2ra-723/18 — evacuarea din spațiu locativ de serviciu

2ra-723/18 — evacuarea din spațiu locativ de serviciu (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 3ra-723/18

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova

(judecător Silvia Gurițanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat

(judecători Starciuc Ștefan, Caracuianu Liudmila, Curdov Afanasi)

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele ședinței, judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Nina Vascan

Victor Burduh

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne (succesorul în drepturi al Departamentului Poliției de

Frontieră),

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Departamentul

Poliției de Frontieră al MAI către Zavalinîi Vasile, Zavalinîi Olesea, Zavalinîi

Mihaela, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Primăria orașului

Leova și Consiliul orășenesc Leova cu privire la evacuarea din spațiul locativ de

serviciu,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 23 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră a MAI, menținută

hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 29 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 28 octombrie 2011 Serviciul Grăniceri al RM (în prezent Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Zavalinîi Vasile cu privire la evacuarea din spațiul

locativ de serviciu (f.d. 2-3).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 30 mai 1995, Zavalinîi Vasile

a fost angajat în serviciul militar prin contract în Trupele de Grăniceri ale

Ministerului Securități Naționale al Republicii Moldova, fiindu-i repartizată locuința

de serviciu situată în XXXX.

La 19 noiembrie 2004, locotenentul-major Zavalinîi Vasile a fost eliberat din

Trupele de Grăniceri ale R. Moldova, îndeplinind serviciul militar de 09 ani, 05 luni

și 19 zile calendaristice.

Reclamantul a menționat că, în conformitate cu art. 109, 110 Codul cu privire

la locuințe și pct. 11 și 12 al Hotărârii Guvernului nr.192 din 05 iunie 1984 privind

1

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de acordare și de folosire a

locuințelor de serviciu în RSS Moldovenească, care prevăd că salariații care au

întrerupt relațiile de muncă cu întreprinderea instituția, organizația, precum și cei

excluși sau eliberați din propria inițiativă, și nu au lucrat cel puțin 10 ani la

întreprinderea respectivă, urmează a fi evacuați din locuințele de serviciu, fără a 1i

se acorda o altă încăpere de locuit.

Consideră că, în legătură cu această situație, au dispărut temeiurile de acordare

lui Zavalinîi Vasile a locuinței de serviciu și respectiv, acesta împreună cu toți

membrii familiei urmează a fi evacuați din apartamentul de serviciu, ocupat

nelegitim.

Totodată, reclamantul indică că, în conformitate cu art. 296 alin. (4) al Codului

civil al Republicii Moldova și art. 10 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 121 din 04 mai

2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, bunurile domeniului

public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Dreptul de proprietate

asupra acestor bunuri nu se stinge prin ne uz și nu poate fi dobândit de terți prin

uzucapiune.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 109, 110 al

Codului cu privire la locuințe, art.166-168 și art. 85 alin. (1) lit. i) Cod de procedură

civilă al RM (în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată).

Prin cerere privind încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 232, vol. II),

reprezentantul Departamentului Poliției de Frontieră a solicitat încasarea din contul

pârâților a cheltuielilor suportate de către reclamant la examinarea litigiului și

anume cheltuielile de transport în mărime de 484, 46 lei.

Prin încheierea instanței de fond din 05 octombrie 2012, în proces, a fost

introdusă în calitate de copârât Zavalinîi Olesea (f.d.56-57, vol.I).

Prin încheierea instanței de fond din 05 octombrie 2012, reclamantul Serviciul

de Grăniceri al R Moldova, care s-a reorganizat, a fost înlocuit cu succesorul lui în

drepturi, Departamentul Poliției de Frontieră a MAI (f.d.76-77, vol. I).

La 05 octombrie 2012 Judecătoria Leova a pronunțat hotărârea, prin care a

respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată (f.d. 78, vol. I).

Colegiul civil al Curții de Apel Cahul, prin decizia din 18 iunie 2013, a admis

apelul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră a MAI, a casat hotărârea

Judecătoriei Leova din 05 octombrie 2012, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de către Departamentul Poliției

de Frontieră a MAI împotriva lui Zavalinîi Vasile și Zavalinîi Olesea privind

evacuarea din spațiu locativ, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție

(f.d. 147, vol. I).

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 18 decembrie 2013, recursul declarat de

Departamentul Poliției de Frontieră a MAI a fost admis, decizia Curții de Apel

Cahul din 18 iunie 2013 a fost casată cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de

Apel Cahul, de un alt complet de judecată (f.d. 174-177, vol. I)

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 mai 2014, s-a admis apelul declarat de

Departamentul Poliției de Frontieră, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Leova

2

din 05 octombrie 2012, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță -

Judecătoria Leova, în alt complet de judecată (f.d.206-210, vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Leova din 20 octombrie 2014, Primăria orașului

Leova și Consiliul orășenesc Leova au fost atrași în proces în calitate de

intervenienți accesorii (f.d. 3, vol.II).

Prin încheierea instanței de fond din 18 mai 2015, în proces a fost introdusă în

calitate de copârât Zavalinîi Mihaiela și în calitate de intervenient accesoriu din

partea reclamantului - Ministerul Afacerilor Interne (f.d.37, vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 29 mai 2017 cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 251, vol. II).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 14 iunie 2017, Departamentul

Poliției de Frontieră a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul

Leova din 29 mai 2017, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei

instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care pretențiile reclamantului să fie

admise integral (f.d. 261-263, vol.II).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Comrat, prin

decizia din 23 noiembrie 2017, a respins apelul declarat de Departamentul Poliției

de Frontieră, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 29 mai

2017 (f.d. 54-60, vol.II).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au stabilit că nu este

temei pentru evacuarea membrilor familiei Zavalinîi din spațiul locativ de serviciu

fără a li se acorda alt spațiu locativ, în condițiile în care în ședințele de judecată s-a

stabilit cu certitudine că, pârâtul Zavalinîi Vasile a îndeplinit serviciul militar în

Trupele de Grăniceri a Republicii Moldova, fără întrerupere, pe un termen mai mare

de 10 ani. Or, potrivit art.110 pct. 6) Codul cu privire la locuințe (care era în

vigoare la momentul apariției litigiului), fără a li se acorda o altă încăpere de locuit

nu pot fi evacuați din locuințele de serviciu persoanele, care au lucrat cel puțin zece

ani la întreprinderea, instituția, organizația, care le-a acordat locuința de serviciu.

La data de 15 februarie 2018, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne (succesorul în drepturi al Departamentului Poliției de

Frontieră) a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 23

noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă acțiunea înaintată (f.d. 71-75, vol. III).

În susținerea recursului, reprezentantul recurentului a indicat că decizia

instanței de apel este pasibilă de casare, deoarece aceasta a fost adoptată cu

aplicarea eronată a normelor de drept material și anume a Codului cu privire la

locuințe (care era în vigoare la momentul apariției litigiului) și Legii nr. 1245 din

18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei.

La 22 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților câte o

copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective (f.d. 82, vol. III).

Prin referința depusă la 02 aprilie 2018, intervenienții accesorii Primăria

orașului Leova și Consiliul orășenesc Leova au solicitat să fie respins recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

3

Interne și menținută decizia Curții de apel Comrat din 23 noiembrie 2017 (f.d. 84,

vol. III).

Suplimentar, reprezentanții Primăriei orașului Leova și Consiliului orășenesc

Leova au menționat că neîntemeiat au fost atrași în calitate de intervenienți

accesorii, or, obiectul litigios și anume XXXX nu se află la evidența și balanța

autorității publice locale, nu este gestionat de aceștia, fiind la evidența și balanța

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne

(succesorul în drepturi al Departamentului Poliției de Frontieră).

