2ra-1657/13 — Evacuarea din locuinţă

prima instanţă: N.Rusu nr.2ra-1657/13 instanţa de apel: N.Budăi, M.Guzun, N.Craiu ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Departamentul Poliţiei de Frontieră (Serviciul Grăniceri al RM), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Grăniceri împotriva lui Leonid Munteanu cu privire la evacuarea din locuinţa de serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul Grăniceri şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 mai 2012 c o n s t a t ă La 17 noiembrie 2011 Serviciul Grăniceri a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Leonid Munteanu cu privire la evacuarea din locuinţa de serviciu.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 10 martie 1992, în urma destrămării URSS şi creării Trupelor de grăniceri ale Republicii Moldova, Leonid Munteanu a fost numit în funcţie de controlor la punctul de trecere Leuşeni, iar la data de 06 iulie 1992, conform Ordinului Ministrului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova, pîrîtul a fost inclus în listele Trupelor de grăniceri ale Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova (în Serviciul Grăniceri), fiindu-i repartizată locuinţa de serviciu din orăşelul militar Leuşeni din r-nul Hînceşti, s.Leuşeni, în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de acordare şi de folosire a locuinţelor de serviciu în RSS Moldovenească, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.192 din 05 iunie 1984. Susţine reclamantul că, conform Ordinului Comandantului Trupelor de grăniceri al Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova nr.172 din 10 septembrie 1997, Leonid Munteanu a fost exclus din listele Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova, conform pct.44 alin.(4) lit.h) al Regulamentului cu privire la îndeplinirea serviciului militar de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor Forţelor Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.925 din 21 decembrie 1994 (în legătură cu comiterea delictelor care discreditează titlu de militar),

îndeplinind serviciul militar în Trupele de grăniceri ale Republicii Moldova-05 ani 06 luni 01 zile calendaristice. Mai menţionează că, în conformitate cu prevederile art.109, 110 al Codului cu privire la locuinţe din 03 iunie 1983 şi pct.11, 12 ale Hotărîrii Guvernului nr.192 din 05 iunie 1984 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de acordare şi de folosire a locuinţelor de serviciu în RSS Moldovenească, care prevăd că salariaţii care au întrerupt relaţiile de muncă cu întreprinderea, instituţia, organizaţia, precum şi cei excluşi sau eliberaţi din propria iniţiativă, şi nu au lucrat cel puţin 10 ani la întreprinderea respectivă, urmează a fi evacuaţi din locuinţele de serviciu, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit.

În legătură cu aceasta, au dispărut temeiurile de acordare a locuinţei de serviciu, iar pîrîtul împreună cu toţi membrii familiei urmează a fi evacuaţi din apartamentul de serviciu ocupat nelegitim. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 mai 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Serviciul Grăniceri al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 mai 2012. La 22 martie 2013 Departamentul Poliţiei de Frontieră a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, prima instanţă nu s-a expus asupra faptului că, intimatul împreună cu membrii familiei sale nu mai locuieşte în apartamentul de serviciu al Serviciului Grăniceri, mai mult de 6 luni, iar instanţa de apel neîntemeiat a menţinut în vigoare hotărîrea instanţei de fond emisă cu unele încălcări procedurale. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Departamentul Poliţiei de Frontieră nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Departamentul Poliţiei de Frontieră, în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Departamentul Poliţiei de Frontieră ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Departamentul Poliţiei de Frontieră (Serviciul Grăniceri al RM), se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat