2ra-1203/15 — Împărţirea în natură a bunului imobil proporţional cotelor-părţi ideale

Dosarul nr.2ra-1203/15 prima instanţă: M. Ţurcan instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de Tricico Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tricico Victor împotriva lui Tricico Iurie, intervenient accesoriu Botez Petru şi Botez Ana privind împărţirea în natură a bunului imobil proporţional cotelor-părţi ideale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Tricico Victor cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 25 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La data de 03 noiembrie 2010, reclamantul Tricico Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Tricico Iurie, intervenient accesoriu Botez Petru şi Botez Ana privind împărţirea în natură a bunului imobil proporţional cotelor-părţi ideale. La data de 19 decembrie 2013, în şedinţa de judecată, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor. (f.d. 128) În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că împreună cu pîrîtul Tricico Iurie (fraţi) şi cu intervenienţii accesorii Botez Petru şi Botez Ana sunt coproprietari ai bunului imobil de pe adresa: mun. Chişinău, str. Banatului 105, fiind determinate cotele-părţi ideale din dreptul de proprietate după cum urmează: reclamantului - 3/10 cotă-parte; lui Tricico Victor - 3/10 cotă-parte; intervenienţilor accesorii Botez Petru şi Botez Ana - 2/5 cotă-parte.

Menţionează reclamantul că partea din bunul imobil ce-i aparţine împreună cu pîrîtul este, de fapt, delimitată de partea din bunul imobil ce aparţine intervenienţilor accesorii Botez Petru şi Botez Ana, or, fiecare parte îşi foloseşte construcţia sa locativa, construcţiile locative ale familiei Botez fiind izolate de construcţia fraţilor Tricico, fiecare parte are în posesiunea şi proprietatea sa anumite construcţii accesorii, iar intervenienţilor accesorii Botez Petru şi Botez Ana dispun de o altă adresă poştală/str. Banatului 105A mun. Chişinău. 1 Fiecare dintre părţi este proprietar al casei sale de locuit cu caracteristicile sale proprii, suprafaţa sa şi aceste case de locuit deşi constituie conform Registrului bunurilor imobile, un bun imobil cu un număr cadastral, de facto, ele constituie bunuri imobile separate, deşi nu s-a dispus în mod legal încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi între Tricico şi familia Botez.

Terenul aferent imobilului cu destinaţia pentru construcţii nr. cadastral 0100103.189 cu suprafaţa de 0,06 ha, constituie proprietate administraţiei publice locale. Reieşind din rapoartele de expertiză efectuate pe dosar, propune reclamantul, Tricico Victor, două variante de partaj în natură a bunurilor, casa de locuit şi anexele, în partea ce aparţine coproprietarilor Tricico Victor şi Tricico Iurie a cîte 3/10 cotă- parte, cu plata unei sulte. Totodată, susţine că pe partea de teren a lui Tricico, Tricico Iurie şi-a construit personal casă de locuit din 2 etaje, ce reprezintă o construcţie neautorizată, nefiind recepţionată în exploatare. Variantele propuse de reclamant sunt: Prima variantă.

A se atribui în proprietate lui Tricico Victor încăperea cu nr.4 cu suprafaţa de 15, 0 m.p., iar lui Tricico Iurie a-i atribui în proprietate încăperea locativă nr. 5 cu suprafaţa de 19,8 m.p. şi coridorul nr. 1 de 6,1 m.p., cu obligarea ultimului să achite reclamantului echivalentul a 5,45 m.p. pentru egalarea cotelor- părţi din casa de locuit, suma de 16199,64 lei. Veranda lit. a cu suprafaţa de 8,7 m.p., suprafaţa căreia nu este inclusă în suprafaţa casei de locuit individuale şi de care se foloseşte exclusiv pîrîtul, urmează a fi atribuită în proprietate lui Tricico Iurie. Referitor la construcţiile accesorii, Tricico Victor solicită a fi atribuite lui: Bucătărie de vară lit. 1 cu nr. cadastral 0100103.189.02 cu suprafaţa de 22,7 m.p.

- 75 648 lei; Beci lit.2 cu suprafaţa de 6,6 m.p. - 22 583 lei; 3) Şura lit.3 cu nr. cadastral 0100103.189.05 cu suprafaţa de 16 m.p. - 46601 lei, în total reclamantului să-i revină construcţii accesorii în valoare de 144 832 lei. Solicită a-i atribui pîrîtului construcţii accesorii: 1) Garaj lit.6 cu nr. cadastral 0100103.189.03 cu suprafaţa de 30 m.p.-92489 lei; 2) Gard 85,6 m.p. - 15202 lei; 3) Poartă-1910 lei; 4) Veceu - 8120 lei. Conform certificatului pentru întocmirea contractului de coproprietar din 22.05.2008, întocmit de filiala OCT Chişinău, ÎS „Cadastru”, şopronul lit.IX este evaluat la suma de 3 802 lei, în total 121 523 lei, la care urmează de adăugat şi costul verandei lit.a) în mărime de 67562 lei = 189 085 lei.

