2ra-2575/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2575/13 prima instanţă: I. Bulhac instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin ÎNCHEIERE 31 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ion Corolevschi şi Tatiana Vieru examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Maria Băţ în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 201 împotriva Mariei Băţ, intervenient accesoriu Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acţiuni, cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care apelul declarat de către Maria Băţ a fost respins, a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 26 decembrie 2012, c o n s t a tă: La 12 august 2011, Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 201 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Băţ cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat, că între Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 201 şi Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acţiuni au fost încheiate contractele de credit pentru finisarea lucrărilor de construcţie şi darea în exploatare a blocului locativ nr. 34, bd. Mircea cel Bătrîn, mun. Chişinău. Conform contractelor menţionate scadenţa creditului constituie 25 şi 15 ani pentru contractul nr. 64/1994, 15 ani pentru contractul nr. 74/1996 şi nr. 401/1998, după recepţia finală a blocului în cauză, cu achitarea lunară a dobînzii.

În luna octombrie 1995, blocul locativ în cauză a fost dat în exploatare şi Maria Băţ a primit cheile de la apartamentul nr. 243, achitînd doar 33% din costul apartamentului. Astfel, fiecare membru a cooperativei a achitat cîte o sumă de bani, care constituia o cotă sau o parte din viitorul lor apartament. Aceste surse erau necesare pentru a primi credit de la bancă, urmînd ca creditul şi dobînda să fie achitate după darea în exploatare finală a construcţiei şi, respectiv, stabilirea preţului final al apartamentului. Prin urmare, Maria Băţ a achitat o sumă de bani în mărime de 161345 ruble şi 3036 lei, care la momentul achitării, constituia doar cotizaţia de participare, iar ulterior au mai fost achitaţi 150 lei.

Solicită, Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 201, încasarea sumei datoriei în mărime de 31529,83 lei. 1 La 01 noiembrie 2012, Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 201 a înaintat cerere prin care şi-a concretizat cerinţele, solicitînd încasarea creditului în sumă de 20685,56 lei, a dobînzii la credit în sumă de 13351 lei şi a cheltuelilor de judecată în mărime de 985,49 lei (f.d. 127). Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind încasat de la Maria Băţ în beneficiul Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 201 datoria în sumă de 20685,56 lei, dobînda la contractele de credit în sumă de 13351,86 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 985,49 lei, în total suma de 35022,91 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, cererea de apel declarată de Maria Băţ împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 decembrie 2012 a fost respinsă, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 06 iunie 2013, Maria Băţ a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei contestate şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 decembrie 2012, cu remiterea cauzei în prima instanţă pentru rejudecare. Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, or din materialele pricinii denotă că copia deciziei contestate a fost expediată în adresa părţilor, de către instanţa de apel, la 08 aprilie 2013 (f.d.

187). În argumentarea recursului, recurenta a invocat că, concluziile instanţei expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Totodată, recurenta a indicat că pricina a fost examinată în lipsa reprezentantului organelor de autoadministrare locală – Pretura Ciocana, mun. Chişinău, care au fost garanţi la rambursarea creditului. De către instanţele judecătoreşti nu au fost aplicate normele de drept material şi anume art. art. 210, 1236 Cod Civil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 26 iunie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 201 şi Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acţiuni cererea de recurs depusă de Maria Băţ cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 08 iulie 2013, Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 201 a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului.

La 17 iulie 2013, Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acţiuni a depus referinţă prin care, de asemenea, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. 2 În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Maria Băţ, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Maria Băţ, ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Maria Băţ se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi Tatiana Vieru 4