La 23 aprilie 2018, Ministerul Afacerilor Interne ale Republicii Moldova a

depus referință la cererea de recurs depusă de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, prin care a indicat că susține integral recursul declarat pe motivele

invocate, solicitând admiterea acestuia (f.d. 88-89, vol. III).

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, recursul declarat de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne (succesorul în

drepturi al Departamentului Poliției de Frontieră) a fost considerat admisibil (f.d. 91,

vol. III).

Potrivit art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție a considerat că examinarea recursului este posibilă fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând în limitele invocate în recurs legalitatea hotărârii atacate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Analizând legalitatea temeiurilor invocate în cererea de recurs prin prisma

legislației în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios și a circumstanțelor

stabilite, Colegiul consideră greșită concluzia instanței de fond, menținută de către

instanța de apel prin care s-a respins acțiunea cu privire la evacuarea lui Zavalinîi

Vasile, Zavalinîi Olesea, Zavalinîi Mihaela din încăperea de locuit de serviciu,

rezultată din interpretarea și aplicarea eronată a normele de drept material, ceea ce

constituie temei de casare a hotărârilor judecătorești.

4

Din materialele dosarului judiciar se atestă faptul că Zavalinîi Vasile după

satisfacerea serviciului militar în termen, la 30 mai 1995, a fost angajat în serviciul

militar prin contract în Trupele de grăniceri ale Ministerului Securității Naționale al

Republicii Moldova, fapt confirmat prin extrasul din ordinul nr. 104 din 30 mai

1995 (f.d. 4, vol. I), înscrisurile din carnetul de muncă nr. AB 0043821 (f.d. 47, vol.

I) și livretul militar (f.d. 49, vol.I).

Potrivit raportului din 14 octombrie 2004, ajutorul comandantului Comenduirii

de grăniceri ”Leova”, Zavalinîi Vasile a solicitat să fie eliberat din rândurile

Trupelor de grăniceri a Republicii Moldova, din propria inițiativă (f.d. 5, vol. I).

Prin ordinul din 18 noiembrie 2004, locotenentul major Zavalinîi Vasile a fost

trecut în rezerva Forțelor Armate, conform articolului 44, punctul 4, litera ”g” al

Regulamentului cu privire la satisfacerea serviciului militar de către corpul

soldaților, sergenților și ofițerilor Forțelor Armate (f.d. 6, vol. I).

Din materialele dosarului judiciar mai rezultă că, în timpul exercitării

serviciului militar prin contract în Trupele de Grăniceri, lui Zavalinîi Vasile i-a fost

repartizată locuința de serviciu situată în XXXX.

Potrivit răspunsului nr. 06-865 din 17 august 2015 eliberat de către Agenția

Proprietății Publice (f.d. 69, vol. II), precum și Listei bunurilor imobile proprietate

publică a statului din gestiunea Departamentului Poliției de Frontieră (f.d. 70, vol.

II), casa de locuit din ZZZZ se află în administrarea Departamentului de Frontieră.

Conform art. 105 al Codului cu privire la locuințe nr. 2718-X din 03 iunie

1983 (abrogat la 29 noiembrie 2015), locuințele de serviciu sunt destinate pentru

domicilierea cetățenilor, care în legătură cu caracterul relațiilor lor de muncă trebuie

să trăiască la locul de lucru sau în apropierea lui. Încăperea de locuit se include în

categoria locuințelor de serviciu prin hotărârea comitetului executiv al Sovietului

raional, orășenesc, raional din oraș de deputați ai norodului, a ministerelor și a altor

autorități administrative centrale. În calitate de locuințe de serviciu se repartizează,

de regulă, apartamente separate. Evidența locuințelor de serviciu o țin comitetele

executive ale Sovietelor respective raionale, orășenești, raionale din orașe de

deputați ai norodului, ministerele și alte autorități administrative centrale.

