3ra-1381/17 — anularea actelor de inspecție și obligarea de a restitui plățile vamale achitate în plus

3ra-1381/17 — anularea actelor de inspecție și obligarea de a restitui plățile vamale achitate în plus (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central) (judecător R. Țurcanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători N. Budăi, V. Efros și I. Muruianu)

Dosar nr. 3ra-1381/17

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de „Sorinlux“ SRL, prin

intermediul avocatului Covaliov Natalia,

în cauza civilă în procedura contenciosului administrativ la cererea de

chemare în judecată înaintată de „Sorinlux“ SRL, prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia, împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la anularea actelor

de inspecție și obligarea de a restitui plățile vamale achitate în plus,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de „Sorinlux“ SRL, prin intermediul avocatului Covaliov

Natalia, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 23

ianuarie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 18 noiembrie 2016 „Sorinlux“ SRL a înaintat, prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia, o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal

Chișinău (în prezent, Biroul Vamal Centru) (vol. I, f.d. 4-9), prin care a solicitat:

(1) anularea actului de inspecție al Biroului Vamal Chișinău din 13 septembrie

2016 în privința declarației vamale nr. 3029 I 59278 din 13 septembrie 2016; (2)

anularea actului de inspecție al Biroului Vamal Chișinău din 20 septembrie 2016 în

privința declarației vamale nr. 3029 I 61036 din 20 septembrie 2016; (3) anularea

actului de inspecție al Biroului Vamal Chișinău din 22 septembrie 2016 în privința

declarației vamale nr. 3029 I 61712 din 22 septembrie 2016; (4) anularea actului de

inspecție al Biroului Vamal Chișinău din 26 septembrie 2016 în privința declarației

vamale nr. 3029 I 62542 din 26 septembrie 2016; (5) anularea actului de inspecție

al Biroului Vamal Chișinău din 27 septembrie 2016 în privința declarației vamale

1

nr. 3029 I 62996 din 27 septembrie 2016; (6) anularea actului de inspecție al

Biroului Vamal Chișinău din 04 octombrie 2016 în privința declarației vamale nr.

3029 I 65012 din 04 octombrie 2016; (7) anularea actului de inspecție al Biroului

Vamal Chișinău din 03 octombrie 2016 în privința declarației vamale nr. 3029 I

64459 din 03 octombrie 2016; (8) anularea actului de inspecție al Biroului Vamal

Chișinău din 06 octombrie 2016 în privința declarației vamale nr. 3029 I 65642 din

06 octombrie 2016; (9) anularea actului de inspecție al Biroului Vamal Chișinău

din 08 octombrie 2016 în privința declarației vamale nr. 3029 I 66176 din 08

octombrie 2016; (10) anularea actului de inspecție al Biroului Vamal Chișinău din

08 octombrie 2016 în privința declarației vamale nr. 3029 I 66180 din 08

octombrie 2016; (11) anularea actului de inspecție al Biroului Vamal Chișinău din

13 octombrie 2016 în privința declarației vamale nr. 3029 I 67648 din 13

octombrie 2016; și (12) obligarea Biroului Vamal Chișinău de a-i restitui

„Sorinlux“ SRL plățile vamale achitate în plus în sumă totală de 501 205, 5 lei.

Primo, avocatul Covaliov Natalia a susținut că prin contractul nr. BGF-2/16

din 06 ianuarie 2016 încheiat între „Baoding Golden Forest Trading Co“ Ltd. și

„Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. QYXXL0712 din 12 iulie 2016, „Sorinlux“

SRL a cumpărat de la „Baoding Golden Forest Trading Co“ Ltd. malete și ștrampi

din fibre sintetice.

A invocat că prin contractul f/n din 10 iulie 2010, cu modificările și

completările ulterioare, încheiat între „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. și

„Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. YK60809A din 09 august 2016, „Sorinlux“

SRL a cumpărat de la „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. ciorapi, pantaloni

și ștrampi din fibre sintetice.

A indicat că prin contractul f/n din 10 iulie 2010, cu modificările și

completările ulterioare, încheiat între „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. și

„Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. YK60806A din 06 august 2016, „Sorinlux“

SRL a cumpărat de la „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. ștrampi din diferite

materiale textile și tălpi pentru încălțăminte.

A relatat că pentru importarea mărfii date, „Sorinlux“ SRL a ales regimul

vamal de import definitiv, cu plasarea mărfii în circulație liberă, iar brokerul vamal

a completat și înregistrat declarațiile vamale corespunzătoare în sistemul

informațional „Asycuda World”, cu determinarea valorii în vamă a mărfii în baza

art. 11 Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 și cu

completarea formularului tipizat DVV-1, potrivit pct. 6 din Regulamentul cu

privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul

Republicii Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002.

