3ra-723/18 — Contestarea actelor administrative și încasarea cheltuielilor de judecată.

3ra-723/18 — Contestarea actelor administrative și încasarea cheltuielilor de judecată. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-723/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (Vitalie-Silviu Midrigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton și V. Cotorobai)

DECIZIE

4 iulie 2018 mun. Chișinău

mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător Maria Ghervas

judecătorii: Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-

NADINA”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „VERO-NADINA” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu

privire la contestarea actelor administrative și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, prin care

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a fost

respins, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 19

septembrie 2017,

c o n s t a t ă :

La 3 februarie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire

la contestarea actelor administrative și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor reclamanta a indicat că la 1 iunie 2016, a încheiat cu

compania Societatea cu Răspundere Limitată „Sevig Trade”, înregistrată cu adresa

juridică în or. Râbniț, regiunea Transnistriană, contractul de vânzare-cumpărare nr.

01-16, potrivit căreia Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” se

obliga să livreze produse petroliere în cantitate de până la 10000 tone, în condițiile

INCOTERMS 2010.

Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a specificat că potrivit

invoice-ului nr. 2 din 14 iulie 2016, nr. 3 din 26 iulie 2016 și nr. 5 din 13 august

2016, compania reclamantă a livrat Societății cu Răspundere Limitată „Sevig

Trade”, produse petroliere produse în Belorusia. Conform anexelor la contract,

condiția de livrare sau locul predării mărfii era hotarul Belorusia-Ucraina, trecerea

Sloveceno/Berejesti.

1

La 25 noiembrie 2016 a fost anunțată de către Biroul Vamal Chișinău că

Societății cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” i-au fost întocmite trei

decizii de regularizare nr. 1335, 1336, 1337 din 21 noiembrie 2016, prin care

compania este obligată să achite obligațiuni vamale și penalități în sumă totală de

2244720,48 lei, ca urmare a tranzacțiilor cu Societatea cu Răspundere Limitată

„Sevig Trade”.

Reclamanta a mai specificat că nu este de acord cu deciziile de regularizare și

le consideră întocmite contrar prevederilor legale, deoarece în declarațiile vamale

nr. 3015100220 din 4 august 2016, nr. 3015100260 din 19 august 2016 și nr.

3015100209 din 29 iulie 2016, în calitate de destinatar este indicată Societatea cu

Răspundere Limitată „Sevig Trade”, care de fapt este proprietarul și destinatarul

final.

Marfa indicată în declarațiile vamale menționate mai sus a fost livrată de către

Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA”, Societății cu Răspundere

Limitată „Sevig Trade” în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 01-16 din 1

iunie 2016.

S-a mai precizat că conform INCOTERMS 2010, condiția de livrare DAP

prevede expres că vânzătorul livrează mărfurile în mijloacele de transport adecvate

la locul stabilit cu cumpărătorul, iar potrivit anexelor la contract, părțile au stabilit

că hotarul dintre Belorusia și Ucraina reprezintă locul de transmitere a bunurilor,

respectiv și a drepturilor de proprietate.

Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a mai punctat că

Societatea cu Răspundere Limitată „Sevig Trade” în calitate de proprietar a mărfii,

decide de sine stătător modalitatea de transport și soarta bunurilor sale pe teritoriul

Ucrainei și Republicii Moldova, iar obligațiunile întreprinderii Societatea cu

Răspundere Limitată „VERO-NADINA” s-au încheiat odată cu transmiterea mărfii

la hotarul dintre Belorusia și Ucraina.

Reclamanta a accentuat că în confotmitate cu prevederile codului civil,

obligația de predare a bunului se consideră executată în momentul predării bunului

către cumpărător sau către persoana indicată în el, dacă din contract nu rezultă

obligația vânzătorului de a asigura transportarea bunului sau predarea lui la locul

aflării cumpărătorului, obligația vânzătorului de a preda bunul se consideră

executată de la data predării bunului către cărăuș sau oficiul poștal pentru a fi

transportat la cumpărător dacă contractul nu prevede altfel și consideră că și-a

executat obligațiunile contractuale la momentul transmiterii mărfii iar obligațiunile

apărute ulterior (inclusiv și cele vamale) erau de competența cumpărătorului, adică

a Societății cu Răspundere Limitată „Sevig Trade” și nici de cum de competența

vânzătorului.