Potrivit art. 108 alin. (2) și (3) al aceluiași Cod, modul de acordare și de

folosire a locuințelor de serviciu se stabilește prin prezentul Cod și legislația

locativă în vigoare. Hotărârea cu privire la acordarea locuinței de serviciu se adoptă

de către administrația întreprinderii, instituției, organizației, de către consiliul de

conducere al colhozului, de către organele de conducere ale altor organizații

cooperatiste, ale asociațiilor lor, de către organele organizațiilor sindicale și ale altor

organizații obștești, de către comandamentul unității militare, în administrarea

cărora se află locuințele de serviciu. În conformitate cu hotărârea adoptată locuința

de serviciu se acordă pentru folosință pe baza unui ordin de repartiție special,

eliberat de comitetul executiv al Sovietului raional, orășenesc, raional din oraș de

deputați ai norodului.

Reieșind din art. 109 al Codului cu privire la locuințe, muncitorii și slujbașii,

care au întrerupt relațiile de muncă cu întreprinderea, instituția, organizația, precum

și cetățenii, excluși din rândurile membrilor colhozului sau plecați din colhoz din

proprie inițiativă, urmează să fie evacuați din locuințele de serviciu cu toate

5

persoanele, care locuiesc împreună cu dânșii, fără a li se acorda o altă încăpere de

locuit.

Potrivit art. 110 pct. 4) al Codului cu privire la locuințe, fără a li si acorda o

altă încăpere de locuit nu pot fi evacuați din locuințele de serviciu: familiile

militarilor.

Pct. 6) al aceleiași norme legale, la data depunerii cererii de chemare în

judecată mai prevedea că, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit nu pot fi

evacuați din locuințele de serviciu: persoanele, care au lucrat cel puțin zece ani la

întreprinderea, instituția, organizația, care le-a acordat locuința de serviciu.

Conform alin. 11 al Hotărârii Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești

despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de acordare și de folosire a

locuințelor de serviciu în RSS Moldovenească și a Listei categoriilor de lucrători,

cărora li se pot acorda locuințe de serviciu Nr. 192 din 05 iunie 1984, muncitorii și

slujbașii, care au întrerupt relațiile de muncă cu întreprinderea, instituția,

organizația, precum și cetățenii excluși din rândurile membrilor colhozului sau

plecați din colhoz din proprie inițiativă urmează să fie evacuați din locuința de

serviciu cu toate persoanele, care locuiesc împreună cu ei, fără a li se acorda o altă

încăpere de locuit.

Alin. 12, pct. 6) al aceleiași norme prevedea că, nu pot fi evacuați din

locuințele de serviciu, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit: persoanele, care

au lucrat cel puțin zece ani la întreprinderea, instituția, organizația, care le-a acordat

locuință de serviciu.

Coroborând prevederile legale precitate cu materialele cauzei civile, instanța de

recurs conchide că concluziile instanței de apel și primei instanțe expuse în

hotărârile judecătorești sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar normele de

drept material au fost aplicate eronat.

Astfel, instanța de recurs consideră că odată cu înaintarea de către Zavalinîi

Vasile a raportului privind eliberarea din serviciu din propria inițiativă și

întreruperea relațiilor de muncă cu Trupele de Grăniceri, intimatul nu putea

beneficia de garanțiile acordate de art. 110 pct. 6) din Codul cu privire la locuințe

Nr. 2718-X din 03 iunie 1983 (punct abrogat prin Legea nr. 278 din 07 decembrie

2012), potrivit căruia, fără a li si acorda o altă încăpere de locuit nu pot fi evacuați

din locuințele de serviciu: persoanele, care au lucrat cel puțin zece ani la

întreprinderea, instituția, organizația, care le-a acordat locuința de serviciu.

Or, raportând înscrierile din carnetul de muncă cu ordinul prin care Zavalinîi

Vasile a fost trecut în rezerva Forțelor Armate, rezultă că acesta a îndeplinit

serviciul militar în Trupele de Grăniceri ale R. Moldova - 9 ani 5 luni 19 zile

calendaristice.

