2ra-2102/13 — Atribuirea în natură a cotei-părţi ideale din imobil-proprietate comună

prima instanţă: I. Ţurcan dosarul nr. 2ra-2102/13 instanţa de apel: B. Bîrcă, A. Panov, T.Pelin ÎNCHEIERE 07 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Barabanşcicova Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Barabanşcicova împotriva lui Volcov Alexei, Volcov Alexandr, Volcova Zoia şi Dobrovoliscaia Maria, intervenienţi accesorii Inspectoratul Fiscal sect.

Centru şi Întreprinderea de Stat „Cadastru” filiala Chişinău, cu privire la atribuirea în natură a cotei-părţi ideale din imobil-proprietate comună, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Barabanşcicova Natalia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 martie 2012, c o n s t a t ă La 26 iulie 2010 Barabanşcicova Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Volcov Alexei, Volcov Alexandr şi Volcova Zoia, intervenienţi accesorii Inspectoratul Fiscal sect. Centru şi Întreprinderea de Stat „Cadastru” filiala Chişinău, cu privire la atribuirea în natură a cotei-părţi ideale din imobil-proprietate comună.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că alături de coproprietarii Volcov Alexei, Volcov Alexandr şi Volcova Zoia deţine în proprietate privată imobilul cu nr. cadastral 0100101.677.01 – casa de locuit, amplasată pe adresa mun. Chişinău, str. I. Inculeţ nr. 27, ei revenindu-i 47/135 cota parte ideală din locuinţă în baza certificatelor de moştenitor nr. nr. 1-808 şi 1-807 din 07 aprilie 1997 (8/45 cota parte) şi contractului de donaţie nr. 1960 din 30 iunie 2009 (23/135 cota parte), lui Volcov Alexei – 6/15 cota parte în baza certificatelor de moştenitor nr. nr. 1-808 şi 1-807 din 07 aprilie 1997, lui Volcov Alexandr – 1/15 cota parte în baza certificatelor de moştenitor nr. nr. 1-808 şi 1-807 din 07 aprilie 1997 (dreptul de proprietate nefiind înregistrat la OCT Chişinău), şi Zoii Volcova – 16/135 cota parte în baza hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 10 aprilie 2009, iar 1/15 cota parte ideală din imobil rămasă în urma decesului Clavdiei Volcova rămânând vacantă. Menţionează reclamantă că doar familia sa (compusă din ea, mama Volcova Idea şi fiica Barabanşcicova Ludmila) domiciliază de facto în imobilul respectiv, şi anume în odăile nr. 1 cu suprafaţa de 10,4 m.p, nr. 2 cu suprafaţa de 6,85 m.p. şi nr. 3 cu suprafaţa de 12,7 m.p. (marcate cu lit. A pe schema cadastrală), edificând de sine stătător din mijloacele financiare proprii o anexă compusă din bucătărie şi bloc sanitar (neautorizate, marcate cu lit. A1). Alţi coproprietari locuiesc separat şi nu contribuie la întreţinerea locuinţei, astfel apărând multiple probleme legate de plata serviciilor comunale, achitarea impozitului pe bunurile imobiliare, amenajarea casei şi a gospodăriei.

Consideră reclamanta că dată fiind situaţia creată, pârâţii locuind separat, ea este îndreptăţită la atribuirea în natură a 47/135 cotei sale părţi ideale din proprietatea comună. Solicită reclamanta Barabanşcicova Natalia atribuirea în natură a 47/135 cota- parte ideală din imobil-proprietate comună amplasat pe adresa mun. Chişinău, str. I. Inculeţ nr. 27, şi anume a spaţiului marcat cu lit. A pe schema cadastrală – odăile nr. 1 cu suprafaţa de 10,4 m.p, nr. 2 cu suprafaţa de 6,85 m.p. şi nr. 3 cu suprafaţa de 12,7 m.p. Pe parcursul examinării pricinii reclamanta şi-a concretizat pretenţiile, solicitând atribuirea în natură a 47/135 cota-parte ideală din imobil, şi anume a odăilor nr. 2 cu suprafaţa de 13,7 m.p.

