2ra-2720/13 — Evaqcuare fără acordarea altui spaţiu locativ

prima instanţă: N. Rusu dosarul nr. 2ra-2720/13 instanţa de apel: N. Cernat, A Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Departamentul Poliţiei de Frontieră, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Grăniceri, în prezent Departamentul Poliţiei de Frontieră împotriva lui Serghei Konovalov cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul Grăniceri şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 17 mai 2012, c o n s t a t ă: La 28 octombrie 2011, Serviciul Grăniceri, în prezent Departamentul Poliţiei de Frontieră a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Konovalov cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 25 octombrie 1989, pârâtul, îndeplinind serviciul militar prin contract în trupele de grăniceri ale KGB-ului URSS, a fost numit în funcţie de controlor superior al punctului de trecere Leuşeni, iar în urma destrămării URSS şi creării trupelor de grăniceri ale Republicii Moldova, în baza acordului personal, pârâtul, la 06 iulie 1992, conform ordinului Ministrului Securităţii Naţionale al RM nr. 406 1s, a fost inclus în listele trupelor de grăniceri ale Ministerului Securităţii Naţionale al RM (Serviciul Grăniceri), fiindu-i repartizată locuinţa de serviciu din orăşelul militar Leuşeni, aflată în s. Leuşeni, r-nul Hînceşti, în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de acordare şi de folosire a locuinţelor de serviciu în RSS Moldovenească, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 192 din 05 iunie 1984. Conform ordinului Comandantului Trupelor de Grăniceri ale Ministerului Securităţii Naţionale al RM nr. 239 din 12 decembrie 2007, pârâtul a fost exclus din listele trupelor de grăniceri ale RM, conform pct. 44 alin. 4) lit. g) din Regulamentul cu privire la îndeplinirea serviciului militar de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor Forţelor Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 925 din 21 decembrie 1994, îndeplinind serviciul militar în trupele de grăniceri ale RM - 08 ani 01 luni 18 zile calendaristice.

Conform art. art. 109 şi 110 din Codul cu privire la locuinţe şi pct. pct. 11 şi 12 din Regulamentul cu privire la modul de acordare şi de folosire a locuinţelor de serviciu în RSS Moldovenească, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 192 din 05 iunie 1984, salariaţii care au întrerupt relaţiile de muncă cu întreprinderea, instituţia, organizaţia, precum şi cei excluşi sau eliberaţi din propria iniţiativă şi nu au lucrat cel puţin 10 ani la întreprinderea respectivă, urmează a fi evacuaţi din locuinţele de serviciu, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit. Afirmă că în legătură cu aceasta, au dispărut temeiurile de acordare a locuinţei de serviciu, iar pârâtul împreună cu membrii familiei sale urmează a fi evacuaţi din apartamentul de serviciu ocupat ilegal.

Prin urmare, solicită evacuarea pârâtului şi a persoanelor, care locuiesc împreună cu el din apartamentul ocupat ilegal şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 17 mai 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Serviciul Grăniceri şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 martie 2013, în termenul prevăzut de lege, Departamentul Poliţiei de Frontieră a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul Departamentul Poliţiei de Frontieră, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Menţionează că prima instanţă neîntemeiat a respins demersul recurentului, prin care a solicitat instanţei să oblige intimatul şi ceilalţi membri ai familiei sale să prezinte de la organul cadastral certificatele privind deţinerea pe teritoriul RM a cărorva bunuri imobile cu drept de proprietate sau cu drept de proprietate comună în devălmăşie. concluzionând că nu poate fi obligat intimatul să prezinte probe împotriva sa, deoarece în conformitate cu art. 119 alin. (1) CPC, dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa poate contribui, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Departamentul Poliţiei de Frontieră nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Departamentul Poliţiei de Frontieră ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Departamentului Poliţiei de Frontieră se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi