2ra-1585/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Boico dosarul nr. 2ra-1585/13 instanţa de apel: E. Clim, I. Secrieru, M. Anton DECIZIE 07 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Vasile Mileţchi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată ,,Chişinău-Gaz” împotriva lui Vasile Mileţchi, Olgăi Milţecaia şi Irinei Cuzneţova cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasile Mileţchi şi Irina Cuneţova şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 31 octombrie 2011, SRL ,,Chişinău-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mileţchi Vasile, Mileţcaia Olga şi Cuzneţova Irina cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că începând cu anul 2000, pârâţii utilizează gazul natural, fiind de altfel obligaţi să achite integral plata pentru gazele naturale consumate în termenul indicat în factură. Indică că plata facturilor urma să fie efectuată prin intermediul băncilor comerciale şi a oficiilor poştale, însă pârâţii nu au urmat acest mod de plată, dar prin metode ilicite şi cu concursul unor persoane cu funcţii de răspundere din cadrul SRL „Chişinău-Gaz” a indus în eroare întreprinderea privind achitarea gazelor naturale, derogând astfel de la prevederile regulamentului de furnizare a gazelor naturale.

Susţine că în baza informaţiei băncilor comerciale cu care are încheiate contracte de colaborare, pârâtul nu a achitat serviciile de prestare a gazelor naturale prin filialele şi reprezentanţele băncilor, neonorându-şi obligaţia de plată a gazului natural consumat în volum deplin, astfel, acumulând o datoria în mărime de 9 305,03 lei din momentul deschiderii contului şi până la 22 iulie 2009, dată când a fost înstrăinat imobilul altei persoane. Menţionează că în prezent faptele de delapidare a patrimoniului SRL „Chişinău- Gaz” sunt examinate de către organele de urmărire penală în cauza penală 1 nr.2011020621, urmând a fi atrase la răspundere persoanele vinovate de mimare a faptului achitării datoriilor de către pârâţi.

Solicită încasarea din contul pârâţilor în beneficiul său a datoriei în mărime de 9305,03 lei şi a taxei de stat în mărime de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2012, acţiunea a fost admisă şi dispusă încasarea din contul lui Mileţchi Vasile, Mileţcaia Olga şi Cuzneţova Irina în beneficiul SRL „Chişinău-Gaz” suma de 9 305,03 lei cu titlu de datorie pentru gazele naturale consumate şi taxa de stat în mărime de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de către Mileţchi Vasile şi Cuneţova Irina şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 februarie 2013, Mileţchi Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecătă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd că, la caz nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată , astfel, fiind interpretată norma legală în mod eronat. Susţine că în ziua pronunţării deciziei instanţei de apel, examinarea dosarului a fost amânată pentru orele 11.00. Avocatul său, Lilian Frunză, fiind antrenat ca reprezentant pe un alt dosar la orele 10.00, a întârziat la examinarea pricinii în cauză, litigiul fiind examinat în absenţa reprezentantului său, fiindu-i de altfel lezat dreptul său la un proces echitabil, asigurat prin art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Menţionează că pe perioada anilor 2000-2009 a beneficiat de serviciile de furnizare a gazelor naturale, pentru care lunar a efectuat plata potrivit volumului consumat de gaze, în strictă concordanţă cu facturile întocmite de furnizor, fapt ce se adevereşte prin extrasul din contul nr. 0005213 anexat la actele cauzei.

De asemenea indică că intimatul a omis termenul de adresare în judecată prevăzut la art. 267 alin. (2) Cod civil. Consideră că nu pot fi reţinute afirmaţiile intimatului precum că plata pentru gaze urma a fi efectuată numai prin intermediul băncilor comerciale şi a oficiilor poştale, evitând alte modalităţi de plată pentru serviciul prestat, or, între furnizor şi dânsul nu a fost încheiată nici o înţelegere în ceea ce priveşte modalităţile de plată. Mai mult că intimatul nu a prezentat instanţei nici un act din care să reiasă obligaţia sa de a efectua plata gazelor naturale consumate exclusiv prin intermediul instituţiilor financiare sau a oficiilor poştale, iar din momentul încheierii contractului, intimatul nu i-a prezentat careva pretenţii sau reclamaţii referitor la neachitarea gazelor naturale.

