Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2146/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
7 august 2013
Părțile
Ţenti Gheorghe vs Ţenti Eugenia, Dichii Valentin, Radu Iulian
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2146/13 — Declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare

prima instanţă Gh.Purici dosarul nr.2ra-2146/13 instanţa de apel E. Ababei G. Polivenco N. Matveeva ÎNCHEIERE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Vîlcov, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Ţenti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Ţenti împotriva Eugeniei Ţenti şi lui Valentin Dichii şi intervenientul accesoriu Biroul notarului Iulian Radu cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de către Gheorghe Ţenti a fost respins şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 25 aprilie 2012, Gheorghe Ţenti a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Eugeniei Ţenti şi lui Valentin Dichii şi intervenientului accesoriu Biroul notarului Iulian Radu cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii reclamantul Gheorghe Ţenti a indicat că la 21 mai 2001, a încheiat căsătoria cu Eugenia Ţenti. Pe parcursul vieţii în comun au acumulat bunuri şi, anume, casa de locuit din str. Burebista,7, or. Soroca, casa de locuit din s. Căinarii-Vechi, r-nul Soroca, automobilul de model Mercedes, cu n/î CHB 713, mobilă şi aparataj de uz casnic. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 10 februarie 2010 căsătoria dintre părţi a fost desfăcută. Menţionează că în Judecătoria Soroca se află spre examinare pricina civilă la cererea de chemare în judecată cu privire la partajarea averii comune în devălmăşie şi în cadrul examinării acestei pricini, pârâta Eugenia Ţenti a prezentat contractul de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2009, conform căruia ultima a vândut lui Valentin Dichii casa de locuit din str. Burebista, 7, or.

Soroca. Consideră contractul de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2009 ca fiind ilegal, lovit de nulitate absolută, deoarece este un act juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice. Susţine că contractul de vânzare-cumpărare menţionat a fost încheiat în perioada când ei se aflau în proces de divorţ, iar Eugenia Ţenti a acţionat în baza procurii eliberate de el la 15 ianuarie 2007 şi a înstrăinat bunul lui Valentin Dichii, care este fratele ei, astfel, pârâta a urmărit scopul ascunderii bunului 1 proprietate comună în devălmăşie şi excluderea acestuia din bunurile care urmează a fi partajate între ei. Afirmă că conform estimării din Registrul bunurilor imobile, preţul imobilului este de 90483 lei, pe când Eugenia Ţenti l-a vândut la preţul de 10000 lei.

Prin urmare, solicită Gheorghe Ţenti declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Burebista, 7, or. Soroca, încheiat la 18 noiembrie 2009 şi autentificat de Biroul notarului Iulian Radu. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013 apelul declarat de către Gheorghe Ţenti a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 16 aprilie 2013, în termenul prevăzut de lege, Gheorghe Ţenti a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Recurentul Gheorghe Ţenti, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel nu corespunde tuturor normelor de drept şi nu corespunde la toate obiecţiile formulate de recurent în procesul examinării cererii de apel. Consideră concluzia instanţei de apel referitoare la aceea că intimata nu a ştiut la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare despre faptul iniţierii procesului de divorţ, iar cererea despre partajul averii a fost înaintată ulterior încheierii contractului menţionat, la 24 noiembrie 2009 greşită, deoarece la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2009 a bunului imobil din str. Burebista, 7, or. Soroca, părţile nu mai locuiau împreună.

Acest fapt denotă că intimata cunoştea despre existenţa cererii înaintate de către el privind desfacerea căsătoriei şi profitând de faptul că avea procură din partea lui, intimata a vândut bunul imobil din litigiu. De asemenea, nu este de acord nici cu concluzia instanţei de apel precum că intimata împreună cu soţul său au vândut casa de locuit din str. Burebista,7, or. Soroca fratelui ei, Valentin Dichii cu mult timp de data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, iar pe banii obţinuţi au procurat casa amplasată în s. Căinarii Vechi, r-nul Soroca, deoarece casa de locuit din s. Căinarii Vechi, r-nul Soroca a fost procurată la preţul de 38876 lei şi la 07 decembrie 2007, pe când contractul de vânzare-cumpărare a casei de locuit din str. Burebista, 7, or.

Soroca a fost încheiat la 18 noiembrie 2009, peste o perioadă de aproximativ doi ani mai târziu şi la preţul de 10000 lei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele 2 indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gheorghe Ţenti nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Gheorghe Ţenti ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Gheorghe Ţenti se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Ion Vîlcov Ion Corolevschi 3

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.