În acest context, a notat că la traversarea frontierei de stat, „Sorinlux“ SRL a

achitat următoarele plăți vamale: (1) 139 903, 81 lei în baza declarației vamale nr.

3029 I 59278 din 13 septembrie 2016; (2) 327 855, 17 lei în baza declarației

vamale nr. 3029 I 61036 din 20 septembrie 2016; și (3) 210 240, 52 lei în baza

declarației vamale nr. 3029 I 61712 din 22 septembrie 2016.

A arătat că, colaboratul vamal, fără a aduce vreun argument, a refuzat

validarea acestor trei declarații vamale și a întocmit acte de inspecție aferente, prin

2

care: (1) pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 59278 din 13

septembrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 164 862, 41 lei; (2)

pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 61036 din 20

septembrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 345 783, 08 lei; și

(3) pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 61712 din 22

septembrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 251 255, 73 lei.

Consideră că în acest fel, „Sorinlux“ SRL a achitat în plus plăți vamale în

sumă totală de 83 901, 72 lei, din care motiv, la 23 septembrie 2016 s-a adresat

Biroului Vamal Chișinău cu cerere prealabilă, solicitând restituirea sumei date.

Secundo, a susținut că prin contractul nr. TR-1/H2H din 19 septembrie 2016

încheiat între „H2H Day.Tük.Mall.San.Tic.Ltd“ Ști. și „Sorinlux“ SRL, pe baza

facturii nr. 053281 din 23 septembrie 2016, „Sorinlux“ SRL a cumpărat de la

„H2H Day.Tük.Mall.San.Tic.Ltd“ Ști. cuptoare electrice, aparate de gătit și paturi

electrice.

A invocat că prin contractul f/n din 10 iulie 2010, cu modificările și

completările ulterioare, încheiat între „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. și

„Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. YK60813A din 13 august 2016, „Sorinlux“

SRL a cumpărat de la „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. ciorapi, pantaloni

și ștrampi din fibre sintetice.

A indicat că prin contractul f/n din 10 iulie 2010, cu modificările și

completările ulterioare, încheiat între „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. și

„Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. YK60806A din 22 august 2016, „Sorinlux“

SRL a cumpărat de la „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. ștrampi, ciorapi din

fibre sintetice și cântare.

A afirmat că prin contractul f/n din 10 iulie 2010, cu modificările și

completările ulterioare, încheiat între „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. și

„Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. YK60825A din 25 august 2016, „Sorinlux“

SRL a cumpărat de la „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. ștrampi, aparate de

gătit, rezervoare din metal și plite electrice.

În acest context, a notat că la traversarea frontierei de stat, „Sorinlux“ SRL a

achitat următoarele plăți vamale: (1) 245 172, 45 lei în baza declarației vamale nr.

3029 I 62542 din 26 septembrie 2016; (2) 239 188, 79 lei în baza declarației

vamale nr. 3029 I 62996 din 27 septembrie 2016; (3) 241 259, 61 lei în baza

declarației vamale nr. 3029 I 65012 din 04 octombrie 2016; și (4) 139 869, 45 lei

în baza declarației vamale nr. 3029 I 64459 din 03 octombrie 2016.

A arătat că, colaboratul vamal, fără a aduce vreun argument, a refuzat

validarea acestor patru declarații vamale și a întocmit acte de inspecție aferente,

prin care: (1) pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 62542

din 26 septembrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 376 658, 62

lei; (2) pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 62996 din 27

septembrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 251 348, 38 lei; (3)

pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 65012 din 04

octombrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 288 630, 49 lei; și (4)

pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 64459 din 03

3

octombrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 171 824, 57 lei.

Consideră că în acest fel, „Sorinlux“ SRL a achitat în plus plăți vamale în

sumă totală de 222 971, 76 lei, din care motiv, la 06 octombrie 2016 s-a adresat

Biroului Vamal Chișinău cu cerere prealabilă, solicitând restituirea sumei date.

Tertio, a susținut că prin contractul f/n din 10 iulie 2010, cu modificările și

completările ulterioare, încheiat între „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. și

„Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. YK60820A din 20 august 2016, „Sorinlux“

SRL a cumpărat de la „Yiwu Karma Import & Export Co“ Ltd. pantaloni, ștrampi

și cizme.

A invocat că prin contractul nr. ZLN 54FF din 04 ianuarie 2016 încheiat

între „Zilan Diș Ticaret Ltd.“ Ști. și „Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. 049657

din 03 octombrie 2016, „Sorinlux“ SRL a cumpărat de la „Zilan Diș Ticaret Ltd.“

Ști. cuptoare electrice, aparate de gătit, paturi electrice și pijamale.

