2ra-1517/13 — Încasarea datoriei, dobînzii aferente la împrumut şi a penalităţii

prima instanţă: A. Ciobanu dosarul nr. 2ra-1517/13 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Ion Vîlcov examinînd recursul declarat de către Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Prut-Varatic” împotriva lui Brînza Oleg, Socoliuc Mihail, Violetei Brînza şi Lungu Stepan cu privire la încasarea datoriei, dobînzii aferente la împrumut şi a penalităţii, şi la cererea reconvenţională a lui Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan împotriva lui Brînza Oleg şi Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Prut-Varatic” cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 09 august 2012, c o n s t a t ă La 11 februarie 2011 AEÎ „Prut-Varatic” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Brînza Oleg, Socoliuc Mihail, Violetei Brînza şi Lungu Stepan cu privire la încasarea datoriei, dobînzii aferente la împrumut şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de împrumut nr. 012/TS/03/2009 din 11 martie 2009 AEÎ „Prut-Varatic” a acordat lui Brînza Oleg un împrumut în sumă de 115 000 lei pe un termen de 12 luni cu o dobîndă în mărime de 31 % anual. În temeiul clauzei stipulate în p. 3.4 din contract, s-a garantat rambursarea împrumutului, plata dobînzii şi a penalităţilor de către fidejusorii Socoliuc Mihail, Brînza Violeta şi Lungu Ştefan. La data scadenţei, sumele stabilite prin contractul de împrumut nu au fost achitate de pîrîţi, fapt ce a impus reclamantul de a cere rambursarea împrumutului, plata dobînzii şi a penalităţilor, însă nici pînă în prezent acestea nu au fost achitate.

În cadrul examinării cauzei reclamantul a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd încasarea de la pîrîţi a împrumutului nerambursat în mărime de 115 000 lei, dobînzii aferente la împrumut pentru perioada 01 aprilie 2009 – 11 iulie 2011 în mărime de 79 268 lei, penalităţii în mărime de 24 506 lei, precum şi cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 6654 lei. La 31 martie 2011 Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail au depus cerere reconvenţională împotriva lui Brînza Oleg şi AEÎ „Prut-Varatic” cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a actului juridic. În motivarea cererii reconvenţionale Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail au indicat că, la 11 martie 2009 între AEÎ „Prut-Varatic” şi Brînza Oleg a fost încheiat contractul de împrumut nr. 012/TS/03/2009, prin care ultimului i-a fost acordat un împrumut în sumă de 115 000 lei.

La primirea împrumutului, o cerinţă de bază era ca unul sau doi membri ai asociaţiei să participe în calitate de garant la raportul juridic de împrumut. Necătînd la faptul că Regulamentul privind acordarea împrumutului, aprobat de adunarea generală a AEÎ „Prut-Varatic” prevede situaţia că un membru al asociaţiei poate fi fidejusor (garant) numai pentru un beneficiar de împrumut, Socoliuc Mihail a aplicat semnături pe mai multe contracte de împrumut în care figurează ca fidejusor, fapt ce dă dovadă de nulitatea actului juridic semnat, semnăturile în calitate de fidejusori fiind obţinute de către conducerea asociaţiei prin viclenie şi dol. Mai mult ca atît, dînşii nu au fost informaţi despre consecinţele semnării acestor contracte, iar în urma încheierii tranzacţiilor nu dispuneau de contractele menţionate şi nici nu aveau posibilitatea de a face cunoştinţă cu conţinutul acestora.

Menţionează Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail că banii obţinuţi prin împrumut i-a folosit Brînza Oleg, dînşii nepurtînd nici o răspundere de neonorarea obligaţiei de restituire a banilor de către acesta. De asemenea, indică Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail că careva contract de fidejusiune separat cu ei nu a fost încheiat, fapt ce-i exclude de la obligaţia de răspundere solidară cu debitorul la rambursarea împrumutului şi a altor plăţi aferente împrumutului. Prin urmare, în condiţiile în care dînşii nu au dat acordul la încheierea actului juridic de împrumut, acesta este lovit de nulitate. Solicită Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail declararea nulităţii parţiale a contractului de împrumut nr. 012/TS/03/2009 din 11 martie 2009 prin excluderea p. 3.4 din contractul dat şi exonerarea lui Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail de la obligaţia de a restitui împrumutul primit de către Brînza Oleg.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 09 august 2012 acţiunea iniţială a fost admisă, iar cea reconvenţională a fost respinsă, fiind dispusă încasarea în beneficiul AEÎ „Prut-Varatic” de la Brînza Oleg, Socoliuc Mihail, Brînza Violeta şi Lungu Ştefan a datoriei de 115 000 lei, a dobînzii aferente împrumutului în mărime de 79268 lei, penalităţii în sumă de 24506 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 9654 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013 apelul declarat de către Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 04 martie 2013, în termenul prevăzut de lege, Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea 2 acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecători.

