2rac-389/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-389/13 prima instanţă: V. Mihaila instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican. DECIZIE 31 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinînd recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013, prin care apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a fost admis, c o n s t a t ă: La 20 august 2011, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 01 ianuarie 2005 şi, ulterior, la 01 ianuarie 2008, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, în calitate de furnizor şi Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, în calitate de consumator, au încheiat contractele nr. 1567433ET/57/05-AL şi, respectiv, nr. 1567433ET/11150/08-AL privind livrarea energiei termice sub formă de apă caldă la hotarul de delimitare a apartenenţei la balanţă a reţelelor de energie termică.

Potrivit clauzelor contractuale, consumatorul, Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, s-a obligat să achite furnizorului, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, costul energiei termice la tariful în vigoare pentru 1 Gcal, iar pentru agentul termic utilizat la umplerea din reţele termice, sistemelor consumatoare de căldură şi pentru scurgerea reţelelor proprii conform preţului pentru apa în reţea, determinate în baza indicaţiilor contorului de la conducta de adaos şi reflectate lunar în actul bilateral. Totodată, consumatorul 1 urma să plătească şi costul energiei termice, consumate la încălzirea acestei ape din reţea. Astfel, pentru consumul de servicii suplimentare, la 11 decembrie 2008, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a remis în adresa Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” factura fiscală Seria SZ nr. 0146413, în sumă de 265330,30 lei, sumă care pînă în prezent nu a fost achitată.

Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a menţionat că suma litigioasă în mărime de 265330,30 lei, include plata pentru volumul de agent termic care a fost utilizat de către Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” pentru umplerea reţelelor termice şi a sistemelor consumatoare de căldură, precum şi pierderile de agent pe reţelele proprii. Consumul de energie termică, precum pierderile de agent termic, înregistrate pe reţelele Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, au fost consemnate în acte întocmite bilateral şi semnate de către părţile contractante, care nu au fost contestate sau anulate.

Costul unei Gkal de energie termică furnizat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, pînă la hotarul de delimitare a reţelelor de termoficare, se face în baza Metodologiei de determinare, aplicare şi aprobare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu energie termică, aprobată prin Hotărîrea ANRE nr. 147/2004, celelate cheltuieli se achită de către consumator, în baza Hotărîrii Guvernului RM nr. 434/1998. Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a determinat, separat de tariful pentru energia termică, preţul la 1 m3 de agent termic, care reprezintă fluidul, în formă de apă caldă şi abur, utilizat pentru a acumula, transporta şi ceda energia termică, la cazangeria pentru reţelele termice ale Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, în scopul recuperării cheltuielilor înregistrate în procesul de prestări servicii, după hotarul de delimitare a reţelelor de termoficare ale furnizorului de cele ale consumatorului.

Dreptul Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” de a determina tarife separate pentru agentul termic a rezultat din faptul că în costul unei Gkal, în mărime de 233 lei, calculat conform prevederilor Hotărîrii Guvernului RM nr. 434/1998, nu au fost incluse cheltuielile ce ţin de transportarea fluidului prin reţelele pîrîtului cu ajutorul staţiilor de pompare ale Societăţii pe Acţiuni „Apă- Canal Chişinău”.

Astfel, pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, suplimentar la consumul de energie termică, au fost expuse spre plată 772,8 m3 de agent termic la tariful de 216,53 lei, inclusiv TVA, dintre care 82,2 m3 pentru umplerea reţelelor termice, 28,9 m3 pentru umplerea sistemelor consumatoare de căldură, 661,7 m3 - scurgeri înregistrate la reţelele proprii; pentru perioada 01 ianuarie 2008 – 30 septembrie 2008 - 132,9 m3 la tariful de 473,24 lei, inclusiv TVA, volum înregistrat ca pierderi pe reţelele Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”; pentru perioada 01 octombrie 2008 – 30 noiembrie 2008 - 242,5 m3 la tariful de 144,76 lei, inclusiv TVA, dintre care 82,2 m pentru umplerea reţelelor termice, 28,9 m pentru umplerea sistemelor consumatoare de căldură şi 131,4 m scurgerile înregistrate pe reţelele Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău.

