3ra-1706/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: S. Lazari dosarul nr. 3ra-1706/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

01 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

lui Savin Nicolae, avocatul Ghenadie Bambuleac,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orășenesc Orhei cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La 06 iulie 2012, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Orhei cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 03 martie 2012 de către Consiliul

orășenesc Orhei a fost adoptată decizia nr. 2.26 „Cu privire la recunoașterea proprietății

publice”, prin care s-a recunoscut proprietate publică a unității administrativ-teritoriale

Orhei din domeniu privat cu destinația pentru construcții terenul din str. V. Lupu nr. 33,

cod cadastral 6401401226, cu suprafața de 0,0075 ha și s-a aprobat suprafața de 0,0075

ha și hotarele terenului aferent construcției accesorii situate în str. V. Lupu nr. 33,

conform planului geometric din 13 februarie 2012, elaborat la scara 1:500, cod cadastral

6401401226, aprobat de primar.

Susține că urmare a efectuării controlului sub aspectul legal al deciziei

menționate, a constatat că bunul format cu nr. cadastral 6401401226 este un nou bun și

nu aferent construcției cu nr. cadastral 6401401009, iar prin notificarea nr. 01-4/83 din

10 mai 2015 a solicitat pîrîtului anularea acesteia, ca fiind emisă contrar legislației.

Menționează că, construcțiile blocului locativ cu numărul cadastral nr.

6404401009 și construcțiile adiacente, accesorii cu nr. cadastrale 6401401009.01,

6401401009.02, 401009.03, 6401401009.04, 6401401009.05, 6401401009.06 dispun de

un teren aferent în mărime de 0,1826 ha, fapt confirmat prin extrasul din Registrul

bunurilor imobile, stabilește proprietarii bunurilor imobile, care au dreptul la cota-parte

din teren.

Solicită anularea deciziei Consiliului orășenesc Orhei nr. 2.26 din 03.03.2012

„Cu privire la recunoașterea proprietății publice”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 27 decembrie 2012 s-a respins cererea de

chemare în judecată ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2013, s-a respins apelul

declarat de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat și s-a menținut hotărîrea primei

instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2013 s-a admis recursul

declarat de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, s-a casat decizia Curții de

Apel Chișinău din 05 martie 2013 și s-a remis cauza la rejudecare în aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecători.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013 s-a respins

demersul Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat cu privire la atragerea în proces

în calitate de intervenient accesoriu a lui Savin Nicolae.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 ianuarie 2014 s-a respins recursul

declarat de Savin Nicolae și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 06

noiembrie 2013.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014 s-a admis apelul

declarat de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, s-a casat hotărîrea Judecătoriei

Orhei din 27 decembrie 2012 și s-a remis cauza la rejudecare în aceiași instanță

judecătorească, în alt complet de judecători.

Prin încheierea din 04 mai 2015 s-a atras în proces în calitate de intervenient

accesoriu Savin Nicolae.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 17 iunie 2015 s-a respins ca tardivă, cererea

de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat

împotriva Consiliului orășenesc Orhei, intervenient accesoriu Savin Nicolae cu privire

la anularea deciziei Consiliului orășenesc Orhei nr.2.26 din 03 martie 2012 „Cu privire

la recunoașterea proprietății publice”.

În motivarea poziției sale, prima instanță a reținut că termenul de prescripție

pentru reclamant a început a curge din momentul înmînării deciziei de respingere a

notificării, adică din 31 mai 2012, termen special ce a fost încălcat de reclamant.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 s-a admis apelul declarat

de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Orhei

din 17 iunie 2015 și s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acțiunea, s-a declarat

ilegală și s-a anulat decizia Consiliului orășenesc Orhei nr.2.26 din 03 martie 2012 „Cu

privire la recunoașterea proprietății publice”, prin care s-a recunoscut proprietate

publică a unității administrativ teritoriale Orhei din domeniu privat cu destinația pentru

construcții, terenul din str. V. Lupu nr. 33, cod cadastral 6401401226, cu suprafața de

0,0075 ha, precum și s-a aprobat suprafața de 0,0075 ha și hotarele terenului aferent

2

construcției accesorii situate în or. Orhei, str. V. Lupu nr. 33, conform planului

geometric din 13 februarie 2012, cu codul cadastral 6401401226, aprobat de primar.

Instanța de apel a reținut că, reclamantul Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de

Stat nu a omis termenul de înaintare a acțiunii, deoarece a făcut cunoștință cu refuzul

pîrîtului la data de 07 iunie 2012, iar acțiunea a fost înaintată la 06 iulie 2012.

La fel, instanța de apel a mai reținut că, conform planului urbanistic general al or.

Orhei, diferența din terenul cu nr. cadastral 6401401226, cu suprafața de 0,0075 ha și

construcția cu nr. cadastral 6401401009.04, cu suprafața de 13 m.p. face parte din

categoria terenurilor spații verzi, zone de agrement, ce se atribuie la bunurile

domeniului public de interes local potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 436 din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală.