În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile pct. 76 lit. c) a Hotărârii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică privind aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale nr. 304 din 07 august 2008, care indică că furnizorul este obligat să asigure încasarea de la consumator, inclusiv prin intermediul băncilor sau a oficiilor sale din teritoriu, în termenul prevăzut de regulament, a plăţilor pentru gazele naturale furnizate. Susţine că din conţinutul normei citate, nu rezultă expres obligaţia sa de a achita plata pentru gazele consumate exclusiv prin intermediul băncilor sau oficiilor poştale. La fel invocă că hotărârea menţionată a fost abrogată prin Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică privind aprobarea Regulamentului pentru 2 furnizare şi utilizarea gazelor naturale nr. 415 din 25 mai 2011, hotărâre care de altfel, nu are efect retroactiv.

Afirmă că intimatul nu a prezentat nici un act confirmativ care ar demonstrează că dânsul s-a eschivat de la plata gazelor naturale, or, potrivit art. 122 alin. (2) CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Susţine că nu a fost atras la răspundere în cadrul urmării penale pe dosarul 20111020621. Mai invocă că apartamentul din str. Focşani 25, mun. Chişinău a fost înstrăinat Nataliei Cebotari la 22 iulie 2009, iar potrivit contractului de vânzare-cumpărare, la data înstrăinării apartamentului dânsul a stins toate datoriile la serviciile comunale, la fel şi în extrasul de cont nr. 0005213 se indică cert că pe perioada septembrie-octombrie 2009, când deja dânşii nu mai beneficiau de serviciile de furnizare a gazelor naturale şi nu mai erau coproprietari ai apartamentului din str. Focşani 25, la capitolul datorie este indicat soldul ,,0”.

Reţine că intimatul nu a prezentat careva pretenţii materiale pentru neachitarea consumului de gaze naturale până la data înstrăinării apartamentului, ci după această dată, drept urmare datoriile formate după înstrăinarea apartamentului nu-i pot fi imputate. Consideră ca fiind neîntemeiată poziţia intimatului precum că dânsul, în calitate de consumator, nu a acţionat cu bună-credinţă la îndeplinirea obligaţiunilor de plată pentru gazele naturale, or, SRL ,,Chişinău-Gaz” nu a prezentat nici o probă care să confirme reaua-credinţă sau cel puţin s-o pună la îndoială. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost emisă la data de 29 ianuarie 2013, iar recursul împotriva acesteia a fost declarat la data de 11 februarie 2013, fapt ce denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Mileţchi Vasile, Mileţcaia Olga şi Cuzneţova Irina, SRL „Chişinău-Gaz” a solicitat încasarea a datoriei în mărime de 9305,03 lei şi a taxei de stat în mărime de 270 lei.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia admiterii acţiunii. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că Mileţchi Vasile, Mileţcaia Olga şi Cuzneţova Irina au devenit proprietarii imobilului din str. Focşani 25 mun. Chişinău începînd cu data de 29 mai 2008 şi pînă la data de 30 iulie 2009, fapt ce se confirmă prin extrasul din registrul bunurilor imobile (f.d.

8). 3 Tot materialul probator atestă că Mileţchi Vasile, Mileţcaia Olga şi Cuzneţova Irina au acumulat o datorie pentru gazul natural consumat în sumă de 9305,03 lei (f.d. 9). Iar potrivit Hotărîrii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 49 din 06 martie 2001, consumatorul are obligaţia de a achita integral volumul de gaze naturale furnizate de SRL „Chişinău-Gaz” şi consumate de către el. Conform art. 512 alin.(1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Potrivit art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

Conform art. 572 alin. (2) Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. La caz au relevanţă şi prevederile art. 76 lit. c) a Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, încasarea plăţilor de la consumatori se face prin intermediul băncilor şi a oficiilor poştale, iar dovada achitării volumelor de gaz consumate serveşte ştampila aplicată pe bonul de plată de către instituţiile care nemijlocit recepţionează plăţile.