S-a precizat că Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” nu era

titularul declarației vamale de import, deoarece marfa dată nu-i aparținea și nici nu

a dispus de marfa care urma a fi pusă în liberă circulație, menționând că titularul

declarației vamale și proprietarul mărfii era Societatea cu Răspundere Limitată

„Sevig Trade”, ultima întrunind condițiile prevăzute în hotărârea Guvernului nr.

1001 din 19 septembrie 2001 era în drept de a importa produse petroliere fiind

scutită de la plata drepturilor de import și a plăților pentru poluarea mediului.

2

Conform pct. 1 a hotărârii precitate, procedura declarării și vămuirii

mărfurilor introduse în/scoase de pe teritoriul vamal al țării de către agenții

economici din raioanele de est ale Republicii Moldova înregistrați la Instituția

publică „Agenția Servicii Publice” se va efectua în funcție de regimul vamal

solicitat, fără perceperea drepturilor de import și a plății pentru poluarea mediului,

cu condiția rămînerii mărfurilor pe teritoriul necontrolat de către organele

constituționale. Agenții economici din raioanele de est ale Republicii Moldova

înregistrați la Instituția publică „Agenția Servicii Publice” vor efectua procedurile

de vămuire a mărfurilor, inclusiv a celor accizate, la posturile vamale autorizate de

Serviciul Vamal.

Consideră reclamanta că colaboratorii vamali eronat au interpretat prevederile

legale și au imputat plata unor obligațiuni vamale Societății cu Răspundere

Limitată „VERO-NADINA”, or obligațiunile vamale sunt ale cumpărătorului,

adică a Societății cu Răspundere Limitată „Sevig Trade”.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” revocarea

deciziilor de regularizare nr. 1335 din 21 noiembrie 2016, nr. 1336 din 21

noiembrie 2016 și nr. 1337 din 21 noiembrie 2016. Totodată, reclamanta a solicitat

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„VERO-NADINA” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea

actelor administrative și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă (f.d. 85,

88-93).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că motivele invocate în

cererea de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile legii.

Totodată, prima instanță a punctat că Societatea cu Răspundere Limitată

„Vero- Nadina” nu îndeplinea condițiile necesare pentru a beneficia de scutirile de

la plata drepturilor de import, prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1001 din 19

septembrie 2001 cu privire la declararea mărfurilor de către agenții economici din

raioanele de est ale Republicii Moldova, temei care a stat la baza emiterii deciziilor

de regularizare și anume scutirile de la plata drepturilor de import nu era justificată

la data acordării liberului de vamă către societatea reclamantă.

Nefinnd de acord cu hotărârea primei instanțe la 21 septembrie 2017,

Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a contestat-o cu apel,

solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Totodată, apelanta a indicat că prima instanță nu a ținut cont de prevederile

hotărârii Guvernului nr. 1001 din 19 septembrie 2001.

Prin decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a fost respins, fiind

3

menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 19 septembrie 2017

(f.d. 110, 111-117).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant sunt neîntemeiate, nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la

materialele dosarului.

Curtea de Apel Chișinău a mai specificat că prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre

întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 17 aprilie 2018, Societatea

cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA”, a contestat-o cu recurs, solicitînd

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță

nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

apricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Totodată, recurentul a mai specificat că instanțele ierarhic inferioare nu au

ținut cont de faptul că Organul Vamal nu a respectat procedura premergătoare

adoptării deciziilor de regularizare și nu au stabilit cu certitudine destinatarul final

al mărfii importate pe teritoriul Republicii Moldova, care face obiectul actelor

administrative contesate.

Instanța de recurs constată că copia deciziei instanței de apel a fost

recepționată de către reprezentantul recurentei la 23 februarie 2018 (f.d. 122).

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

La 10 mai 2018 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la

24 mai 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Biroul Vamal Centru a solicitat de a considera recursul ca inadmisibil.

Instanța de recurs a luat acte de faptul că la 6 iunie 2018 și la 15 iunie 2018,

recurenta Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a depus cereri

suplimentare la recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în

instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că la 3 februarie 2017, Societatea cu

Răspundere Limitată „VERO-NADINA” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Chișinău, prin care a solicitat revocarea deciziilor de

4

regularizare nr. 1335 din 21 noiembrie 2016, nr. 1336 din 21 noiembrie 2016 și nr.

