2rac-10/17 — cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată

2rac-10/17 — cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 2rac-10/17

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

DECIZIE

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

,,Apă-Canal Chișinău” împotriva Societății pe Acțiuni ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1”, casată hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din

29 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii

constată:

La 25 iulie 2013, SA ,,Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” cu privire la

încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului nr. 265233 din

20 mai 2005, SA ,,Apă-Canal Chișinău” prestează SA ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1” servicii de alimentare cu apă și evacuarea apelor uzate.

Menționează că potrivit acestui contract SA ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1” avea obligația de a instala aparate de evidență a cantității apei

consumate și respectiv, a apelor uzate, evacuate în sistemul municipal de

canalizare, obligație pe care urma a fi executată în temeiul art. 668 Cod civil.

Invocă că la 17 martie 2010 a fost întocmit actul cercetării stării evidenței și

folosirii apei la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” în care s-a notificat

lipsa aparatului de măsurare a apelor uzate, ca urmare fiind prescris

consumatorului instalarea debitmetrului în termen de 30 de zile cu avertizarea

despre eminența schimbării modului de calculare a volumului apelor uzate, iar la

1

23 aprilie 2010 a fost constatată neîndeplinirea prescripției de către pârât, moment

din care calculul volumului apelor uzate a fost expus spre plată în proporție de

100% din volumul apei consumate.

Drept urmare, SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” a format o

datorie în mărime de 3 337 584,60 lei, iar conform pct. 5.2 al contractului

nr. 256233 din 20 mai 2005 a fost calculată o penalitate aferentă sumei datorate de

467 070,82 lei.

Întru soluționarea pe cale extrajudiciară a litigiului la 29 martie 2013 a fost

expediată în adresa SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” reclamația

nr. 01-477, pretenție care a fost lăsată fără examinare.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 9, 11, 572, 666, 668 Cod

civil, art. 33 CPC.

Solicită încasarea datoriei în sumă de 3 337 584, 60 lei, penalității în mărime

de 467 070,82 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 50 000 lei.

La 24 septembrie 2014 SA ,,Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de

modificare și de mărire a cuantumului acțiunii.

Precizează că conform actului de control din 22 septembrie 2014, datoria

pentru perioada noiembrie 2010 - august 2014 constituie 4 816 253,10 lei.

Astfel, solicită încasarea datoriei în sumă de 4 816 253,10 lei, penalității în

mărime de 593 605,65 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 50 000 lei.

Prin încheierea din 11 decembrie 2014 a fost substituită SA ,,Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 1” cu succesorul ei în drepturi SA ,,Centrala Electrică

cu Termoficare nr. 2”.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014 a

fost admisă parțial acțiunea depusă de SA ,,Apă-Canal Chișinău”.

A fost încasat din contul SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” în

beneficiul SA ,,Apă-Canal Chișinău” datoria în mărime de 4 816 253,10 lei,

penalitatea de întârziere în mărime de 27 137,72 lei și taxa de stat în mărime de

50000 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 a fost admis apelul

declarat de SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”, casată hotărârea primei

instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea.

La 03 octombrie 2016 SA ,,Apă-Canal Chișinău” a depus recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a solicitat admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material.

Explică că prevederile art. 668 Cod civil, prevederile contractului nr. 265233

din 20 mai 2005, cât și actele stării evidenței și folosirii apei din 17 martie 2010 și

2

din 23 aprilie 2010, impun părților o anumită conduită, iar nerespectarea acestora

generează răspundere contractuală și delictuală.

Prin urmare, consideră că este legală și întemeiată hotărârea primei instanțe

care stabilește că divergențele între părți se referă la modalitatea de evidență a

apelor uzate, pe care SA „Apă-Canal Chișinău” o aplică reieșind din prevederile

contractului nr. 265233 din 20 mai 2005 și din faptul nerespectării de către

SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” a prescripțiilor din 17 martie 2010 și

din 23 aprilie 2010.

Subliniază că prima instanță corect a reținut că actul din 17 martie 2010 și

din 23 aprilie 2010, conform Legii contenciosului administrativ nr.793 din

10 februarie 2000, sunt asimilate actelor administrative, prin urmare acestea

nefiind anulate de emitent sau de instanța de contencios administrativ, generează

drepturi și obligații și sunt obligatorii pentru executare, fiind prezumate legale.

