2rc-267/13 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-267/13 Judecători: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecători Ion Vîlcov, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Decorum-Vin”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Consum din Căinari către SRL „Decorum-Vin” şi SRL „V.S.Export” privind încasarea datoriei şi rezilierea contractului de locaţiune, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013, prin care a fost respins demersul de scutire a achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : La 22.07.2010 Cooperativa de Consum din Căinări a depus cerere de chemare în judecată către SRL „Decoram-Vin” şi SRL „V.S.

Export” privind încasarea datoriei şi rezilierea contractului de locaţiune. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26 februarie 2013, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată. A fost reziliat contractul de predare în folosinţă contra plată nr. 01 din 01 iunie 2002 încheiat între Cooperativa de Consum din Căinări şi SRL „Decorum-Vin”. A fost dispusă încasarea de la SRL „Decorum-Vin” în beneficiul Cooperativei de Consum din Căinări datoria în sumă de 404 027 lei şi cheltuielile de judecată (taxa de stat) achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. Suplimentar de la SRL „Decorum-Vin” în bugetul de stat a fost încasată taxa de stat în mărime de 1 998 lei. Cooperativa de Consum din Căinări a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 26 februarie 2013, solicitînd modificarea ei în sensul dispunerii încasării în mod solidar de la SRL „Decorum-Vin” şi SRL „V.S. Export” a datoriei în mărime de 404 027 lei. Ne fiind de acord au această hotărîre, la fel a depus apel şi SRL „Decorum- Vin”, solicitînd casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26 februarie 2013 în partea ce depăşeşte suma de 122 827 lei. Totodată, apelantul în cauză a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat în legătură cu situaţia financiară dificilă.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013, a fost respinsă cererea SRL „Decorum-Vin” privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 6 327 lei pînă la 18 iunie 2013. 1 La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelul nu este însoţit de dovata achitării taxei de stat. Referitor la cerinţa de scutire a plăţii taxei de stat, instanţa a statuat că apelantul nu a prezentat nici o probă care să confirme imposibilitatea achitării acesteia. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 05 iunie 2013, SRL „Decorum-Vin” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013, cu pronunţarea unei noi soluţii prin care cererea privind asutirea de la plata taxei de stat să fie admisă.

În susţinerea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii contestate, menţionînd că starea materială a sa este dificilă, din 2007 practic nu mai activează, fapt demonstrat şi prin certificatul eliberat de BC „Banca de Economii” SA. La fel, a menţionat că, prin faptul impunerii apelantului la achitarea taxei de stat, instanţa de apel a îngrădit apelantului accesul liber la justiţie. Cooperativa de Consum din Căinări a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, SRL „Decorum-Vin” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 26 februarie 2013 (f.d. 40-41, 61-63, vol. II). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21.05.2013, a fost respinsă cererea privind scutirea de la achitarea taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 6 327 lei pînă la 18 iunie 2013 (f.d. 66-68, vol. II). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Astfel, Colegiul constată că apelantul la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26 februarie 2013 nu a achitat taxa de stat. Potrivit art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. 2 Astfel, legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare.

La caz, Colegiul constată că instanţa de apel corect a conchis că apelantul, înaintînd cererea de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, a solicitat acutirea de la plata taxei de stat, însă nu a anexat careva înscrisuri probatoare în acest sens (f.d. 40-41, 61-63, vol. II). Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma înscrisurilor anexate la recurs, Colegiul atestă că, la depunerea cererii de recurs, recurentul a anexat un certificat de la BC „Banca de Economii” SA, care reflectă soldul din conturile curente ale SRL „Decorum-Vin” deţinute în această bancă (f.d.

72, vol. II). Însă, acest înscris nu denotă situaţia materială reală la zi a apelantului, deoarece vizează conturile sale doar din această instituţie bancară, pe cînd solicitantul poate avea conturi şi în alte bănci. Din considerentele menţionate, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentului cum că a prezentat probe care atestă starea materială dificilă. Totodată, Colegiul reţine că recurentul invocă starea financiară dificilă şi lipsa activităţii din anul 2007, însă la depunerea cererii reconvenţionale la 18.05.2012 a achitat taxa de stat în mărime de 360 lei (f.d. 68, vol. I). În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, avînd la bază prevederile art. 85 alin. (4) CPC, instanţa de judecată dispune exclusiv de dreptul de a scuti de la plata taxei de stat, iar uzarea de acest drept este la latitudinea instanţei, fiind legată doar de motivele şi probele invocate de solicitant în acest sens.

Astfel, faptul că instanţa de apel nu a admis cerinţa apelantului de scutire a plăţii taxei de stat, nu poate fi apreciată ca încălcare a prevederilor legale, cu atît mai mult că acestă soluţie conţine la bază motive întemeiate. La fel, Colegiul ţine să menţioneze că, cu cerere de apel s-a adresat şi Cooperativa de Consum din Căinari, care a achitat taxa de stat (f.d. 59) Or, printr-o eventuală admitere a cerinţei înaintate de SRL „Decorum-Vin” privind scutirea de la plata taxei de stat, se v-a încalcă principul egalităţii armelor în proces şi principiul egalităţii în faţa legii, deoarece, în situaţii identice, părţile oponente vor fi tratate diferit. Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a admis cerinţa de scutire a plăţii taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel, or, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel.

Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în 3 situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie. În acest context, argumentele invocate de SRL „Decorum-Vin” nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs.

Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Decorum-Vin”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Consum din Căinari către SRL „Decorum-Vin” şi SRL „V.S.Export” privind încasarea datoriei şi rezilierea contractului de locaţiune. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valentina Clevadî Judecători Ion Vîlcov Iuliana Oprea 4