1337 din 21 noiembrie 2016.

Ulterior, prima instanță fiind investită cu judecare cauzei date, prin hotărârea

din 19 septembrie 2017, a respins cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” împotriva Biroului Vamal

Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative și încasarea cheltuielilor

de judecată, iar instanța de apel prin decizia din 14 decembrie 2017 a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA”, cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 19 septembrie 2017.

Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizînd legalitatea deciziei contestate cu recurs, prin prisma

corectitudinii aplicării normelor de drept material și procedural, consideră că actele

administrative contestate au fost emise cu încălcarea procedurii, or legiuitorul în

legislația vamală a stabilit exhaustiv proceduri obligatorii premergătoare adoptării

deciziilor de regularizare.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs consideră oportun de a

reliefa prevederile art. 1811 alin. (1) și (2) din Codul vamal, care statuează expres

că controlul ulterior se bazează pe administrarea riscurilor, este efectuat imperativ

în scopuri vamale în vederea asigurării aplicării corecte a legislației și confirmării

sau infirmării conformării declarantului la aceasta. Controlul ulterior este efectuat

de organele vamale, conform procedurii stabilite de Guvern, prin auditul

postvămuire sau reverificarea declarației vamale, pe o perioadă ce nu depășește

termenul de prescripție stabilit la art. 127 alin. (10).

În cnformitate cu art. 2022 alin. (1) și (5) din același cod – reverificarea

declarației vamale se efectuează la oficiul organului vamal, este una dintre formele

controlului ulterior și constă în verificarea, după acordarea liberului de vamă, a

corectitudinii și caracterului complet al informațiilor furnizate într-o declarație

vamală, precum și a existenței și conformității documentelor justificative anexate

la aceasta, necesare plasării mărfurilor într-o destinație vamală, a altor documente

aferente operațiunilor verificate de care dispune organul vamal, alt organ cu

atribuții de administrare fiscală sau alte instituții și persoane.

În cazul depistării unor erori și/sau divergențe între informațiile din

declarațiile vamale și cele din documentele verificate, ce conduc la apariția,

modificarea și/sau anularea obligației vamale, organul vamal este obligat să

comunice despre aceasta plătitorului vamal prin întocmirea procesului-verbal de

reverificare a declarațiilor vamale.

Art. 2023 alin. (1) lit. g) din Codul vamal, stipulează că în cazul exercitării

controlului ulterior, organul vamal are următoarele obligații și în cazul depistării

unei încălcări vamale ce conduce la apariția unei obligații vamale și neîndeplinirii

cerințelor legale ale declarantului, să emită decizie de regularizare.

În continuare, instanța de recurs consideră oportun de a puncta faptul că

legiutorul, în art. 2029 alin. (3), (4) și (5) din același cod, a stabilit exhaustiv că în

baza actului de audit postvămuire, organele vamale întreprind măsuri de calculare

și încasare a obligațiilor vamale datorate, conform procedurii stabilite de legislație.

Procesul-verbal de reverificare a declarației vamale reprezintă un document

de forma stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de colaboratorul vamal al organului

5

care a exercitat reverificarea declarației vamale, în care se consemnează rezultatele

controlului. În procesul-verbal de reverificare a declarației vamale se vor descrie

obiectiv, clar și exact încălcările legislației și măsurile de politică economică cu

referire la informațiile, datele, documentele probatorii, fiind indicate actele

normative încălcate.

În baza actului de audit postvămuire/procesului-verbal de reverificare a

declarației vamale, organele vamale întreprind măsuri de calculare și încasare a

obligațiilor vamale constatate, conform procedurii stabilite de legislație.

Totodată, Colegiul menționează că procedura detaliată, privind realizarea

controlului ulterior prin reverificarea declarațiilor vamale este reglementată de

normele metodologice privind realizarea controlului ulterior prin audit post-

vămuire și reverificarea declarațiilor vamale, anexă la ordinul Serviciului Vamal

nr. 63-0 din 11 ianuarie 2013.