Recurenţii în motivarea recursului au indicat că contractul de fidejusiune nu a fost încheiat separat, ci în cadrul contractului principal de împrumut, prin care şi-a asumat răspunderea Brînza Oleg. De asemenea, indică recurenţii că prin contractul de împrumut în cauză a fost aplicată o dobîndă exagerată, nefiind rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. La 01 aprilie 2013 în adresa AEÎ „Prut-Varatic” a fost expediată copia recursului declarat de către Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 22 aprilie 2013 AEÎ „Prut-Varatic” a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului şi obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului rezultă că, în baza contractului de împrumut nr. 012/TS/03/2009 din 11 martie 2009 AEÎ „Prut-Varatic” a acordat lui Brînza Oleg un împrumut în sumă de 115 000 lei pe un termen de 12 luni.

Potrivit p. 2.1 al contractului menţionat, pentru utilizarea împrumutului se plăteşte dobînda în mărime de 31% anual. Potrivit p. 3.4 al contractului nr. 012/TS/03/2009 din 11 martie 2009, restituirea împrumutului şi plata dobînzii aferente de către împrumutat, precum şi a penalităţilor este garantată de către fidejusorii Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan, care au semnat contractul dat. Conform art. 1146 al. (1) Cod civil, prin contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă faţă de cealaltă parte (creditor) să execute integral sau parţial, gratuit sau oneros obligaţia debitorului. Astfel, fidejusiunea este o garanţie personală şi constă în angajamentul pe care şi-l ia o persoană faţă de creditor de a executa obligaţia debitorului în cazul în care acela nu o va executa.

Conform art. 1156 al. (1) Cod civil, în cazul neexecutării obligaţiei principale, fidejusorul şi debitorul sînt obligaţi solidar în faţa creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel. 3 În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor judecătoreşti privind admiterea acţiunii iniţiale. Totodată, instanţa de recurs consideră justă şi concluzia instanţelor judecătoreşti cu privire la respingerea cererii reconvenţionale a lui Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail împotriva lui Brînza Oleg şi AEΔ „Prut-Varatic cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a contractului de împrumut nr. 012/TS/03/2009 din 11 martie 2009, ca fiind neîntemeiată.

Or, în cadrul şedinţelor de judecată din prima instanţă şi instanţa de apel nu au fost administrate probe privind comportamentul dolosiv şi viclean a administraţiei AEΔ „Prut-Varatic la încheierea contractului de împrumut nr. 012/TS/03/2009 din 11 martie 2009. Referitor la argumentul recurenţilor că, de către Socoliuc Mihail au fost aplicate semnături pe mai multe contracte de împrumut în care figurează ca fidejusor, acesta fiind invocat drept alt temei pentru declararea nulităţii actului juridic, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie de asemenea îl consideră neîntemeiat, deoarece acest fapt de asemenea nu a fost probat în modul corespunzător.

Iar, în conformitate cu art. 118 al. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Astfel, circumstanţele enunţate denotă valabilitatea p. 3.4 al contractului de împrumut nr. 012/TS/03/2009 din 11 martie 2009, în baza căruia a fost instituită fidejusiunea, condiţiile căruia fiind prinse în cadrul contractului de bază. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurenţilor precum că responsabil de executarea contractului de împrumut este persoana care a semnat contractul în calitate de împrumutat, deoarece semnarea de către recurenţi a clauzei din p. 3.4 al contractului de împrumut în litigiu, nu lasă nici o posibilitate de îndoială cu privire la consimţămîntul fidejusorilor de a garanta restituirea împrumutului şi plata dobînzii aferente de către împrumutat.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurenţilor precum că în cazul din speţă era necesară întocmirea unui contract separat de fidejusiune, prin care să fie reglementate drepturile şi obligaţiile părţilor, deoarece convenirea fidejusiunii prin contractul de împrumut nu contravine legislaţiei şi nu ştirbeşte caracterul relaţiilor de fidejusiune.

De asemenea, nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor precum că cuantumul dobînzii la contractul de împrumut în cauză este exagerat, deoarece conform Normelor de prudenţă financiară a asociaţiilor de economii şi împrumut a cetăţenilor, aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare prin Hotărîrea nr. 17/8 din 30 aprilie 2008, rata dobînzii la împrumuturile acordate de către asociaţie trebuie să fie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobînzile la mijloacele financiare atrase, cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art.33 din Legea asociaţiilor de economii şi împrumut, ceea ce a fost respectată de către intimatul AEÎ „Prut-Varatic” în condiţiile în care aceasta a primit de la ÎM OMF 4 „Microinvest” un credit cu dobîndă de 25% anual, credit ce nu a fost ajustat la rata de refinanţare a Băncii Naţionale.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, corespund circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Lungu Ştefan şi Socoliuc Mihail.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 august 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Prut-Varatic” împotriva lui Brînza Oleg, Socoliuc Mihail, Violetei Brînza şi Lungu Stepan cu privire la încasarea datoriei, dobînzii aferente la împrumut şi a penalităţii, şi la cererea reconvenţională a lui Socoliuc Mihail şi Lungu Ştefan împotriva lui Brînza Oleg şi Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Prut-Varatic” cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a actului juridic. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov 5