2 Solicită Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” admiterea acţiunii, încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a datoriei în mărime de 265330,30 lei şi suma de 7959,90 lei taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. La 30 ianuarie 2012, reclamantul a înaintat cerere de modificare a cuantumului acţiunii, prin care a solicitat suplimentar încasarea de la Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a datoriei nou formate în mărime de 150927,27 lei pentru serviciile de agent termic, apă de adaus tratată chimic, datorie formată în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, conform facturii fiscale seria RU nr. 1614994 din 26 februarie 2010 în sumă de 138892,84 lei (f.d.

70) şi pentru perioada ianuarie 2010 - martie 2010, conform facturii fiscale seria RU nr. 1614996 din 29 aprilie 2010 în sumă de 12034,43 lei (f.d. 78), emise în baza contractului nr. 1567433ET/11150/08-AL din 01 ianuarie 2008 cât şi restituirea taxei de stat în mărime de 12487,72 lei (f.d. 68). Astfel, suma totală a datoriei pîrîtului pentru serviciile de agent termic constituie 416257,58 lei, iar taxa de stat achitată la depunerea acţiunii – 12487,72 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 iunie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013, apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a fost admis, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 04 iunie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă, fiind încasată de la Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” suma în mărime de 416257,58 lei cu titlu de datorie pentru serviciile de agent termic (apă de adaos tratată chimic) şi suma de 21853,51 lei, cu titlu de taxă de stat. La 21 mai 2013, Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 iunie 2012. În argumentarea recursului, recurentul a invocat că, concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Consideră că instanţa de apel la examinarea apelului şi pronunţarea deciziei a ignorat prevederile pct. 68 din Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998 „privind aprobarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice”, care prevăd că tarifele pentru energia termică sub formă de abur şi apă fierbinte şi tarifele pentru apa demineralizată şi apa dedurizată se aprobă de autoritatea publică centrală sau locală, după caz. Totodată, recurentul a indicat că instanţa de apel a ignorat prevederile pct. 6.1 din Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 147 din 25 august 2004 privind metodologiile de determinare, aplicare şi aprobare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu energie termică, prevederile art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002 privind serviciile publice de gospodărire comunală.

3 Astfel, recurentul menţionează că odată ce instanţa de apel nu a aplicat prevederile articolelor vizate, denotă că instanţa nu a aplicat o prevedere legală care trebuia să fie aplicată, ceea ce constituie în viziunea recurentului temei pentru casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013. Totodată, recurentul a indicat că instanţele au omis să se pronunţe referitor la termenul de prescripţie, or recurentul consideră că termenul în interiorul căruia reclamantul putea să-şi apere dreptul încălcat a expirat. În acest sens, a indicat că dreptul reclamantului la înaintarea acţiunii în instanţa de judecată a apărut la data semnării de către reclamant a actelor bilaterale.

La 05 iulie 2013, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” ca neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel Din actele cauzei s-a stabilit că la 01 ianuarie 2005 şi, respectiv la 01 ianuarie 2008, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, în calitate de furnizor şi Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, în calitate de consumator, au încheiat contractele nr. 1567433ET/57/05-AL şi, respectiv, nr. 1567433ET/11150/08-AL privind livrarea energiei termice sub formă de apă caldă la hotarul de delimitare a apartenenţei la balanţă a reţelelor de energie termică (f.d. 6-9). La 11 decembrie 2008, prin scrisoarea nr. 01-6988, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a remis pîrîtului factura fiscală şi contul de achitare pentru agentul termic consumat de obiectivele Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” în volumele indicate (f.d.

17). La 02 februarie 2009, prin răspunsul nr. 02/159, Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, nefiind de acord cu calculele prezentate, pe motiv că Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” nu era în drept să stabilească tarifele pentru serviciile prestate, îi întoarce ultimei factura seria şi numărul SZ 0146413 din 11 decembrie 2008 (f.d. 18). La 13 august 2009, prin scrisoarea nr. 01-35551, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” repetat remite pîrîtului factura fiscală menţionată anterior, solicitînd pîrîtului să-şi onoreze obligaţiile (f.d. 19). La 20 august 2011, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” cu privire la încasarea datoriei.

Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă prin hotărârea din 04 iunie 2012 a respins acţiunea ca neîntemeiată. Instanţa de apel, prin decizia din 26 martie 2013, a admis apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” şi a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău, emiţînd o nouă hotărîre prin care a dispus încasarea 4 din contul Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” suma în mărime de 416257,58 lei cu titlu de datorie pentru serviciile de agent termic şi suma de 21853,51 lei cu titlu de taxa de stat achitată de către apelant . Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă a emis o decizie legală.

Conform art. 666 alin. (1) Cod Civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Art. 667 Alin. (1) Cod Civil prevede faptul că părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor. Dacă, în scopul protecţiei intereselor prioritare ale societăţii sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviinţarea autorităţilor statului, limitările şi condiţionările trebuie reglementate prin lege. În continuare, art. 668 alin. (1) Cod Civil prevede că, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii.

Conform art. 970 alin. (1) şi (2) Cod Civil, prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită. Obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură. Potrivit materialelor cauzei, părţile contractante în persoana Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, în calitate de prestator şi Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, în calitate de beneficiar, au încheiat la 01 ianuarie 2005, respective la 01 ianuarie 2008, contracte de prestări servicii. Pornind de la prevederile art. 512 alin. (1) Cod Civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. De asemenea, conform pct. 4.1.1 al contractelor menţionate, consumatorul se obligă să achite furnizorului pentru 1 Gcal de energie termică conform tarifului în vigoare de 233,00 lei şi 20% TVA. Iar pct. 4.1.2 prevede că, consumatorul va achita furnizorului şi pentru agentul termic utilizat la umplerea reţelelor termice ale primului şi sistemelor consumatoare de căldură, pentru alimentarea suplimentară a reţelelor termice şi pentru scurgerea în reţelele proprii conform calculaţiei preţului pentru agentul termic, determinate în baza indicaţiilor contorului comercial şi reflectate lunar în actul bilateral.

Mai mult decît atît, conform pct. 53 al Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, despre aprobarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, consumatorul este obligat să realizeze, să exploateze şi să întreţină instalaţii proprii care să asigure utilizarea cu maximă eficienţă a energiei termice, valorificarea, în condiţii de rentabilitate, resurselor energetice refolosibile şi a celor rezultate din procesele tehnologice. 5 Conform pct. 68 al aceleiaşi hotărîri, tarifele pentru energia termică trebuie fundamentate pe baza costurilor de producţie, transport şi distribuţie ale acesteia, cota pentru crearea surselor de dezvoltare a instalaţiilor respective şi profitul producătorului şi furnizorului.

Tarifele pentru energia termică sub formă de abur şi apă fierbinte şi tarifele pentru apa demineralizată şi apa dedurizată se aprobă de autoritatea publică centrală sau locală, după caz. Nivelul preţurilor din tarifele practicate de distribuitorii de energie termică se aprobă de autoritatea publică locală. În cazul furnizării energiei termice sub formă de abur, tarifele vor putea fi diferenţiate în funcţie de parametrii agentului termic şi sursa în care se produce energia termică. În cazul furnizării energiei termice sub formă de apă fierbinte, tarifele se vor diferenţia în raport cu punctul de racordare al consumatorului la instalaţiile furnizorului şi anume la ieşirea de la centrala producătorului, la capătul reţelei termice de transport şi la utilizator.

Apa demineralizată, apa dedurizată şi condensatul livrate separat, precum şi apa caldă nereturnată se tarifează separat de energia termică livrată.

