2rac-10/17 — cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile naşterii obligaţiilor, forţa obligatorie a contractului
2rac-10/17 — cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 2rac-10/17
instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță
DECIZIE
25 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președinte, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
Ala Cobăneanu
examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni
,,Apă-Canal Chișinău” împotriva Societății pe Acțiuni ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de
judecată
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a
fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1”, casată hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din
29 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii
constată:
La 25 iulie 2013, SA ,,Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” cu privire la
încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului nr. 265233 din
20 mai 2005, SA ,,Apă-Canal Chișinău” prestează SA ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1” servicii de alimentare cu apă și evacuarea apelor uzate.
Menționează că potrivit acestui contract SA ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1” avea obligația de a instala aparate de evidență a cantității apei
consumate și respectiv, a apelor uzate, evacuate în sistemul municipal de
canalizare, obligație pe care urma a fi executată în temeiul art. 668 Cod civil.
Invocă că la 17 martie 2010 a fost întocmit actul cercetării stării evidenței și
folosirii apei la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” în care s-a notificat
lipsa aparatului de măsurare a apelor uzate, ca urmare fiind prescris
consumatorului instalarea debitmetrului în termen de 30 de zile cu avertizarea
despre eminența schimbării modului de calculare a volumului apelor uzate, iar la
1
23 aprilie 2010 a fost constatată neîndeplinirea prescripției de către pârât, moment
din care calculul volumului apelor uzate a fost expus spre plată în proporție de
100% din volumul apei consumate.
Drept urmare, SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” a format o
datorie în mărime de 3 337 584,60 lei, iar conform pct. 5.2 al contractului
nr. 256233 din 20 mai 2005 a fost calculată o penalitate aferentă sumei datorate de
467 070,82 lei.
Întru soluționarea pe cale extrajudiciară a litigiului la 29 martie 2013 a fost
expediată în adresa SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” reclamația
nr. 01-477, pretenție care a fost lăsată fără examinare.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 9, 11, 572, 666, 668 Cod
civil, art. 33 CPC.
Solicită încasarea datoriei în sumă de 3 337 584, 60 lei, penalității în mărime
de 467 070,82 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 50 000 lei.
La 24 septembrie 2014 SA ,,Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de
modificare și de mărire a cuantumului acțiunii.
Precizează că conform actului de control din 22 septembrie 2014, datoria
pentru perioada noiembrie 2010 - august 2014 constituie 4 816 253,10 lei.
Astfel, solicită încasarea datoriei în sumă de 4 816 253,10 lei, penalității în
mărime de 593 605,65 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 50 000 lei.
Prin încheierea din 11 decembrie 2014 a fost substituită SA ,,Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 1” cu succesorul ei în drepturi SA ,,Centrala Electrică
cu Termoficare nr. 2”.
Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014 a
fost admisă parțial acțiunea depusă de SA ,,Apă-Canal Chișinău”.
A fost încasat din contul SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” în
beneficiul SA ,,Apă-Canal Chișinău” datoria în mărime de 4 816 253,10 lei,
penalitatea de întârziere în mărime de 27 137,72 lei și taxa de stat în mărime de
50000 lei.
În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de
prescripție.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 a fost admis apelul
declarat de SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”, casată hotărârea primei
instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea.
La 03 octombrie 2016 SA ,,Apă-Canal Chișinău” a depus recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a solicitat admiterea
cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei
instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerându-o ilegală și neîntemeiată.
Menționează că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material.
Explică că prevederile art. 668 Cod civil, prevederile contractului nr. 265233
din 20 mai 2005, cât și actele stării evidenței și folosirii apei din 17 martie 2010 și
2
din 23 aprilie 2010, impun părților o anumită conduită, iar nerespectarea acestora
generează răspundere contractuală și delictuală.
Prin urmare, consideră că este legală și întemeiată hotărârea primei instanțe
care stabilește că divergențele între părți se referă la modalitatea de evidență a
apelor uzate, pe care SA „Apă-Canal Chișinău” o aplică reieșind din prevederile
contractului nr. 265233 din 20 mai 2005 și din faptul nerespectării de către
SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” a prescripțiilor din 17 martie 2010 și
din 23 aprilie 2010.
Subliniază că prima instanță corect a reținut că actul din 17 martie 2010 și
din 23 aprilie 2010, conform Legii contenciosului administrativ nr.793 din
10 februarie 2000, sunt asimilate actelor administrative, prin urmare acestea
nefiind anulate de emitent sau de instanța de contencios administrativ, generează
drepturi și obligații și sunt obligatorii pentru executare, fiind prezumate legale.