Această prezumție de legalitate nu a fost înlăturată în modul prevăzut de lege - nici

primul, nici al doilea act, și nici facturile de plată, care au fost emise lunar nu au

fost anulate în instanța de contencios administrativ, astfel, acestea fiind generatoare

de drepturi și obligații, iar refuzul intimatului de a le executa, a fost apreciat, de

prima instanță, ca refuz unilateral de la executarea obligației.

Afirmă că neexecutarea de către intimat a prescripțiilor, a generat apariția

unei datorii în mărime de 4816 253,10 lei, pentru perioada noiembrie 2010 –

august 2014.

Respectiv susține că este eronată concluzia instanței de apel, precum că

contractul nr. 265233 din 20 mai 2005 este un contract economic cu scop lucrativ

și facturile eliberate de SA „Apă-Canal Chișinău” nu constituie acte administrative,

cu toate că sunt prestate servicii de interes public, fiind asimilată unei autorități

publice și că ultima nu participă în această calitate în toate raporturile juridice,

inclusiv cu SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”.

Mai indică că art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din

10 februarie 2000 și prevederile Hotărârii CSJ nr. 10 din 30 octombrie 2009 „Cu

privire la practica aplicării de către instanțele de contencios administrativ a unor

prevederi ale legii contenciosului administrativ”, expres prevăd că, sunt similare

actelor administrative contractele de prestare a serviciilor publice, inclusiv apa

potabilă și de canalizare, prescripțiile și procesele-verbale de consum fraudulos a

acestora.

Notează că în partea ce ține de obligația consumatorului SA ,,Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 1” de a instala aparatul de măsurare a apelor uzate,

consideră că instanța de apel în decizia sa cu certitudine a dedus obligația certă a

intimatului de instalare a echipamentului de măsurare a apelor uzate evacuate, prin

raportarea normelor citate în hotărâre la circumstanțele speței.

Susține că potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, citate în

hotărârea primei instanțe, precum și în decizia instanței de apel volumul de ape

uzate evacuată în sistemul public de canalizare și recepționate de către operator se

determină în baza indicilor înregistrați de contorul de evidență a apelor uzate, iar în

lipsa lui volumul apelor uzate se determină în baza indicilor înregistrați de contorul

3

de apă potabilă sau apă tehnologică. Fiecare loc de consum se dotează, în mod

obligatoriu, cu contor, legalizat pe teritoriul Republicii Moldova, inclus în

Registrul de stat al mijloacelor de măsurare al Republicii Moldova, adecvat și

verificat metrologic.

Prin urmare, art. 11, 15 din Legea metrologiei impune producătorul sau

importatorul mijloacelor de măsurare supuse aprobării de model și omologare,

includerea acestora în Registrul de stat a aparatelor de măsurare. Lucrările

enumerate urmând a fi efectuate la cererea persoanei interesate, în cazul dat a

intimatului, în coordonare cu operatorul de servicii publice.

Consideră drept ilegal argumentul instanței de apel cu referire la aplicarea

prevederilor art. 220 Cod civil pe motiv că intimatul nu a întreprins nicio acțiune în

vederea executării prescripțiilor înaintate, pe de o parte, iar pe de altă parte că

contractul nr. 265233 din 20 mai 2005, semnat de ambele părți, este în vigoare, și

urmează a fi aplicat corespunzător situațiilor rezultate din executarea acestuia.

Prin referința depusă la 13 decembrie 2016, SA „Termoelectrica” a solicitat

de a considera recursul declarat de SA ,,Apă-Canal Chișinău” ca fiind inadmisibil.