Astfel, potrivit pct. 47 din ordinul respectiv, la finalizarea reverificării unei

sau mai multor declarații vamale, va întreprinde acțiuni de regularizare a situației

prin întocmirea unui proces-verbal de reverificare a declarațiilor vamale, iar în

cazul apariției obligațiilor vamale și a deciziei de regularizare, în conformitate cu

prevederile codului vamal.

La pct. 66 din ordinul Serviciului Vamal nr. 63-0 din 11 ianuarie 2013, s-a

stabilit că procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale, este un act

procedural care se procesează conform procedurii stabilite la actul de audit post-

vămuire. Acesta se întocmește în cazul reverificării unei sau mai multor declarații

vamale soldate cu constatarea încălcărilor legislației și deține același statut juridic

ca și actul de audit post-vămuire.

Sunt esențiale pentru cazul din speță, prevederile pct. 67 din ordinul enunțat

supra, care statuează expres că constatările din procesul-verbal de reverificare a

declarațiilor vamale se vor analiza și vor servi temei pentru emiterea deciziei de

regularizare, după caz.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, prin prisma normelor de drept citate supra, menționează

că este prematură concluzia primei instanțe, menținută prin decizia instanței de

apel. Or, instanțele de judecată nu au verificat sub toate aspectele dacă Biroul

Vamal Chișinău a respectat procedura stabilită prin lege, premergătoare adoptării

deciziilor de regularizare, avînd în vedere că la dosar nu sunt atașate probe în acest

sens.

În acest aspect, instanța de recurs reliefează și prevederile pct. 78 din ordinul

Serviciului Vamal nr. 63-0 din 11 ianuarie 2013, potrivit cărora în baza actului de

audit post-vămuire, a procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale,

precum și a notei de constatare după caz, în conformitate cu prevederile art. 1811

alin. (3)-(6), art. 1272-12713, art. 2023 alin. (2) lit. e), art. 2027 din Codul vamal,

ordinului Serviciului Vamal nr. 333-O din 31 iulie 2014, se emite actul – „Decizia

de regularizare”.

Verificarea legalității actelor administrative contestate, pe segmentul

respectării procedurii de emitere a acestora este primordială, însă instanțele ierarhic

inferioare, nu s-au expus nici într-un fel, iar aceste circumstanțe rămânând

neelucidate.

6

Astfel, la rejudecarea cauzei, urmează să se țină cont de criticile respective,

sub aspectul verificării dacă organul vamal a respectat rigorile legii în procesul

emiterii deciziilor de regularizare.

În continuare, instanța de recurs reliefează prevederile art. 123 din Cod vamal,

care statuează expres că drepturile de import și drepturile de export sînt plătite

nemijlocit de către declarant, broker vamal sau de o altă persoană prevăzută de

legislație.

Totodată, în conformitate cu prevedrile art. 1272 alin. (3) din Codul vamal –

plătitor vamal este titularul declarației vamale. În cazul unei reprezentări indirecte,

persoana în numele căreia s-a făcut declarația vamală este de asemenea plătitor

vamal. Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declarației vamale,

orice persoane care au oferit informațiile necesare la întocmirea declarației vamale

sau care au redactat declarația vamală, dacă acestea știau sau ar fi trebuit să știe că

informațiile în cauză erau false sau incorecte.

În temeiul normelor de drept citate, de menționat că recurentul a specificat

faptul că nu este destinatarul mărfii, nu a importat-o, nu a întocmit declarația de

import și nici nu a contribuit la vămuirea mărfii, respectiv nu a devenit proprietarul

acestor bunuri după validarea de către Serviciul vamal a declarației de import a

Societății cu Răspundere Limitată „Sevig Trade” cu adresa juridică în or. Rîbnița

din regiunea Transnistriană.

Recurentul și-a motivat afirmația respectivă prin faptul că este de mai mulți

ani importator al produselor petroliere din Republica Belorusia, avînd relații

economice stabile, de lungă durată cu producătorii acestor produse. În luna iunie

2016, între Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Sevig Trade” or. Rîbnița a fost încheiat contractul le livrare

din Belorusia a produselor petroliere în asortiment, în cantitate le pînă la 10000

tone, în condițiile INCONTERMS 2010, locul predării mărfii Fiind hotarul

Belorusia- Ucraina, trecerea Sloveceno-Berejesti, iar în esență acest contract nu

este de vînzare-cumpărare, fiind de fapt un contract de intermediere între

producătorul-vînzător al produselor petroliere din Belorusia și cumpărătorul

Societatea cu Răspundere Limitată „Sevig Trade” or. Rîbnița.

