3ra-1297/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Negruţa dosar nr. 3ra-1297/13 instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la anularea deciziei nr. 2.26 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Orhei din 27 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 06 iulie 2012, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la anularea deciziei nr. 2.26 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice”.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 03.03.2012 de către Consiliul orăşenesc Orhei a fost adoptată decizia nr. 2.26 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice”. La data de 12.03.2012 Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, verificat decizia Consiliului orăşenesc Orhei nr. 2.26 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice” prin care s-a recunoscut proprietate publică a UAT Orhei din domeniu privat cu destinaţia pentru construcţii terenul din str. V. Lupu, 33, cod cadastral 6401401226, cu suprafaţa de 0,0075 ha, precum a aprobat suprafaţa de 0,0075 ha şi hotarele terenului aferent construcţiei accesorii situate în str. V. Lupu 33. conform planului geometric din 13.02.2012.

elaborat la scara 1:500. cod cadastral 6401401226, aprobat de primar. Mai indică că, în scopul determinării legalităţii deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr. 226 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice” s-a solicitat autorităţii emitente, actele care au stat la baza aprobării actului administrativ menţionat şi anume extrasul registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacţiilor. La data de 10.04.2012 Primăria Orhei a remis actele solicitate, iar la 10.05.2012 Oficiul Teritorial Orhei examinînd legalitatea deciziei a contestat adoptarea acestui act administrativ, deoarece Consiliul orăşenesc nu a ţinut cont că bunul format cu nr. cadastral 6401401226 este un nou bun şi nu aferent construcţiilor cu nr. cadastral 6401401009. Menţionează că.

construcţiile blocului locativ cu numărul cadastral nr. 6404401009 şi construcţiile adiacente, accesorii cu nr. cadastrale 6401401009.01, 6401401009.02, 401009.03, 6401401009.04. 6401401009.05, 6401401009.06 dispun de un teren aferent în mărime de 0,1826 ha, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile, stabileşte proprietarii bunurilor imobile, care au dreptul la cota parte din teren. Solicită reclamantul Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, admiterea acestei cereri de chemare în judecată, cu anularea deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr. 2.26 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice”. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 27.12.2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

La 25.01.2013 Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013, apelul declarat de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a fost respins, fiind nenţinută hotărîrea primei instanţe. La 08 mai 2013, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii atacate şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, indicînd că instanţele nu au dat o apreciere cuvenită probelor administrate pe dosarul în cauză, ceea ce a dus la adoptarea unor hotărîri ilegale. Menţionează că instanţa de apel în decizie nu a făcut trimitere la nici o lege materială, referindu-se generic şi limitîndu-se la normele de drept procedural. Indică că terenul menţionat a fost format ca unul separat şi nicidecum nu poate fi format ca teren aferent construcţiei accesorii din str. V. Lupu 33, cod cadastral 6401401226, cu suprafaţa de 0,0075 ha. 2 Totodată, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au stabilit că, în corespunde cu extrasele din Registrul bunurilor imobile şi contractul de vînzare- cumpărare, anexate materialele dosarului, cet.

Nicolae Savin, care în baza contractului de vînzare-cumpăre din 02.12.2010, autentificat notarial de notarul V. Levinta cu nr. 13922, ulterior şi la OCT Orhei, devenind proprietarul bunului imobil cu sediul în mun. Chişinău, str. M. Eminescu, 3, or. Orhei cu cod cadastral 6401401009.04. Deci, Nicolae Savin este proprietarul încăperii nelocative incorporate în bunul situat pe lotul aferent amplasat pe terenul cu s-ţa de 0,1826 ha şi nicidecum pe terenul cu nr. 6401401226, teren nou format, celui litigios.

Diferenţa de suprafaţă 0,0062 ha fiind un alt nou bun, care nicidecum nu este teren aferent construcţiilor cu nr. cadastral 6401401009. La 18 iunie 2013 Consiliul orăşenesc Orhei a depus prin intermediul cancelariei o referinţă prin care a invocat dezacordul cu recursul declarat de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat solicitînd respingerea lui, cu menţinerea deciziei instanţei de apel Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la o nouă examinare în instanţa de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel, trimiţînd pricina spre rejudecare în instanţa de apel. În şedinţa de judecată s-a constat că recurentul Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat s-a adresat în justiţie cu cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Orhei solicitînd: anularea deciziei nr. 2.26 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice”. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărârii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

3 Instanţa de recurs constată că instanţa de apel a judecat pricina superficial, fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept material aplicabile cazului. Astfel, instanţa de apel la adoptarea soluţiei de menţinere a hotărîrii primei instanţe a transcris motivarea acesteia, invocînd formal că a aplicat corect normele de material şi procedural, iar careva temeiuri de ce ar confirma faptul că decizia este ilegală, instanţa nu a stabilit.

Cu atît mai mult, instanţa de apel a lăsat în tăcere şi motivele invocate de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat în cererea de apel, fără a combate argumentele acestuia precum ar fi că decizia supusă contestării a fost emis contrar prevederilor pct. 8 al Regulamentului cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 562 din 23 octombrie 1996, nu s-a expus asupra motivului invocat de recurent că terenul cu nr. cadastral 6401401226 cu suprafaţa de 0,0075 ha este teren nou format şi care nicidecum nu este teren aferent construcţiilor cu nr. cadastral 6401401009. De asemenea instanţa de apel incorect a concluzionat că reclamantul nu a prezentat care probe ce ar confirma legalitatea deciziei contestate, deoarece litigiul în cauză urma a fi examinat în baza Legii contenciosului administrativ, în care sarcina de probaţiune revine pe seama pîrîtului, adică a Consiliului orăşenesc Orhei (art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ).

Astfel, se constată că instanţa de apel nu a verificat aceste circumstanţe indicate mai sus, care, însă, necesita a fi stabilite întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea prezentului litigiu, precum şi întru constatarea legalităţii deciziei. În aceste condiţii este evident că instanţa examinînd pricina nu a calificat corect din punct de vedere juridic acţiunea cu care a fost investită şi nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine momentele importante întru soluţionarea justă a litigiului, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce impune casarea acesteia.

Prin emiterea unei hotărîri superficiale, recurentei i s-a lezat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, prerogativă care prezumă dreptul la o hotărîre motivată, instanţa judecătorească fiind obligată a se expune asupra tuturor pretenţiilor invocate de către acesta.

Or, principiul procesului echitabil reclamă ca hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitate să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevede o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (Kaufman contra Belgiei, 1986). 4 Prin urmare, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (Hiro Balani contra Spaniei, 1994). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral hotărîrea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminînd pricina să emită o decizie legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. c), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la anularea deciziei nr. 2.26 din 03.03.2012 „Cu privire la recunoaşterea proprietăţii publice”, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiaşi instanţă de apel, în alt complet de judecători.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 5