La 17 ianuarie 2017 SA „Termoelectrica” a mai depus o referință la cererea

de recurs declarat de SA ,,Apă-Canal Chișinău”, prin care a solicitat respingerea

recursului ca neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 59), iar careva

date despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului,

lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, în

termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

După cum denotă actele cauzei, SA ,,Apă-Canal Chișinău” înaintând

prezenta cerere de chemare în judecată cu ulterioarele concretizări, a solicitat

încasarea de la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2 datoria în sumă de

3 337 584, 60 lei, penalității în mărime de 467 070,82 lei și cheltuielile de judecată

în mărime de 50 000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a admis parțial

acțiunea SA ,,Apă-Canal Chișinău”, a încasat de la SA ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 2” în folosul SA ,,Apă-Canal Chișinău” datoria în mărime de

4

4816253,10 lei, penalitatea de întârziere în mărime de 27 137,72 lei și taxa de stat

în mărime de 50 000 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

Judecând apelul declarat de SA „Termoelectrica” instanța de apel l-a

considerat întemeiat și, admițându-l, a casat hotărârea primei instanțe și a pronunțat

o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.

La adoptarea unei astfel de soluții, instanța de apel a reținut că prin

prescripția din 17 martie 2010, SA ,,Apă-Canal Chișinău” a solicitat SA ,,Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 1” montarea unui contor de evidență a apelor uzate

evacuate, fără, însă a indica tipul și diametrul acestuia și fără a prescrie instalarea

unui contor inclus în Registrul de Stat al mijloacelor de măsurare permise spre

utilizare în Republica Moldova, astfel încât la momentul eliberării prescripției

nominalizate executare acesteia era imposibilă, iar consecință a neexecutării este

calcularea volumului apelor uzate evacuate în mărime de 100 % din consumul de

apă, în loc de cuantumul contractat de 23, 2 % din apa consumată, astfel, încât în

urma neexecutării prescripției valoarea serviciilor de evacuare a apelor uzate s-a

majorat cu 76,8 %.

A considerat instanța de apel că SA ,,Apă-Canal Chișinău” nu și-a executat

corespunzător obligația nominalizată la eliberarea acestei prescripții și cunoștea că

în consecință aceasta nu va fi executată de SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare

nr. 1”, ca urmare a unei imposibilități independente de voința acesteia din urmă,

concluzionând că SA ,,Apă-Canal Chișinău” a acționat cu rea-credință, contrar

obligațiilor prevăzute de art. 512, 513 și art. 572 Cod civil, situație ce a generat

posibilitatea artificială de îmbogățire a SA ,,Apă-Canal Chișinău” în baza clauzelor

contractuale ce instituiau plăți majorate pentru neexecutarea prescripției, puse în

executare în mod vicios.

A mai conchis instanța de apel că prescripția SA ,,Apă-Canal Chișinău” este

ilegală și contravine dispozițiilor imperative ale legii, motiv pentru care este lovită

de nulitate absolută în temeiul art. 220 alin. (1) Cod civil, ce prevede că actul

juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu

prevede altfel.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului

probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat și amplu argumentat, cu

pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele

administrate, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, corect a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii înaintate de SA ,,Apă-Canal Chișinău”.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 512

alin. (1) Cod civil, potrivit cărora în virtutea raportului obligațional, creditorul este

în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să

o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict)

și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Iar dispozițiile art. 668 alin. (1) Cod civil, indică cert că contractul încheiat

legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce

5

rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile

echității.

Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs constată că prima

instanță întemeiat a conchis că contractul nr. 2-652-33 privind livrarea apei și

recepționarea apelor uzate din 20 mai 2005, încheiat între SA „Apă-Canal

Chișinău” și SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, generează drepturi și

obligații corelative în seama ambelor părți, or, prin acest contract SA „Apă-Canal

Chișinău” s-a obligat de a livra SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” apă

potabilă și de a recepționa apele uzate, iar SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare

nr. 1” s-a obligat să achite serviciile prestate în volumul și termenii prevăzuți de

contract (f. d. 6-10).

Este incontestabil și faptul că potrivit pct. 4.2 lit. a) din contractul nr. 2-652-

33 din 20 mai 2005, părțile au stipulat expres că evidența apelor uzate evacuate în

sistemul municipal de canalizare, în cazul lipsei mijloacelor de măsurare a apelor

uzate, se va efectua:

- sută la sută din volumul de apă potabilă utilizată pentru necesități

menajere;

- 23,2 la sută din volumul de apă potabilă și industrială utilizat pentru

necesitățile de producere(tehnologice).

