2ra-1575/19 — Partajarea proprietătii comune în devălmăsie

Dosarul nr.2ra-1575/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central, judecător: Gh. Mîțu

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători: Iu. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Nicolae Leșan în

interesele lui Gheorghii Țenti,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghii Țenti către

Eugenia Țenti cu privire la partajarea bunurilor,

împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de avocatul Nicolae Leșanu în interesele lui Gheorghii Țenti

și casată parțial hotărârea din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Soroca, sediul

Central, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 25 ianuarie 2015, Gheorghii Țenti s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Eugenia Țenti, privind partajarea bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 21.05.2001, a încheiat căsătoria cu Țenti

Eugenia. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca căsătoria a fost desfăcută.

Astfel, solicită partajarea averii - proprietate comună în devălmășie în două

părți egale, după cum urmează: casa de locuit cu teren aferent și cu toate bunurile

mobile aflate în casa din XXX și automobilul de model XXX cu nr.XXX să se

atribuie în proprietate Eugeniei Țenti, iar lui Gheorghii Țenti casa de locuit din or.

XXX.

Prin cererea de concretizare a cerințelor, reprezentantul Țenti Gheorghii a

solicitat să fie emisă o hotărâre privind partajarea averii - proprietate comună în

devălmășie în două cote egale: casa de locuit situată în XXX, mobilă, aparataj de

uz casnic; emiterea unei hotărâri privind încasarea din contul Eugeniei Țenti în

beneficiul lui Țenti Gheorghe prețul a ½ cotă parte din bunul imobil din XXX și

prețul a ½ cotă parte din automobilul de model XXX cu ni/î XXX, cu încasarea

cheltuielilor judiciare suportate.

Prin hotărârea din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Soroca, acțiunea înaintată

de Țenti Gheorghii către Țenti Eugenia s-a admis parțial. S-a partajat bunul imobil,

proprietate în devălmășie, cu nr. cadastral XXX situat în XXX, în două cote părți

1

după cum urmează: lui Țenti Gheorghii - ½ cotă parte, Eugeniei Țenti - ½ cotă

parte, în rest acțiunea s-a respins ca nefondată.

La 18 noiembrie 2015, avocatul Nicolae Leșan în interesele lui Țenti

Gheorghii a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă

cererea înaintată integral.

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat

împotriva hotărârii primei instanțe a fost admis și s-a casat hotărârea instanței din

21 octombrie din 2015, în partea respingerii pretențiilor privind partajarea banilor

obținuți din vânzarea automobilului, cu emiterea unei noi hotărâri privind

partajează banilor obținuți din vânzarea automobilului de model XXX cu numere

de înmatriculare XXX (500 de Euro) și s-a încasat din contul Eugeniei Țenti în

beneficiul lui Țenti Gheorghii costul a ½ cotă parte din banii obținuți, în sumă de

250 de Euro sau echivalentul în lei moldovenești la momentul executării.

În rest hotărârea din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Soroca s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, soluția instanței de fond în

latura partajării bunurilor imobile din XXX nu a fost contestată de părți, de aceia

instanța de apel se va expune doar în latura pretențiilor reclamantului privind

partajarea banilor proveniți din vânzarea bunului imobil cu nr. cadastral XXX,

situat în XXX și bunului mobil - automobilul de model XXX, cu n/î XXX.

Din materialele cauzei rezultă că, Țenti Eugenia a fost încredințată, în temeiul

procurii nr. 238 din 15.01.2007, de către Țenti Gheorghii să vândă casa de locuit și

terenul aferent casei situate în XXX.

Astfel, acționând în calitate de reprezentant în numele lui Țenti Gheorghii, în

temeiul procurii nr.238 din 15.01.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare din

18.11.2009, autentificat de notarul privat Radu Iulian, Țenti Eugenia a vândut lui

Dichii Valentin casa de locuit împreună cu terenul pentru construcții, situate în or.

XXX cu nr. cadastrale XXX, XXX, XXX, XXX, la preț stabilit de părți de comun

acord (f.d.84, vol. l).

Țenti Gheorghii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată cu privire la

declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare din 18.11.2009, încheiat între

Țenti Eugenia și Dichii Valentin, a bunului imobil amplasat în XXX. Prin

hotărârea Judecătoriei Soroca din 17.09.2012, acțiunea civilă la cererea de chemare

în judecată înaintată de Țenti Gheorghii către Țenti Eugenia și Dichii Valentin,

intervenient accesoriu notarul Radu Iulian, privind declararea nulității contractului

de vânzare-cumpărare a bunului imobil a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin Decizia Curții de Apel Bălți din 22.01.2013 a fost respins apelul înaintat

de Țenti Gheorghii și menținută hotărârea instanței de fond, iar prin încheierea

Curții Supreme de Justiție din 07.08.2013 s-a dispus inadmisibilitatea recursului

declarat de Țenti Gheorghii.

Astfel, corect de către prima instanță a fost respinsă cerința înaintată de către

Țenti Gheorghii cu privire la partajarea mijloacelor bănești realizate din vânzarea

casei de locuit din XXX pentru procurarea casei din XXX, acest fapt fiind

confirmat de însăși Țenti Gheorghii în ședința instanței de judecată, și neîntemeiat

au fost respinse pretențiile reclamantului privind partajarea mijloacelor bănești

provenite din realizarea automobilului.

2

Prin urmare, instanța de fond corect a partajat casa de locuit din XXX, bunul

imobil fiind dobândit în timpul căsătoriei, însă nemotivat a respins pretențiile lui

Țenti Gheorghii privind partajarea banilor proveniți din vânzarea automobilului.

La stabilirea cuantumului sumei ce urmează să-i fie acordată lui Țenti

Gheorghii din vânzarea automobilului, instanța de apel a reieșit din declarațiile

Eugeniei Țenti, că automobilul e fost vândut cu 500 euro, deoarece era avariat.

La 18.06.2019, avocatul Nicolae Leșan în interesele lui Gheorghii Țenti, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea actelor judecătorești de dispoziție în partea respingerii cererii de chemare

în judecată, cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind admiterea integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, actele judecătorești contestate sunt lipsite

de o motivație necesară, concluziile sunt neîntemeiate, iar decizia instanței de apel

reprezintă expunerea normelor de drept și concluzia de a susține argumentele

instanței de fond în lipsa unei analize necesare.

La 06.08.2019, avocatul Valentin Ciuhrii în interesele Eugeniei Țenti, a depus

referință la cererea de recurs prin care a solicitat ca recursul declarat să fie

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 14

martie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 17 aprilie

2019 (f. d. 182), date despre recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către avocatul Nicolae Leșan în interesele lui Gheorghii Țenti, neîntemeiat și

care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

3

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de avocatul Nicolae Leșan în interesele lui

Gheorghii Țenti, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către avocatul Nicolae Leșan în

interesele lui Gheorghii Țenti.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Nicolae Leșan în

interesele lui Gheorghii Țenti.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5