2ra-2008/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: N. Costin dosarul nr. 2ra-2008/13 instanţa de apel: N. Budăi, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Groza Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Groza Igor împotriva Federaţiei de Automobilism din Republica Moldova şi Companiei „Teleradio – Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 prin care a fost respins apelul declarat de către Groza Igor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 septembrie 2011, c o n s t a t ă La 25 noiembrie 2008 Groza Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Federaţiei de Automobilism din Republica Moldova şi Companiei „Teleradio – Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 24 august 2008 a participat în calitate de pilot-competitor la întrecerile între autoturisme la viteză „Rally Cupa Independenţei 2008” pe traseul Ciobanca – Căpriana (r. Străşeni), competiţie organizată în comun de către Federaţia de Automobilism din Republica Moldova şi Compania „Teleradio – Moldova”.

În cadrul competiţiei s-a produs un accident rutier cu implicarea automobilului reclamantului de model Nissan SX 200, nr. de înmatriculare C SX 200, în rezultatul accidentului automobilul fiind incendiat, fapt confirmat prin actul de constatare a incendiului nr. 168 din 25 august 2008. Menţionează reclamantul că organizatorii competiţiei de întrecere la viteză „Rally Cupa Independenţei 2008” nu au asigurat securitatea incendiară a traseului contrar normelor stipulate în Codul sportiv internaţional al Federaţiei internaţionale de automobile din 03 iulie 2008, Secţia Serviciului protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale a r. Străşeni nefiind înştiinţată în modul corespunzător despre petrecerea a careva întreceri sportive la viteză.

De asemenea, nu a fost asigurată nici prezenţa serviciului ambulanţei, în urma producerii accidentului reclamantul fiind nevoit de sine stătător să apeleze la serviciile medicale de urgenţă. Conform raportului de expertiză nr. 576 din 08 octombrie 2008 întocmit de către specialistul S. Salihov al Centrului Expertize Independente „Cexin”, prejudiciul cauzat autoturismului în urma accidentului constituie suma de 9 000 Euro, iar potrivit ordinelor de plată nr. 07146 din 03 august 2007, nr. 07164 din 08 septembrie 2007, nr. 08017 din 16 ianuarie 2008 şi nr. 08109 din 25 iunie 2008, autoturismul de model Nissan SX 200, nr. de înmatriculare C SX 200 a fost de multiple ori reparat, fiindu-i instalate piese de schimb noi în sumă de 9 935 dolari SUA.

Consideră reclamantul că în virtutea normelor legale organizatorii competiţiei sunt direct responsabili pentru accidentul în care el a fost implicat şi prejudiciul cauzat autoturismului-proprietatea sa, neasigurând condiţii adecvate de securitate la petrecerea evenimentului sportiv. Solicită reclamantul repararea de către Federaţia de Automobilism din Republica Moldova şi Compania „Teleradio – Moldova” a prejudiciului material în valoare de 9 000 Euro (valoarea daunei cauzate automobilului), 9 935 dolari SUA (costul pieselor de schimb şi al lucrărilor de reparaţie anterioare) şi 500 lei (costul serviciilor de evacuare a automobilului), şi a celui moral în valoare de 200 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 27 septembrie 2011acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Groza Igor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 septembrie 2011. La 28 martie 2013 Groza Igor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că prima instanţă şi instanţa de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, apreciind arbitrar probele prezente la materialele pricinii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, în vigoare la momentul pronunţării deciziei instanţei de apel, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate.

Iar prevederile art. 434 alin. (1) CPC în redacţia Legii nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, stipulează că recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă faptul că copia redactată de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la 20 noiembrie 2013, însă nu se conţin date despre momentul recepţionării acesteia, iar însăşi recurentul indică în cererea de recurs că a primit-o la 30 ianuarie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Groza Igor se consideră a fi depus în termen.

2 La 14 mai 2013 în adresa intimaţilor Federaţia de Automobilism din Republica Moldova şi Compania „Teleradio – Moldova”, a fost expediată copia recursului declarat de către Groza Igor cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimaţii nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţe în termenul stabilit, admisibilitatea recursului examinându-se astfel în lipsa acestora. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Groza Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Din materialele prezente la dosar, şi anume din copia de pe Regulamentul de desfăşurare a „Rally Cupa Independenţei 2008” aprobat de către Preşedintele 3 Companiei „Teleradio – Moldova” V. Todercan şi coordonat cu Preşedintele Federaţiei de Automobilism din Republica Moldova V. Miculeţ, copia de pe actul reviziei tehnice a automobilului din 22 august 2008 întocmit de către expertul Sergiu Fomov, copia de lista din 23 august 2008 (forma nr. 3) a persoanelor autorizate să participe la competiţie, copia de pe raportul privind competiţia automobilistică „Rally Cupa Independenţei 2008”, dar şi din declaraţiile părţilor expuse pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel, se relevă faptul că la 24 august 2008 a fost organizat în comun de către intimaţii-pârâţi Federaţia de Automobilism din Republica Moldova şi Compania „Teleradio – Moldova” evenimentul sportiv „Rally Cupa Independenţei 2008” pe traseul Ciobanca – Căpriana (r. Străşeni), la care a participat şi recurentul-reclamant, în rezultatul unui accident autoturismul acestuia incendiindu-se.

Competiţia s-a desfăşurat în baza Regulamentului de desfăşurare a „Rally Cupa Independenţei 2008” menţionat supra, textul acestui act fiind adus la cunoştinţa participanţilor , inclusiv şi recurentului Groza Igor, fapt confirmat prin semnătura olografă a lui aplicată pe lista participanţilor la evenimentul sportiv. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că textul regulamentului nominalizat la capitolul „Asigurare” în mod expres prevede faptul scutirii de obligaţiuni ai organizatorilor faţă de competitori pentru daunele cauzate lor sau automobilelor, provenite prin participarea la competiţie.

În circumstanţele enunţate, instanţa de recurs consideră justă şi întemeiată concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, în situaţia în care recurentul-reclamant în mod benevol şi deliberat a decis să participe la competiţia organizată, conştientizând existenţa unui risc sporit la care el şi autoturismul său poate fi expus în cadrul întrecerii la viteză şi cunoscând despre faptul scutirii organizatorilor de oricare obligaţiuni de asigurare. Mai mult ca atât, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie evidenţiază faptul că culpa în producerea accidentului rutier, în urma căruia automobilul de model Nissan SX 200, nr. de înmatriculare C SX 200 a fost incendiat, îi aparţine exclusiv recurentului, care se afla la volanul acestuia în calitate de pilot-competitor la întreceri de viteză.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului ca temei al admisibilităţii recursului precum că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, neacordând o calificare juridică faptului că Codul sportiv internaţional al Federaţiei internaţionale de automobile este aplicabil la cazul speţei, deoarece este unul abuziv, codul sportiv menţionat nefiind un act juridic oficial şi fiind lipsit în consecinţă de caracter imperativ şi generator de efecte juridice, constituind de fapt un document intern adoptat de către organizaţia „Federaţia Internaţională de Automobile”. Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Groza Igor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Groza Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5