Iar pct. 4.3 din același contract prevede cert că cantitatea apei consumate și

respectiv, a apelor uzate evacuate se determină conform capacității de debit a

branșamentului cu viteza de mișcare în el a apei de 1,2 m funcționarea lui în

decursul a 24 ore, conform duratei zilei de muncă a SA ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1” (volumul apelor în acest caz se ia cel egal cu volumul apei

uzate) inclusiv în cazul neîndeplinirii de către SA ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1” a prescripțiilor SA „Apă-Canal Chișinău” privind organizarea

evidenței contorizate a consumului de apă și (sau) a evacuării apelor uzate.

Instanța de recurs, va reține la caz și prevederile pct. 9.1.13 din

Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău,

aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, care

indică că volumul apelor uzate evacuate de la consumatorii – persoane juridice în

producția cărora intră apa livrată de furnizor și/sau din surse proprii (puțuri forate),

precum și în cazul pierderilor ireversibile de apă în procesul tehnologic sau

evacuării în sistemul public (comunal) de canalizare a apelor subterane și/sau de

suprafață, se determină în baza indicațiilor aparatelor de măsurare a apelor uzate.

Distinct de aceste constatări, la caz, se constată că la 17 martie 2010, la

SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, de către reprezentantul S.A „Apă

Canal Chișinău” a fost cercetată starea evidenței și folosirii apei, fiind constatat că

la momentul controlului aparat de măsurare a apei uzate nu este instalat, în acest

sens fiind întocmit actul cercetării stării evidenței și folosirii apei (f. d. 11 vol. I).

Este de remarcat că tot prin actul din 17 martie 2010, în scopul înlăturării

neajunsurilor depistate, SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” a fost

atenționată cu privire la instalarea în timp de 30 zile a aparatului de măsurare a

apelor uzate evacuate în rețeaua de canalizare, iar în caz de neexecutare a

6

prescripției calculul volumului apei evacuate va fi efectuat, conform pct. 9.2.8 din

Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău,

adică 100% din consum.

Or, conform prevederile pct. 9.2.8 din Regulamentul de organizare și

funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău, în cazul neexecutării

prescripției furnizorului privind montarea instalațiilor de contorizare a apelor uzate

în termenele stabilite, volumul apelor uzate recepționate de la consumatori cărora li

se livrează apă numai de la furnizor se consideră egal cu volumul consumului de

apă. Volumul apelor uzate recepționate de la consumatorii care au surse proprii

(puțuri forate) de alimentare cu apă și/sau evacuează ape subterane și/sau de

suprafață în sistemul public de canalizare se determină conform capacității de debit

a racordului de canalizare al consumatorului, cu viteza de scurgere a apelor uzate

de 1 m/sec., scurgerea prin secțiunea integrală și funcționarea de 24 ore din 24,

indiferent de limitele evacuării apelor uzate, stabilite de organele de gospodărire a

apelor în autorizația de gospodărire a apei pentru consumatorii de categoria II.

Așadar, în speță este indubitabil că, după expirarea termenului de remediere

de 30 zile acordat SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, la 23 aprilie 2010

SA „Apă-Canal Chișinău” a întocmit un alt act de cercetare a stării evidenței și

folosirii apei, prin care a constatat că prescripția din 17 martie 2010 în privința

instalării aparatului de măsurare a apelor uzate nu a fost executată și instalațiile de

contorizare a apelor uzate în termenele stabilite nu au fost montate (f. d. 12 vol. I).

Față de aspectele enunțate, la caz se reliefează incontestabil că SA ,,Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 1” nu s-a conformat prevederilor pct. 9.1.13 din

Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău

și nu a instalat aparat de măsurare a apei uzate, fapt ce necondiționat, conform

pct. 9.2.8 din Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice din

mun. Chișinău, duce la calcularea a 100% din volumul apei consumate.

Ca urmare, SA „Apă-Canal Chișinău” în mod corect a calculat datoria

SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (succesorul SA ,,Centrala Electrică

cu Termoficare nr. 1”), pentru perioada noiembrie 2010 – august 2014, în mărime

de 4 816 253,10 lei, fapt ce se atestă prin facturile fiscale eliberate și anexate la

dosar (f. d. 68-113 vol. I).