Astfel, diferenţa dintre costul construcţiilor accesorii ce urmează, conform acestei variante, a fi atribuite în proprietate reclamantului şi costul construcţiilor accesorii ce urmează a fi atribuite în proprietate pîrîtului constituie: 189 085 - 144 832 = 44253 lei: 2=22126 lei. Astfel, conform acestei variante de partaj Tricico Iurie urmează să restituie lui Tricico Victor suma de 38325, 64 lei cu titlu de sultă (16199,64 +22126=38325, 64 lei). A doua variantă. Tricico Victor solicită lui să i se atribuie în proprietate întreaga casă de locuit lit. „A”, cu suprafaţa de 74,2 m.p. din bunul imobil cu nr. 2 cadastral 0100103.189.01 (partea ce aparţine coproprietarilor a 3/5 cotă-parte Tricico Victor şi Tricico Iurie), în sumă de 288 115 lei.

Pîrîtului Tricico Iurie, care în partea de jos a terenului aferent şi-a construit neautorizat o casă de locuit în 2 nivele şi care după finisarea acesteia va avea unde locui, să i se atribuie în proprietate doar construcţiile accesorii care se află pe terenul dat, la fel poarta, veceul, în total costul cărora constituie 251 153 lei. Diferenţa dintre costurile construcţiei de bază şi construcţiile accesorii constituie 18481 lei. (288 115 -251 153 =36962 lei : 2= 18481 lei). Solicită reclamantul Tricico Victor, partajarea bunurilor imobile conform variantei II, propuse de el, întrucît pîrîtul dispune de o casă de locuit construită neautorizat de către el în două nivele şi care este ridicată, acoperită, poate fi finisată şi dată în exploatare, iar toate construcţiile accesorii, ce urmează a fi atribuite lui se află în imediata apropiere de această casă construită de el neautorizat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 aprilie 2014, cererea de chemare în judecată a lui Tricico Victor a fost admisă parţial şi anume: A fost încetat dreptul de proprietate comună pe cote-părţi, ce aparţine lui Tricico Victor şi Tricico Iurie a cîte 3/10 cotă-parte fiecăruia, asupra imobilului casa de locuit nr. 105 din str. Banatului, mun. Chişinău, nr. cadastral 0100103.189.01, între coproprietarii Tricico Victor şi Tricico Iurie, prin împărţire în natură; Au fost atribuite în proprietate personală lui Tricico Victor încăperea locativă nr.4 cu suprafaţa de 15,0 m.p., din imobilul casa de locuit nr. 105 din str. Banatului, mun. Chişinău, nr. cadastral 0100103.189.01.

(Partea 1 conform anexei nr. 1 a Raportului de Expertiză nr.1569 din 11 septembrie 2013); construcţiile accesorii: garaj lit.6 cu nr. cadastral 0100103.189.03 cu suprafaţa de 30 m.p.; şura lit.3 cu nr. cadastral 0100103.189.05 cu suprafaţa de 16 m.p; Au fost atribuite în proprietate personală lui Tricico Iurie încăperile: locativa nr. 5 cu suprafaţa de 19,8 m.p.; coridor nr.1 cu suprafaţa de 6,1 m.p.; veranda cu suprafaţa de 8,7 m.p., din imobilul casa de locuit nr. 105 din str. Banatului, mun. Chişinău, nr. cadastral 0100103.189.01.

(Partea 2 conform anexei nr. 1 a Raportului de Expertiză nr.1569 din 11 septembrie 2013); construcţiile accesorii: bucătărie de vară lit.1 cu nr. cadastral 0100103.189.02 cu suprafaţa de 22,7 m.p.; beci lit.2 cu suprafaţa de 6,6 m.p; Au fost atribuite în folosinţă comună lui Tricico Victor şi Tricico Iurie: gard 85 m., poartă, veceu; A fost încasat de la Tricico Iurie în beneficiul lui Tricico Victor suma de 59102 (cincizeci şi nouă de mii o sută doi) lei cu titlu de sultă;â Au fost obligat Tricico Victor şi Tricico Iurie să efectueze lucrări de reamenajare, coordonate cu inginerul constructor, conform anexei nr. 1 a Raportului de Expertiză nr.1569 din 11 septembrie 2013, şi anume: înzidirea golului de uşă dintre locativa nr.4 ce duce spre locativa nr.5; spargerea golului de fereastră din locativa nr.4 şi montarea golului de uşă; A fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Tricico Victor, în partea împărţirii în natură a anexelor construite samavolnic (construcţii neautorizate): anexei lit. al (01), casa de locuit lit. B (08), bucătărie de vară nr. 11 (09), şopronul lit. IX; 3 A fost încasată de la Tricico Victor în beneficiul statului suma de 7246,60 (şapte mii două sute patruzeci şi şase),60 lei, cu titlu de taxă de stat; A fost încasată de la Tricico Iurie în beneficiul statului suma de 7246,60 (şapte mii două sute patruzeci şi şase),60 lei, cu titlu de taxă de stat.

(f.d. 173 – 177 vol. I) La 28 mai 2014, Tricico Victor a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe. (f.d. 179-183, 205-215 vol. I) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, apelul declarat de Tricico Victor a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 aprilie 2014 (f.d. 243-249 vol. I). La 19 martie 2015, Tricico Victor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 şi casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 aprilie 2014, cu adoptarea unei hotărîri prin care să se dispună împărţirea în natură a bunului imobil, proprietate comună pe cote-părţi a recurentului Tricico Victor şi intimatului Tricico Iurie, a cîte 3/10 cotă – parte pentru fiecare, conform variantei II de partajare expusă în cererea de concretizare a cerinţelor din 19.12.2013.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de Tricico Victor urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 17 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Tricico Iurie copia recursului declarat de Tricico Victor, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 4 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra 5 problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebaitşialţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează şi faptul că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şialţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tricico Victor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Tricico Victor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă 6