Prin prisma normelor enunţate, este de menţionat că instanţa de apel justificat a găsit drept întemeiată şi legală hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea SRL „Chişinău- Gaz” a fost admisă integral, în acest sens reţinând şi probele materiale, cum este contul personal deschis pe numele Mariei Cebotari la domiciliul str. Focşani 25, mun.

Chişinău şi extrasul din Registrul bunurilor imobile, care atestă că recurenţii nu şi-au onorat obligaţiile de plată a gazului natural consumat în volum deplin şi a acumulat o datorie de 9305,03 lei din momentul deschiderii contului şu pînă la data de 22 iulie 2009, data la care a fost înstrăinat imobilul ce corespunde locului de consum către Maria Cebotari prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 2449. Prin urmare, nu are relevanţă critica recurenţilor precum că intimatul nu a prezentat probe ce ar demonstra prin căi legale a sumei contestate, deoarece la caz au fost prezentate răspunsurile la interpelările adresate băncilor comerciale, precum şi alte acte care confirmă datoria de 9305,03 lei.

De altfel, sarcina de a prezenta probe concludente care ar combate probele prezentate de intima, revine recurentului, pe cînd afirmaţiile recurenţilor precum că au achitat datoria în sumă de 9305,03 lei este una declarativă, în susţinerea acestei poziţii nefiind prezentate probe incontestabile şi pertinente, în sensul art. 118 CPC. Nu poate constitui temei de admitere a recursului nici afirmaţie recurenţilor cu privire la faptul că acţiunea de judecată a fost înaintată de SRL „Chişinău-Gaz” cu încălcarea termenului prevăzut de art. 272 alin.(1) Cod civil, deoarece norma citată direct indică că, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.

Dreptul la acţiune se naşte cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului, pe cînd intimatul SRL „Chişinău-Gaz” insistă că prejudiciul cauzat prin achitarea prin metode ilicite a facturilor pentru gaze naturale consumat, a fost depistat în luna martie 2011, iar acţiunea privind încasarea datoriei de la Vasile Mileţchi, Olgăi Milţecaia şi Irinei Cuzneţova în beneficiul SRL „Chişinău-Gaz” a fost 4 depusă la data de 28 octombrie 2011, în interiorul termenului legal, pe cînd alte probe care ar demonstra omiterea termenului de înaintarea acţiunii în judecată instanţei nu au fost prezentate.

De asemenea, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici invocare de către recurent a faptul că pricina în instanţa de apel a fost examinată în lipsa sa şi avocatului său, deoarece din actele cauzei rezultă cu certitudine că avocatul apelantului Mileţchi Vasile – Suşiţchii Marian, a fost înştiinţa , contra semnătură, despre locul, data şi ora şedinţei în instanţa de apel (f.d. 53), însă la data stabilită în şedinţă de judecată nu s-a prezentat, nu a invocat motivele neprezentării şi nu a solicitat amînarea examinării apelului declarat împotriva hotărîrii primei instanţe, motiv din care, instanţa de apel cu referire la prevederile art. 206 CPC, a dispus examinarea cauzei în lipsa apelantului, astfel, nefiind lezate careva drepturi recurentului la un proces echitabil, asigurat prin art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

Prin urmare, sunt apreciate critic şi alte susţineri a recurentei invocate în recurs, deoarece acestea nu denotă la caz încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural de către instanţe. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Mileţchi Vasile. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată ,,Chişinău-Gaz” împotriva lui Vasile Mileţchi, Olgăi Milţecaia şi Irinei Cuzneţova cu privire la încasarea datoriei Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 5