Or, chiar dacă actele de constatare întocmite de către SA „Apă-Canal

Chișinău” la 17 martie 2010 și 23 aprilie 2010, nu constituie acte administrative,

după cum a menționat și instanța de apel, și nu urmau a fi contestate în instanța de

contencios administrativ, SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (succesorul

SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”), recepționând facturile CZ 0678603

din 31 ianuarie 2013, CZ 0685286 din 28 februarie 2013, nu le-a contestat în

modul stabilit de lege, dar a acceptat sumele calculate de către SA „Apă-Canal

Chișinău”, achitându-le doar parțial, astfel, determinând o datorie în mărime de

4816253,10 lei.

Contrar reținerilor instanței de apel, aceste aspecte au fost avute în vedere la

pronunțarea soluției de către prima instanță, care în mod corect a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii în partea încasării în folosul SA „Apă-Canal Chișinău” a

7

datoriei de 4816253,10 lei.

Pe când, instanța de apel nu a dat o corectă dezlegare în drept a speței supuse

examinării, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții greșite.

În acest sens, instanța de recurs constată ca neîntemeiată și concluzia

instanței de apel precum că contractul nr. 265233 din 20 mai 2005 privind livrarea

apei și recepționarea apelor uzate este un contract economic cu scop lucrativ, iar

facturile eliberate de SA „Apă-Canal Chișinău” nu constituie acte administrative.

Asta deoarece, din însuși conținutul contractului rezultă că acesta este unul

de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală, astfel că, pct. 2 din acest

contract prevede expres că obiectul contractului constituie livrarea apei potabile,

livrarea apei industriale, cât și recepționarea apelor uzate de la „CET-1” prin

racordul de canalizare.

Nu mai puțin important, la acest capitol, este de menționat că pct. 5.1 din

contract, expres indică că părțile au convenit că plata pentru apa livrată și apele

uzate evacuate de la „CET 1”, se va efectua în baza facturilor de plată, întocmite de

către SA „Apă-Canal Chișinău”. Plata se efectuează până la data de 10 a lunii

imediat următoare și se consideră efectuată din data depunerii sumelor bănești la

contul de decontare al furnizorului.

Iar, conform pct. 5.2 din contract, în cazul când SA ,,Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1” nu va efectua plata în termenul stabilit în pct. 5.1 al prezentului

contract, SA „Apă-Canal Chișinău” va calcula penalitatea de 0,1 la sută din suma

neplătită pentru fiecare zi de întârziere.

Distinct de aceste constatări, instanța de recurs relevă că prima instanță

justificat a constat că SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” nu a achitat

sumele indicate în facturile de plată, în termenul convenit prin pct. 5.1 din contract

și nici nu le-a contestat.

Față de precizările menționate, instanța de recurs va respinge ca neîntemeiat

argumentul SA ,,Termoelectrica”, succesor în drepturi a SA „Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1” precum că la caz nu sunt aplicabile prevederile Regulamentului

de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău, or, aceste

susțineri se combat prin însuși contractul nr. 265233 din 20 mai 2005 privind

livrarea apei și recepționarea apelor uzate, unde la pct. 4.3 se prevede cert că

cantitatea apei consumate și respectiv, a apelor uzate evacuate se determină

conform capacității de debit a branșamentului cu viteza de mișcare în el a apei de

1,2 m, funcționarea lui în decursul a 24 ore, conform duratei zilei de muncă a SA

,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” (volumul apelor în acest caz se ia cel

egal cu volumul apei uzate), inclusiv în cazul neîndeplinirii de către SA ,,Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 1” a prescripțiilor SA „Apă-Canal Chișinău” privind

organizarea evidenței contorizate a consumului de apă și (sau) a evacuării apelor

uzate.

Pe de altă parte, instanța de recurs relevă că și Regulamentul privind

folosirea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr 656 din 27 mai 2002, la care face referire SA ,,Termoelectrica”,

expres prevede la pct. 54, că volumul de ape furnizat consumatorilor și volumul de

8

ape evacuate în rețelele de canalizare și recepționate de furnizor se determină în

baza datelor înregistrate de echipamentele de măsurare.

