3ra-1254/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: T.Leahu dosarul nr. 3ra-1254/13 instanţa de apel: M.Anton, I.Secrieru, A.Panov ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL,,Covcor”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL,,Covcor” împotriva Consiliului orăşenesc Rezina şi Primăriei oraşului Rezina privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 prin care s-a respins apelul declarat de SRL,,Covcor” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rezina din 06 decembrie 2012, c o n s t a t ă La 05 iulie 2012 SRL,,Covcor” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Rezina şi Primăriei oraşului Rezina privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, conform contractului de vînzare-cumpărare din 25.07.2003 SRL,,Covcor” a devenit proprietar al bunurilor imobile amplasate în oraşul Rezina, str.27 August nr.64. Conform planului geometric aceste bunuri sunt amplasate pe un sector de teren cu suprafaţa de 1,0255 ha. În anul 2003 s-a adresat cu cereri către Consiliul orăşenesc Rezina şi Primăria Rezina, solicitînd ca întreprinderii să-i fie vîndut terenul aferent bunurilor imobile. Prin deciziile nr.5/9 din 28.09.2004 şi nr. 6/29 din 25.11.2004, vînzarea terenului respectiv i-a fost refuzată, astfel fiind nevoită să se adreseze cu cerere de chemare în judecată. Menţionează reclamantul că, prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 03.08.2009 Consiliul orăşenesc Rezina a fost obligat să emită un act administrativ cu privire la vînzarea-cumpărarea terenului aferent construcţiilor private cu suprafaţa de 0,945 ha, 1 dar nu 1,0255 ha, rămînînd liber din terenul solicitat 0,72 ha.

Intrucît întreprinderea avea nevoie de acest teren pentru a-l folosi în procesul tehnologic, s-a adresat din nou cu o cerere, solicitînd şi vînzarea suprafaţei respective de teren la preţ normativ. Indică că, Consiliul orăşenesc Rezina a respins cererea depusă şi prin decizia nr.5/27 din 20.05.2011 terenul respectiv, cu suprafaţa de 0,72 ha a fost expus la licitaţie de vînzare-cumpărare. Conform planului geometric cadastral suprafaţa terenului dat a fost inclusă în suprafaţa totală a terenului pe care sunt amplasate bunurile imobile. Solicită reclamantul, inclusiv prin cererea de concretizare a cerinţelor, anularea deciziei Consiliului orăşenesc Rezina nr. 1/34 din 14.02.2009 cu privire la formare a trei bunuri imobile proprietate publică din domeniul privat, situate în or.

Rezina str. 27 August 64; obligarea Consiliului orăşenesc Rezina să vîndă SRL,,Covcor” terenul proprietate publică a oraşului Rezina aferent bunurilor imobile proprietate privată, cu suprafaţa de 1, 0254 ha la preţul depunerii cererii de cumpărare şi încasarea venitului ratat în sumă de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 06 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL,,Covcor” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de SRL,,Covcor” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rezina din 06 decembrie 2012. La 24 aprilie 2013 SRL,,Covcor” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În susţinerea recursului s-a invocat că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu au elucidat şi nu au constatat pe deplin circumstanţele pricinii, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept material. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SRL,,Covcor” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL,,Covcor” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Argumentele recursului declarat nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt. Instanţa de recurs menţionează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în 3 cerere, deasemenea recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL,,Covcor” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către SRL,,Covcor” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Ion Vîlcov 4