Totodată, Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-NADINA”, în cererea

de recurs a mai precizat că compania din Belorusia a vîndut (livrat) și respectiv a

expediat nemijlocit în adresa Societății cu Răspundere Limitată „Sevig Trade” or.

Rîbnița din regiunea Transnistriană, produsele petroliere, pe care ultima le-a primit

de la transportator – Calea Ferată din Moldova, le-a devămat primind liber de

vamă, cu titlu de proprietate, utilizîndule după destinație pe teritoriul regiunii

Transnistriene.

În sensul respectiv instanța de recurs punctează poziția recurentului exprimată

în cererea de recurs prin care a accentuat că Societatea cu Răspundere Limitată

„Sevig Trade”, cu adresa juridică în or. Rîbnița, înregistrată ca agent economic în

Registrul de stat al Republicii Moldova, cu activitatea în regiunea Transnistreană,

în lunile iulie și august 2016 a prezentat la postul vamal Rîbnița-2(Feroviar),

declarațiile/vamale de import, pentru marfa – produse petroliere.

De menționat că recurentul a mai specificat că declarațiile vamale depuse de

Societatea cu Răspundere Limitată „Sevig Trade” la organul vamal, au fost admise

7

(postul vamal Rîbnița) cu aprobarea liber de vamă, import definitiv al mărfurilor

străine care fac obiectul scutirii de la drepturile de import, scutiri aplicate la

declararea și vămuirea mărfurilor întroduse pe teritoriul vamal al țării de către

agenți economici din raioanele de est ale Republicii Moldova, înregistrați la

Camera înregistrării de Stat, cu condiția rămînerii mărfurilor pe teritoriul

necontrolat de organele constituționale . Aceste scutiri au fost acordate în temeiul

Hotărîrii Guvernului nr. 100l din 19 septembrie 2001 cu privire la declararea

mărfurilor ie către agenții economici din raioanele de est ale Moldovei.

Prin urmare, instanța de recurs reliefează prevederile pct. 1 din hotărârea

Guvernului nr. 1001 din 19 septembrie 2001, care statuează expres că – procedura

declarării și vămuirii mărfurilor introduse în/scoase de pe teritoriul vamal al țării

de către agenții economici din raioanele de est ale Republicii Moldova înregistrați

la Instituția publică „Agenția Servicii Publice” se va efectua în funcție de regimul

vamal solicitat, fără perceperea drepturilor de import și a plății pentru poluarea

mediului, cu condiția rămînerii mărfurilor pe teritoriul necontrolat de către

organele constituționale. Agenții economici din raioanele de est ale Republicii

Moldova înregistrați la Instituția publică „Agenția Servicii Publice” vor efectua

procedurile de vămuire a mărfurilor, inclusiv a celor accizate, la posturile vamale

autorizate de Serviciul Vamal.

Astfel, Colegiul punctează că elucidarea circumstanțelor etalate mai sus, este

esențială pentru soluționarea corectă și justă a litigiului, însă instanțele ierarhic

inferioare au tratat aceste aspecte superficial, atitudine care generează încălcarea

dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, instanța de recurs precizează faptul că la rejudecare instanța de

apel, pentru elucidarea tuturor circumstanțelor și pentru adoptarea unei decizii

legale, urmează să verifice și să constate cert destinatarul final (titularul declarației

vamale, proprietarul) al mărfii importate pe teritoriul Republicii Moldova, care

face obiectul actelor administrative contestate.

Colegiul specifică faptul că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea

dreptului recurentului-reclamant

la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată și în jurisprudența

constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii

constatate de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 373 CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i

se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decît aceea din hotărîrea

8

atacată cu apel, cu excepția cazurilor cînd consimte și cînd hotărîrea este atacată și

de alți participanți la proces.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de

bază ai dreptului la un proces echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și

se va înlătura omisiunile admise, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale a

pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, a casa decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei pentru

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „VERO-

NADINA”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „VERO-NADINA” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la

contestarea actelor administrative și încasarea cheltuielilor de judecată, cu

remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

Victor Burduh

Iuliana Oprea

9