Instanța de recurs respinge și susținerea intimatului SA ,,Termoelectrica”

precum că SA „Apă-Canal Chișinău” nu a informat, odată cu emiterea actelor de

constatare, cu privire la tipul concret de contor, care urma a fi instalat pentru

măsurarea volumului apelor uzate.

Asta deoarece, însuși intimatul a anexat la materialele pricinii scrisoarea

nr. 102-d din 22 martie 2010 eliberată de SA „Apă-Canal Chișinău” ca răspuns la

interpelarea SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” nr. 01-11/31-89, prin

care a informat că scurgerea apelor uzate prin rețeaua publică de canalizare trebuie

să se efectueze cu ajutorul unităților de evidență (mijloace de măsurare), incluse în

Registrul de Stat al RM al mijloacelor de măsurare sau cu ajutorul contorului, care

în urma verificării primare efectuate de către Serviciul de Standardizare și

Metrologie RM, au fost recunoscute valabile și pot fi utilizate în măsurările

efectuate în domeniul de interes public (art. 11 pct. 1 f) din Legea Metrologiei).

În același timp, prin răspunsul menționat, SA „Apă-Canal Chișinău” a mai

subliniat că Întreprinderea de Stat „Institutul Național de Standardizare și

Metrologie RM”, prin scrisoarea nr. 16-31/07-107 din 07 iulie 2008 a confirmat că

contoarele acustice achiziționate anterior de model Эхо-P-01, care au trecut

testarea primară pot fi utilizate conform informației de care dispune SA „Apă-

Canal Chișinău” și pot fi efectuate de SRL „MultiEnergo”, Întreprinderea „Tehno

Test” și alte organizații specializate în efectuarea acestor lucrări (f. d. 23 Vol. II).

De remarcat că, materialul probator atestă cu certitudine și faptul că SRL

„MultiEnergo” a informat SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” că

Ministerul Economiei, prin scrisoarea nr. 08-2481 din 19 mai 2010, a comunicat că

în conformitate cu RGML 07: 2007 „Modul de recunoaștere a rezultatelor

metrologice de testare pentru omologare de model și etalonarea primară a

verificărilor mijloacelor de măsurare” este necesar de a efectua procedura de

legalizare a mijloacelor (unităților) prin recunoașterea modelului. Drept urmare, în

cazul în care SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” este cointeresat și de

acord să recupereze toate cheltuielile necesare, societatea este disponibilă de a

efectua toate lucrările de legalizare a acestor mijloace de măsurare (f. d. 26, 27

Vol. II).

SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, însă nu a reacționat la aceste

propuneri, astfel, ignorând instalarea aparatului de măsurare a apei uzate.

Ca consecință, reieșind din circumstanțele enunțate și având în susținere

dispozițiile art. 624 alin. (1) Cod civil, care reglementează dispoziții generale cu

privire la clauza penală, cât și prevederile art. 268 lit. a) Cod civil, potrivit cărora

se prescriu în termen de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității, instanța de

recurs stabilește corectitudinea concluziei primei instanțe cu privire la încasarea de

la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (succesorul SA ,,Centrala Electrică

cu Termoficare nr. 1”) în folosul SA „Apă-Canal Chișinău” și a penalității de

întârziere în sumă de 27137, 72 lei, calculată în baza facturilor CZ 0678603 din

31 ianuarie 2013, CZ 0685286 din 28 februarie 2013.

9

Or, această sumă se încadrează în termenul de prescripție de 6 luni, ținând

cont de faptul că acțiunea a fost depusă la 25 iulie 2013.

Conform art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia

i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții,

iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Cu referire la norma de drept enunțată, instanța de recurs reține că prima

instanță corect a conchis de a încasa de la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare

nr. 2” (succesorul SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”), în folosul SA

„Apă-Canal Chișinău” și cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat, în sumă

de 50000 lei, achitată de către SA „Apă-Canal Chișinău” la depunerea cererii de

chemare în judecată, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 2242 din

01 iulie 2013, anexat la dosar (f. d. 1).

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 și se

menține hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni ,,Apă-Canal

Chișinău” împotriva Societății pe Acțiuni ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr.

1” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

10