Necesită a fi menţionat şi faptul că, calculele pentru o Gkal de energie termică furnizat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” pînă la hotarul de delimitare a reţelelor de termoficare, se făcea în baza Metodologiei de determinare, aplicare şi aprobare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu energie termică aprobată prin Hotarîrea Agentiei Nationale pentru Reglementare în Energetică nr. 147 din 25 august 2004, fiind abrogată la 09 noiembrie 2012, prin Hotărîrea ANRE nr. 482 din 06 septembrie 2012. Restul calculelor se achitau de către Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” în baza Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998. Prin urmare, în baza probelor administrate la prezentul litigiu, colegiul constată că Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” a cumulat o datorie în mărime de 265330,30 lei, pentru agentul termic folosit pentru anul 2007, 01 ianuarie 2008-30 septembrie 2008, 01 octombrie 2008-30 noiembrie 2008) (f.d.

11), precum şi datoria în mărime de 150927,27 lei pentru serviciile de agent termic, apă de adaus tratată chimic, datoria în mărime de 138892,84 lei pentru perioada decembrie 2008-decembrie 2009 , conform facturii fiscale seria şi nr. RU 1614994 din 26 februarie 2010 (f.d.70), datoria în mărime de 12034,43 lei pentru perioada ianuarie 2010 - martie 2010, conform facturii fiscale seria şi nr. RU 1614996 din 29 aprilie 2010 (f.d. 78), iar în total suma de 416257,58 lei. Mai mult decît atît, toate aceste facturi nu au fost contestate în instanţa de judecată de către Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”.

Conform art. 13 alin. (2) lit. e) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, care prevede că Agenţia Natională pentru Reglementare în Energetică aprobă tarifele pentru serviciile publice de alimentare cu energie termică prin sistemele centralizate, calculate în conformitate cu metodologia de calculare a tarifelor prin care se va asigura recuperarea tuturor costurilor minime, strict necesare producerii, transportării, distribuţiei şi furnizării energiei termice.

Dat fiind faptul că această prevedere a fost introdusă prin Legea nr.107 din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în vigoare din 31 decembrie 2009, ea nu se va răsfrînge asupra raporturilor juridice 6 anterior constituite, iar costurile aprobate în baza acestei prevederi sînt aplicabile din 17 februarie 2010, odată cu emiterea hotărîrii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 369 privind tarifele de livrare a energiei termice a consumatorilor finali. În această ordine de idei, Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” avea dreptul de a aproba tarife pentru serviciile suplimentare furnizate, în scopul recuperării cheltuielilor înregistrate în procesul prestării de servicii, după hotarul de delimitare a reţelelor de termoficare ale furnizorului de cele ale consumatorului.

Dat fiind faptul că în perioada 2002 pînă în 2009, nu au fost aprobate de către autorităţile publice competente preţurile pentru serviciile respective, acţiunile Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” de aprobare a tarifelor au fost legale. Prin urmare, nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că instanţa de apel urma să aplice lit. b) alin. (2) al art. 13/1 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, care prevede că Agenţia Natională pentru Reglementare în Energetică aprobă, în coordonare cu administraţia publică locală, tarifele pentru serviciile publice de alimentare cu apă tehnologică, prestate centralizat la nivel de municipiu (oraş) şi raion, calculate în conformitate cu metodologia de calculare a tarifelor, deoarece prevederea dată nu se referă la obiectul litigiului în cauză.

Cît priveşte alegaţia recurentului despre încălcarea termenului de prescripţie de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie o apreciază critic şi menţionează că termenul în interiorul căruia reclamantul putea să-şi apere dreptul încălcat începe a curge din momentul expedierii spre achitare a facturii fiscale, adică la 11 decembrie 2008, iar acţiunea a fost depusă în instanţa de judecată la 20 august 2011, astfel nefiind încălcat termenul general de prescripţie. În conformitate cu art. 94 alin. (1), instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. În această ordine de idei, colegiul consideră întemeiată concluzia instanţei de apel de a încasa din contul părţii care a pierdut procesul, adică din contul Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”, în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” suma pentru plata taxei de stat achitată la înaintarea cererii de chemare în judecată în mărime de 12487,72 lei (f.d. 2, 67), precum şi cea achitată la depunerea apelului în mărime de 9365,79 lei (f.d. 118), iar în total suma de 21853,51 lei.

Reieşind din cele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 7 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Apă- Canal Chişinău” împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Chişinău” cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 8