2ra-2459/13 — Contestarea actului administrativ, înregistrarea dreptului de proprietate şi obligarea conectării la canalizaţia centralizată

prima instanţă: T. Troianovschi dosarul nr. 2ra-2459/13 instanţa de apel: E. Clim, I. Cotruţă, I. Secrieru ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Arhirii Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Arhirii împotriva Primăriei or.

Orhei şi Oficiului cadastral teritorial Orhei, intervenient accesoriu Regia Apă Canal-Orhei, cu privire la contestarea actului administrativ, înregistrarea dreptului de proprietate şi obligarea conectării la canalizaţia centralizată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Elena Arhirii, casată integral hotărârea Judecătoriei Orhei din 05 noiembrie 2012 şi emisă o hotărâre nouă de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă La 06 martie 2012 Arhirii Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Orhei şi OCT Orhei cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea înregistrării dreptului de proprietate şi conectarea la canalizaţia centralizată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că conform contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 14 iulie 1995 încheiat între Agenţia teritorială Orhei pentru privatizare şi dânsa, a devenit proprietara apartamentului nr. 1 amplasat pe adresa or. Orhei, str. Renaşterii Naţionale 31, precum şi 1/2 din subsolul lit. a şi 1/2 din demisolul lit. A, iar în baza dispoziţiei Primăriei or. Orhei nr. 731 din 06 decembrie 2000 a recepţionat în proprietate comună 46% din lotul de teren aferent casei, 54% revenindu-i vecinului său Cojocari Tudor. Imobilul în care se află apartamentul-proprietatea sa este unul vechi, fiind inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat (nr. 987, zona centru, casă de locuit construită în anii 30 ai sec. XX), şi nu dispune de canalizare centralizată, ceea ce contravine normelor sanitare aplicabile zonelor urbane.

Susţine că de multiple ori a încercat să soluţioneze problema canalizaţiei apartamentului său, inclusiv a edificat hazna proprie în limitele terenului aferent casei, pe care însă a fost obligată să o strănute prin prescripţia Primăriei or. Orhei nr. 03-07-c-111 din 06 mai 2005. În vederea conectării locuinţei sale la reţeaua centralizată de canalizare, s-a adresat cu o cerere către Primăria or. Orhei, în care a solicitat anularea prescripţiei Primăriei or. Orhei nr. 03-07-c-111 din 06 mai 2005 privind obligarea Elenei Arhirii de a strămuta haznaua construită de pe teritoriul terenului vecin-proprietatea lui Cojocari Tudor, şi conectarea apartamentului său la reţeaua de canalizare centralizată din mijloacele financiare publice.

Prin răspunsul nr. 03-7A-330 din 31 ianuarie 2012 cererea i-a fost refuzată pe motiv că conform datelor incluse în Registrul bunurilor imobile Arhirii Elena nu este înregistrată ca fiind proprietară a apartamentului nr. 1 amplasat pe adresa or. Orhei, str. Renaşterii Naţionale 31. Consideră reclamanta refuzul Primăriei or. Orhei unul neîntemeiat şi ilegal, ea fiind proprietară legitimă a apartamentului, iar înregistrarea dreptului său de proprietate în Registrul bunurilor imobile fiind o obligaţie a OCT Orhei care urmează a fi executată din oficiu de către acesta. Solicită reclamanta anularea prescripţiei Primăriei or. Orhei nr. 03-07-c-111 din 06 mai 2005, înregistrarea dreptului său de proprietate în registrul bunurilor imobile asupra apartamentului nr. 1 amplasat pe adresa or.

Orhei, str. Renaşterii Naţionale 31 şi obligarea Primăriei or. Orhei de a conecta apartamentul său la reţeaua centralizată de canalizare. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 17 octombrie 2012 Regia Apă Canal- Orhei a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 a fost admis apelul declarat de către Elena Arhirii, casată integral hotărârea Judecătoriei Orhei din 05 noiembrie 2012 şi emisă o hotărâre nouă de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. La 02 mai 2013 Arhirii Elena a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii.

Recurenta în motivarea recursului a invocat că prima instanţă şi instanţa de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, apreciind arbitrar probele prezente la materialele pricinii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă faptul că copia redactată de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 a fost expediată în adresa recurentei la 27 februarie 2013, fiind recepţionată de către aceasta la 01 martie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Arhirii Elena se consideră a fi depus în termen. La 19 iunie 2013 în adresa intimaţilor Primăriei or.

Orhei şi OCT Orhei, a fost expediată copia recursului declarat de către Arhirii Elena cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimaţii nu şi-au valorificat dreptul 2 procedural respectiv şi nu au depus referinţe în termenul stabilit, admisibilitatea recursului examinându-se astfel în lipsa acestora. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Arhirii Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, înregistrarea drepturilor se efectuează la cererea titularilor de drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege. Conform art. 25 din aceeaşi Lege, înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil se efectuează după executarea lucrărilor cadastrale şi după întocmirea planului cadastral al teritoriului şi a dosarului cadastral al bunului imobil. 3 Din materialele prezente la dosar, şi anume din extrasul din Registrul bunurilor imobile din 28 iulie 2011 şi din declaraţiile părţilor depuse în cadrul examinării pricinii în fond şi în apel, rezultă că asupra imobilului cu nr. cadastral 6401402.185.01 amplasat pe adresa or.

Orhei, str. Renaşterii Naţionale 31 nr. 1 nu a fost solicitată înregistrarea dreptului de proprietate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 14 iulie 1995 încheiat între Agenţia teritorială Orhei pentru privatizare şi Arhirii Elena. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă decizia instanţei de apel privind respingerea ca fiind neîntemeiată a capătului pretenţiei recurentei privind anularea prescripţiei Primăriei or.

Orhei nr. 03-07-c-111 din 06 mai 2005 prin care Elena Arhirii a fost obligată să mute haznaua de pe terenul vecinului Cojocari Tudor şi să organizeze intrarea apeductului evitând apartamentul nr. 2, şi înregistrarea dreptului său de proprietate în registrul bunurilor imobile asupra apartamentului indicat, în situaţia în care Arhirii Elena dispune de dreptul legitim de a se adresa oficiului cadastral cu o cerere privind înregistrarea dreptului său de proprietate, OCT Orhei nefiind obligat ex officio să înregistreze dreptul real de proprietate al subiectului asupra unui bun imobil în afara existenţei unei solicitări exprese în acest sens.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei ca temei al admisibilităţii recursului precum că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, neacordând o apreciere justă faptului aplicabilităţii la cazul litigiului a art. 55 şi 59 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998 privind înregistrarea primară a drepturilor reale apărute anterior, astfel înregistrarea dreptului său la proprietate urmând a fi efectuată fără cererea titularului de drepturi, deoarece este eronat, prevederile legale menţionate referindu-se la înregistrarea primară masivă şi selectivă a bunurilor imobile efectuată în perioada de tranziţie, şi anume în limitele temporale în care se creează cadastrul.

De asemenea, este corectă şi respingerea de către instanţa de apel a pretenţiei recurentei-reclamante privind obligarea Primăriei or. Orhei de a conecta apartamentul la reţeaua de canalizaţie centralizată, dat fiind faptul că conectarea imobilelor la reţelele urbane de aprovizionare nu ţine de competenţa organelor administraţiei publice locale, dar priveşte activitatea desfăşurată de către regiile de deservire specializate, la caz Regia Apă Canal-Orhei, faţă de care n-au fost înaintate careva pretenţii în prezentul litigiu. Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei 4 degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Arhirii Elena ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Arhirii Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi 5