A indicat că prin contractul nr. TZ-7 din 17 septembrie 2014 încheiat între

„Zilan Ev Gerecleri San.Tic“ As. și „Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr. 518233

din 04 octombrie 2016, „Sorinlux“ SRL a cumpărat de la „Zilan Ev Gerecleri

San.Tic“ As. mixere, aparate de călcat, ceainice și radiatoare electrice.

A declarat că prin contractul nr. TH-08 din 16 ianuarie 2014 încheiat între

„Taha Ev Gerecleri Ic Ve Dis Tic.Ltd.“ Ști. și „Sorinlux“ SRL, pe baza facturii nr.

065390 din 10 octombrie 2016, „Sorinlux“ SRL a cumpărat de la „Taha Ev

Gerecleri Ic Ve Dis Tic.Ltd.“ Ști. cuptoare electrice și mese de călcat.

În acest context, a notat că la traversarea frontierei de stat, „Sorinlux“ SRL a

achitat următoarele plăți vamale: (1) 319 027, 78 lei în baza declarației vamale nr.

3029 I 62642 din 06 octombrie 2016; (2) 159 019, 92 lei în baza declarației vamale

nr. 3029 I 66176 din 08 octombrie 2016; (3) 64 361, 12 lei în baza declarației

vamale nr. 3029 I 66180 din 08 octombrie 2016; și (4) 95 334, 9 lei în baza

declarației vamale nr. 3029 I 67648 din 13 octombrie 2016.

A arătat că, colaboratul vamal, fără a aduce vreun argument, a refuzat

validarea acestor patru declarații vamale și a întocmit acte de inspecție aferente,

prin care: (1) pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 62642

din 06 octombrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 393 205, 87

lei; (2) pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 66176 din 08

octombrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 231 310, 51 lei; (3)

pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 66180 din 08

octombrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 88 192, 16 lei; și (4)

pentru mărfurile consemnate în declarația vamală nr. 3029 I 67648 din 13

octombrie 2016 a majorat suma drepturilor de import până la 119 367, 2 lei.

Consideră că în acest fel, „Sorinlux“ SRL a achitat în plus plăți vamale în

sumă totală de 194 332, 02 lei, din care motiv, la 17 octombrie 2016 s-a adresat

Biroului Vamal Chișinău cu cerere prealabilă, solicitând restituirea sumei date.

A susținut că în conformitate cu art. 10 alin. (2) Legea cu privire la tariful

vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, principala metodă de determinare a valorii

în vamă a mărfii este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

tranzacției cu marfa respectivă, și doar în cazul în care metoda principală nu poate

4

fi aplicată, se folosesc alte metode, iar fiecare din metodele succesive se aplică

doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda

precedentă.

A invocat că valoarea în vamă a mărfurilor importate de „Sorinlux“ SRL

este veridică, valoarea tranzacțiilor aferente fiind confirmată prin contracte, acte de

trăsură, acte bancare, facturi comerciale, dispoziții de plată, certificate de origine

etc.

A indicat că, conform pct. 14 din Regulamentul cu privire la modul de

declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în cazul în care organul

vamal constată divergențe probate între datele conținute în actele menționate la pct.

13 din Regulament sau Sistemul informațional integrat vamal, acesta identifică

riscul de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu

valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare.

A notat că Biroul Vamal Chișinău nu a demonstrat existența divergențelor

între datele prezentate de „Sorinlux“ SRL și nici nu a probat riscul de subevaluare

prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în vamă a

mărfurilor identice sau similare.

A specificat că întru determinarea similitudinii mărfurilor, organul vamal

urma să ia în considerare toate caracteristicile mărfurilor, ceea ce nu a fost efectuat.

A făcut trimitere la un șir de cauze civile analogice și a menționat importanța

aplicării uniforme a legislației.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 23 ianuarie 2017

(vol. I, f.d. 177; 180-191), s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La 23 ianuarie 2017 „Sorinlux“ SRL a depus, prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia, o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul central) din 23 ianuarie 2017 (vol. I, f.d. 179), iar ulterior și

cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 200-206), solicitând casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 (vol. I, f.d. 217; 218-

230), s-a respins apelul declarat de „Sorinlux“ SRL, prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central)

din 23 ianuarie 2017.

La 12 octombrie 2017 „Sorinlux“ SRL a depus, prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia, o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

15 iunie 2017 (vol. II, f.d. 1-4), prin care a solicitat casarea integrală a acesteia și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 23 ianuarie 2017, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, a afirmat că instanțele ierarhic inferioare au

interpretat în mod eronat legea.