În astfel de condiții, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că odată ce au dispărut

temeiurile de folosință a locuinței de serviciu și nu sunt întrunite temeiurile

prevăzute de art. 110 din Codul cu privire la locuințe Nr. 2718-X din 03 iunie 1983

(abrogat prin Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015), Zavalinîi Vasile cu toți membrii

familiei urma să elibereze în mod benevol apartamentul acordat în legătură cu

desfășurarea serviciului.

6

Colegiul de recurs consideră eronată și neîntemeiată concluzia instanțelor

ierarhic inferioare precum că, Zavalinîi Vasile și-a îndeplinit serviciul militar în

Trupele de Grăniceri ale Republicii Moldova, fără întrerupere, mai mult de 10 ani,

incluzând în acest termen și serviciul militar în termen (23 noiembrie 1993 – 30

martie 1995).

Or, în perioada 23 noiembrie 1993 – 30 martie 1995 Zavalinîi Vasile a

îndeplinit obligațiunea militară statuată în art. 57 a Constituției Republicii Moldova

și art. 1 a Legii nr. 968 din 17 martie 1992 (abrogată prin Legea nr. 1245 din 18 iulie

2002) despre obligațiunea militară și serviciul militar al cetățenilor Republicii

Moldova, potrivit căruia obligațiunea militară este o datorie constituțională a

cetățenilor Republicii Moldova.

Astfel, termenul în care intimatul Zavalinîi Vasile a satisfăcut serviciul militar

în termen în rândurile Forțelor Armate nu poate fi inclus în termenul efectiv lucrat

în Trupele de Grăniceri, deoarece în această perioadă între reclamant și pârât nu au

existat raporturi juridice de muncă pe bază de contract și respectiv pârâtul Zavalinîi

Vasile nu a lucrat în această perioadă la unitatea care i-a oferit spațiu locativ de

serviciu.

Reieșind din faptul că raporturile juridice de muncă sunt acele relații sociale

reglementate prin lege, ce iau naștere între o persoană fizica, pe de o parte, și, ca

regulă, o persoană juridică sau o persoană fizica, pe de altă parte, ca urmare a

prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de-a doua,

care, la rândul ei, se obligă sa o remunereze si sa-i creeze condițiile necesare

prestării acelei munci, relațiile instituite în cadrul serviciului militar în termen nu

poate fi considerate relații de muncă.

Potrivit art. 4 alin. (1) a Legii nr. 1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea

cetățenilor pentru apărarea Patriei, serviciul militar este o formă specială a

serviciului public ce rezidă în îndeplinirea de către cetățeni a datoriei constituționale

privind pregătirea pentru apărare și apărarea Patriei exclusiv în cadrul Forțelor

Armate ale Republicii Moldova.

În aceiași ordine de idei, Colegiul de recurs constată că instanțele ierarhic

inferioare eronat au interpretat și aplicat în prezenta speță prevederile Legii nr.156

din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Or, această normă nu este aplicabilă cazului dat, având în vedere că obiectul și

scopul legii nominalizate este stabilirea cadrului legal al funcționării sistemului

public de pensii, inclusiv modalitatea de calculare a stagiului de cotizare, precum și

stabilirea categoriei și mărimii pensiei.

Astfel, perioada, în care intimatul Zavalinîi Vasile a exercitat îndatorirea

constituțională de satisfacere a serviciu militar în termen, urmează a fi inclusă în

stagiul de cotizare pentru calcularea și stabilirea pensiei, dar nicidecum nu pot fi

incluși în termenul prevăzut de art. 110 pct. 6) din Codul cu privire la locuințe Nr.

2718-X din 03 iunie 1983 (abrogat prin Legea nr. 278 din 07 decembrie 2012). În

acest sens, legiuitorul exhaustiv stabilind că nu pot fi evacuați din locuința de

serviciu doar persoanele care au lucrat cel puțin 10 ani la întreprinderea, instituția,

organizația care le-a acordat locuința de serviciu.