Instanța de apel a conchis că, Savin Nicolae este proprietarul bunului imobil cu

sediul din str. M. Eminescu nr.3, or. Orhei, cu nr. cadastral 6401401009.04, iar acesta

este proprietarul încăperii nelocative încorporate în bunul imobil situat pe lotul aferent

ce se află pe terenul cu suprafața de 0,1826 ha și nu pe terenul cu nr. cadastral

6401401226, teren nou format litigios, însă diferența de suprafață de 0,0062 ha

constituie un alt bun, unul nou, care este teren aferent construcțiilor cu nr. cadastral

6401401009, ceea ce nu poate fi format ca teren aferent construcției accesorii din str. V.

Lupu nr.33, nr. cadastral 6401401226, cu suprafața de 0,0075 ha.

Totodată, instanța de apel a constatat că decizia contestată a fost emisă contrar

prevederilor pct. 8 din Regulamentul cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor

aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.562 din 23 octombrie 1996, fiind

încălcată procedura prevăzută la art.53 alin. (3) lit.b) din Legea privind administrarea și

deetatizarea proprietății publice nr.121 din 04 mai 2007.

La data de 07 octombrie 2016, reprezentantul lui Savin Nicolae, avocatul

Ghenadie Bambuleac a depus cerere de recurs prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt și dezacordul cu decizia

instanței de apel, menționînd că instanța de apel a încălcat ș interpretat eronat normele

de drept material și procedural, apreciind eronat și arbitrar probele.

Consideră că instanța de apel eronat a admis prezentarea de noi probe din partea

intimatului, a copiei din registrul de evidență a actelor emise de autoritățile

administrației publice de nivelul I și II din 2012, deoarece contravine prevederilor

art.372 din Codul de procedură civilă.

Susține că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.14 alin. (1) lit.d) și

e) din Legea privind administrația publică locală nr.436 din 28 decembrie 2006, prin

care a ajuns la concluzia că a avut loc o privatizare a bunului imobil în temeiul actului

administrativ contestat, aplicînd eronat dispozițiile Legii privind administrarea și

deetatizarea proprietății publice nr.121 din 04 mai 2007.

3

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului.

Alegațiile recurentului din cererea de recurs precum că, instanța de apel eronat a

admis prezentarea de noi probe din partea intimatului, a copiei din registrul de evidență

4

a actelor emise de autoritățile administrației publice de nivelul I și II din 2012, deoarece

contravine prevederilor art.372 din Codul de procedură civilă, nu pot fi reținute, or

acesta reprezintă un înscris reieșind din art.137 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

care prevede că, se consideră înscris orice document, act, convenție, contract,

certificat, scrisoare de afacere ori scrisoare personală, alt material expus în scris cu

litere, cifre, semne grafice, precum și primit prin fax, poștă electronică ori prin alt

mijloc de comunicare sau în alt mod ce permite citirea informației care se referă la

circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii și care pot confirma veridicitatea

lor.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că, instanța de apel a

interpretat eronat prevederile art.14 alin. (1) lit. d) și e) din Legea privind administrația

publică locală nr.436 din 28 decembrie 2006, prin care a ajuns la concluzia că a avut loc

o privatizare a bunului imobil în temeiul actului administrativ contestat, aplicînd eronat

dispozițiile Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr.121 din 04

mai 2007, deoarece în decizia recurată, instanța de apel nu s-a referit la art.14 alin. (1)

lit. d) și e) din Legea privind administrația publică locală nr.436 din 28 decembrie 2006.

Mai mult, prin actul administrativ contestat a avut loc deetatizarea proprietății în

litigiu, care constituie în sine o privatizare, or conform art.2 din Legea privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice nr.121 din 04 mai 2007, deetatizare a

proprietății publice reprezintă o activitate care include transmiterea patrimoniului public

în proprietate privată în condițiile prezentei legi (privatizare), precum și transmiterea în

concesiune, administrare fiduciară, transmiterea întreprinderilor de stat în proprietatea

unităților administrativ-teritoriale, alte activități orientate spre diminuarea participării

statului la administrarea proprietății

Prin urmare, instanța de apel a elucidat toate circumstanțele importante ale

pricinii, fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, în raport

cu dispozițiile art. 24 alin.(3) din Legea nr.793 din 10 februarie 2000 contenciosului

administrativ, fiindu-le oferite o apreciere justă acestora, iar actele normative vizate au

fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de apel prin prisma circumstanțelor

importante ale pricinilor.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate în cererea de

recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează numai circumstanțele de

drept ale pricinii.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

5

considera recursul declarat de reprezentantul lui Savin Nicolae, avocatul Ghenadie

Bambuleac, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Savin Nicolae, avocatul Ghenadie

Bambuleac, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

6