şi nr. 3 cu suprafaţa de 12,7, în total 26,6 m.p., cu încasarea din contul său în beneficiul pârâţilor a sultei în mărime de 3 869,09 lei. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 martie 2012 a fost atrasă în proces în calitate de pârât Dobrovoliscaia Maria, proprietară a 1/15 cota parte ideală din imobilul situat pe adresa mun. Chişinău, str. I. Inculeţ nr. 27 în baza contractului de donaţie nr. 11418 din 29 decembrie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 martie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Barabanşcicova Natalia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 martie 2012. La 16 martie 2013 Barabanşcicova Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii. Recurenta în motivarea recursului a invocat că prima instanţă şi instanţa de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, apreciind arbitrar probele prezente la materialele pricinii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia redactată de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentei la 15 2 ianuarie 2013, însă nu se conţin date despre momentul recepţionării acesteia, iar însăşi recurenta indică în cererea de recurs că a primit-o la 16 ianuarie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Barabanşcicova Natalia se consideră a fi depus în termen. La 22 mai 2013 în adresa intimaţilor Volcov Alexei, Volcov Alexandr, Volcova Zoia şi Dobrovoliscaia Maria a fost expediată copia recursului declarat de către Barabanşcicova Natalia cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimaţii nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţe în termenul stabilit, admisibilitatea recursului examinându-se astfel în lipsa acestora.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Barabanşcicova Natalia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Conform art. 361 alin. (1), (2) şi (3) Cod Civil, împărţirea bunului proprietate comună pe cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui coproprietar. Dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărţirea se face prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor; vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei. În cazul în care unui dintre coproprietari îi este atribuită o parte reală mai mare decît cota sa parte, celorlalţi coproprietari li se atribuie o sultă.

Din materialele prezente la dosar, şi anume din raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 422 din 16 iunie 2011 efectuat de către expertul Oleg Mocanu al Centrului Expertize Independente „Cexin” SRL şi din raportul de evaluare a bunului imobil amplasat pe adresa mun. Chişinău, str. I. Inculeţ nr. 27 efectuat de către expertul Iakubovscaia Svetlana al aceluiaşi Centru, rezultă că valoarea finală de piaţă a casei de locuit evaluate constituie suma de 470 000 lei, luînd în consideraţie particularităţile constructive ale elementelor imobilului, amplasarea lor pe plan, distanţa minimă pentru exploatarea spaţiilor şi calea de acces spre ele, planificarea internă a componentelor locuinţei, separarea părţilor din imobil şi folosirea de către locatari a încăperilor, există o singură variantă de separare în natură a 47/135 cota parte din imobil, aceasta constituind echivalent a sumei de 205 770 lei (inclusiv anexa A1şi încăperile nr.nr.

2 şi 3 cu suprafaţa totală de 26,4 m.p.), prin izolarea spaţiului respectiv de restul imobilului în urma efectuării unor lucrări de construcţie şi montare, astfel încât cota parte reală separată va fi mai mare decât cota parte ideală cu 42 140 lei. Conform declaraţiilor intimaţilor-pârâţi Volcov Alexei, Volcov Alexandr şi Dobrovoliscaia Maria, opiniei căreia i s-a raliat şi Volcova Zoia (aflată temporar pe teritoriul Federaţiei Ruse), prezente la materialele pricinii, aceştia refuză în mod categoric să le fie plătită sulta pecuniară pentru atribuirea recurentei Nataliei Barabanşcicova a cotei părţi reale din imobilul-proprietatea comună mai mare decât cota sa parte ideală, iar din declaraţiile recurentei-reclamante rezultă cert că ea nu dispune de suma de bani în mărime de 42 140 lei şi nici nu-i de acord să achite o aşa sumă, considerând-o exagerată.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare de respingere a acţiunii privind atribuirea în natură Nataliei Barabanşcicova a cotei-părţi ideale din imobil, în situaţia când există o singură posibilitate de separare a cotei părţi în natură, fiind majorată valoarea acesteia cu 42 140 lei şi alţi coproprietari refuzând în mod cert să primească compensaţia prin sultă, iar recurenta refuzând să o achite.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei ca temei de admisibilitate a recursului precum că la examinarea pricinii civile instanţele de fond şi de apel au aplicat eronat normele de drept material, neacordând o calificare justă faptului că 4 expertul la efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice şi-a depăşit atribuţiile în evaluarea costului 47/135 cotei părţi reale din imobil calculată la stabilirea variantei de separare acesteia în natură, deoarece este abuziv, chiar recurenta-reclamantă în cererea de chemare în judecată solicitând instanţei dispunerea efectuări unei expertize tehnice a imobilului al cărei coproprietară este, necontestând acţiunile expertului pe parcursul judecării pricinii în fond şi apel şi nesolicitând efectuarea unei careva expertize suplimentare.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Barabanşcicova Natalia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Barabanşcicova Natalia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5