A susținut că în conformitate cu art. 10 alin. (2) Legea cu privire la tariful

vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, principala metodă de determinare a valorii

în vamă a mărfii este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

5

tranzacției cu marfa respectivă, și doar în cazul în care metoda principală nu poate

fi aplicată, se folosesc alte metode, iar fiecare din metodele succesive se aplică

doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda

precedentă.

A invocat că valoarea declarată în vamă a mărfurilor importate de

„Sorinlux“ SRL este veridică.

A indicat că, conform pct. 14 din Regulamentul cu privire la modul de

declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în cazul în care organul

vamal constată divergențe probate între datele conținute în actele menționate la pct.

13 din Regulament sau Sistemul informațional integrat vamal, acesta identifică

riscul de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu

valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare.

A notat că Biroul Vamal Chișinău nu a demonstrat existența divergențelor

între datele prezentate de „Sorinlux“ SRL și nici nu a probat riscul de subevaluare

prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în vamă a

mărfurilor identice sau similare.

A specificat că întru determinarea similitudinii mărfurilor, organul vamal

urma să ia în considerare toate caracteristicile mărfurilor, ceea ce nu a fost efectuat.

Consideră că organul vamal trebuia să stabilească cu certitudine valoarea

mărfurilor importate, și nu să se bazeze pe flexibilitatea comercială rezonabilă.

A arătat că instanțele ierarhic inferioare nu au făcut diferența dintre actele

menționate la pct. 13 și cele de la pct. 14 din Regulamentul cu privire la modul de

declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002.

A făcut trimitere la un șir de cauze civile analogice și a menționat importanța

aplicării uniforme a legislației.

La 07 noiembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat prin trimitere

poștală în adresa Biroului Vamal Centru o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referințelor timp de o lună de la data

primirii copiei respective, dar Biroul Vamal Centru nu a prezentat referința în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului urmând a fi decisă în lipsa acesteia.

Examinând admisibilitatea recursului potrivit rigorilor prevăzute de art. 440

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de „Sorinlux“ SRL, prin

intermediul avocatului Covaliov Natalia, împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 15 iunie 2017 urmează a fi considerat inadmisibil din următoarele

raționamente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Conform art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

6

de declarare prevăzut la art. 434.

Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La materialele dosarului se află o recipisă (vol. I, f.d. 233) care atestă că la

12 octombrie 2017 avocatul Covaliov Natalia a luat cunoștință de decizia integrală

a Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, astfel încât declararea recursului la 12

octombrie 2017 se consideră a fi îndeplinită cu respectarea termenului prevăzut de

art. 434 Cod de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la

încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs, completul constată

existența temeiului de inadmisibilitate stipulat de art. 433 lit. a) Cod de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și

argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

7

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei

din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că în recurs se invocă interpretarea eronată a legii de

către instanțele ierarhic inferioare.

În esență însă, recurentul a reluat, în mare parte, criticile formulate în faza

procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă

putere de convingere, iar argumentele invocate în recurs nu abordează chestiuni de

drept, ci elemente de probațiune, verificarea cărora se află în afara ariei de control

a instanței de recurs.

Astfel, argumentele enunțate nu sunt suficient de fundamentate și nu au

vocația de a duce la modificarea soluției în prezenta cauză, or instanțele ierarhic

inferioare au examinat raportul juridic litigios cu respectarea normelor de drept

material și procesual.

Totodată, completul subliniază că prin prisma Convenției Europene a

Drepturilor Omului, instanțele judecătorești au obligația de a asigura preeminența

dreptului inclusiv prin interpretarea unitară a legii, dar în speță, în mod evident,

instanța judecătorească supremă urmează să asigure preeminența dreptului anume

prin aplicarea corectă a legislației, chiar dacă în jurisprudența națională au putut

exista anterior și concluzii divergente.

Or, potrivit art. 1 alin. (2) Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la

Curtea Supremă de Justiție, Curtea Supremă de Justiție este instanța judecătorească

supremă care asigură aplicarea corectă și uniformă a legislației de către toate

instanțele judecătorești.

8

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din raționamentele nominalizate și având în vedere că cele invocate în

recursul declarat de „Sorinlux“ SRL, prin intermediul avocatului Covaliov Natalia,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(3) Cod de procedură

civilă, completul ajunge în mod unanim la concluzia de a considera recursul ca

inadmisibil.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de „Sorinlux“ SRL, prin intermediul avocatului Covaliov

Natalia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Luiza Gafton

9