7

Pe cale de consecință, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite solicitarea Departamentului Poliției de Frontieră al MAI (în

prezent Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne) cu privire la evacuarea din spațiul locativ de serviciu și dispune evacuarea

lui Zavalinîi Vasile, Zavalinîi Olesea, Zavalinîi Mihaela, cu toate persoanele care

locuiesc împreună, din apartamentul XXXX, fără acordarea altui spațiu de locuit.

Subsecvent, reieșind din faptul că se admite integral pretenția Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne privind evacuarea

din spațiul locativ a lui Zavalinîi Vasile, Zavalinîi Olesea, Zavalinîi Mihaela,

Colegiul de recurs consideră necesar de a admite și cerința reclamantului privind

încasarea în mod solidar din contul pârâților a cheltuielilor de judecată suportate de

către reclamant la examinarea prezentei cauze.

În conformitate cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Potrivit art. 90 lit. d) Cod de procedură civilă, din cheltuielile de judecare

a pricinii fac parte: cheltuielile de transport și de cazare suportate de părți și de alți

participanți la proces în legătură cu prezentarea lor în instanță.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Art. 94 alin.(3), (4) Cod de procedură civilă stabilește că prevederile alin.(1) și

(2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în instanță de

apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii. Dacă, fără a trimite pricina spre

rejudecare, modifică hotărârea atacată sau pronunță o nouă hotărâre, instanța

ierarhic superioară poate schimba corespunzător repartizarea cheltuielilor de

judecată.

Potrivit certificatului-calcul (f.d. 240, vol. II) prezentat de către reprezentantul

reclamantului, pentru deplasarea la ședințele de judecată din data de 08 februarie

2017, 17 martie 2017 și 15 mai 2017, Direcția regională al DPF al MAI a suportat

cheltuieli de transport, în mărime de 484, 46 lei.

În atare circumstanțe, Colegiul de recurs consideră justificată cerința

reclamantului privind compensarea cheltuielilor suportate de către reclamant la

examinarea prezentei cauzei de judecată, constituite din cheltuieli pentru transport și

ca urmare admite solicitarea privind încasarea cheltuielilor de judecată, în mărime

de 484, 46 lei.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de

drept, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat cu casarea

deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Departamentul Poliției

de Frontieră al MAI către Zavalinîi Vasile, Zavalinîi Olesea, Zavalinîi Mihaela,

intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Primăria orașului Leova și

8

Consiliul orășenesc Leova cu privire la evacuarea din spațiul locativ de serviciu se

admite integral.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne (succesorul în drepturi al

Departamentului Poliției de Frontieră).

Se casează decizia Curții de Apel Comrat din 23 noiembrie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 29 mai 2017 și se emite o hotărâre nouă prin

care:

Se admite cererea de chemare în judecată depusă de către Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne (succesorul în drepturi al

Departamentului Poliției de Frontieră) împotriva lui Zavalinîi Vasile, Zavalinîi

Olesea, Zavalinîi Mihaela, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor Interne,

Primăria orașului Leova și Consiliul orășenesc Leova cu privire la evacuarea din

spațiul locativ de serviciu.

Se dispune evacuarea lui Zavalinîi Vasile, Zavalinîi Olesea, Zavalinîi Mihaela,

cu toate persoanele care locuiesc împreună, din XXXX, fără acordarea altui spațiu

de locuit.

Se încasează, în mod solidar, din contul lui Zavalinîi Vasile, Zavalinîi Olesea și

Zavalinîi Mihaela în beneficiul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cheltuielile de judecată

suportate la examinarea prezentei cauze, în mărime de 484 (patru sute opt zeci și

patru) lei 46 bani.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Nina Vascan

Victor Burduh

Luiza Gafton

9