Această prezumție de legalitate nu a fost înlăturată în modul prevăzut de lege - nici
primul, nici al doilea act, și nici facturile de plată, care au fost emise lunar nu au
fost anulate în instanța de contencios administrativ, astfel, acestea fiind generatoare
de drepturi și obligații, iar refuzul intimatului de a le executa, a fost apreciat, de
prima instanță, ca refuz unilateral de la executarea obligației.
Afirmă că neexecutarea de către intimat a prescripțiilor, a generat apariția
unei datorii în mărime de 4816 253,10 lei, pentru perioada noiembrie 2010 –
august 2014.
Respectiv susține că este eronată concluzia instanței de apel, precum că
contractul nr. 265233 din 20 mai 2005 este un contract economic cu scop lucrativ
și facturile eliberate de SA „Apă-Canal Chișinău” nu constituie acte administrative,
cu toate că sunt prestate servicii de interes public, fiind asimilată unei autorități
publice și că ultima nu participă în această calitate în toate raporturile juridice,
inclusiv cu SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”.
Mai indică că art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din
10 februarie 2000 și prevederile Hotărârii CSJ nr. 10 din 30 octombrie 2009 „Cu
privire la practica aplicării de către instanțele de contencios administrativ a unor
prevederi ale legii contenciosului administrativ”, expres prevăd că, sunt similare
actelor administrative contractele de prestare a serviciilor publice, inclusiv apa
potabilă și de canalizare, prescripțiile și procesele-verbale de consum fraudulos a
acestora.
Notează că în partea ce ține de obligația consumatorului SA ,,Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 1” de a instala aparatul de măsurare a apelor uzate,
consideră că instanța de apel în decizia sa cu certitudine a dedus obligația certă a
intimatului de instalare a echipamentului de măsurare a apelor uzate evacuate, prin
raportarea normelor citate în hotărâre la circumstanțele speței.
Susține că potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, citate în
hotărârea primei instanțe, precum și în decizia instanței de apel volumul de ape
uzate evacuată în sistemul public de canalizare și recepționate de către operator se
determină în baza indicilor înregistrați de contorul de evidență a apelor uzate, iar în
lipsa lui volumul apelor uzate se determină în baza indicilor înregistrați de contorul
3
de apă potabilă sau apă tehnologică. Fiecare loc de consum se dotează, în mod
obligatoriu, cu contor, legalizat pe teritoriul Republicii Moldova, inclus în
Registrul de stat al mijloacelor de măsurare al Republicii Moldova, adecvat și
verificat metrologic.
Prin urmare, art. 11, 15 din Legea metrologiei impune producătorul sau
importatorul mijloacelor de măsurare supuse aprobării de model și omologare,
includerea acestora în Registrul de stat a aparatelor de măsurare. Lucrările
enumerate urmând a fi efectuate la cererea persoanei interesate, în cazul dat a
intimatului, în coordonare cu operatorul de servicii publice.
Consideră drept ilegal argumentul instanței de apel cu referire la aplicarea
prevederilor art. 220 Cod civil pe motiv că intimatul nu a întreprins nicio acțiune în
vederea executării prescripțiilor înaintate, pe de o parte, iar pe de altă parte că
contractul nr. 265233 din 20 mai 2005, semnat de ambele părți, este în vigoare, și
urmează a fi aplicat corespunzător situațiilor rezultate din executarea acestuia.
Prin referința depusă la 13 decembrie 2016, SA „Termoelectrica” a solicitat
de a considera recursul declarat de SA ,,Apă-Canal Chișinău” ca fiind inadmisibil.
La 17 ianuarie 2017 SA „Termoelectrica” a mai depus o referință la cererea
de recurs declarat de SA ,,Apă-Canal Chișinău”, prin care a solicitat respingerea
recursului ca neîntemeiat.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 59), iar careva
date despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului,
lipsesc.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, în
termenul legal.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și
care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii
primei instanțe din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să
mențină hotărârea primei instanțe.
După cum denotă actele cauzei, SA ,,Apă-Canal Chișinău” înaintând
prezenta cerere de chemare în judecată cu ulterioarele concretizări, a solicitat
încasarea de la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2 datoria în sumă de
3 337 584, 60 lei, penalității în mărime de 467 070,82 lei și cheltuielile de judecată
în mărime de 50 000 lei.
Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a admis parțial
acțiunea SA ,,Apă-Canal Chișinău”, a încasat de la SA ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 2” în folosul SA ,,Apă-Canal Chișinău” datoria în mărime de
4
4816253,10 lei, penalitatea de întârziere în mărime de 27 137,72 lei și taxa de stat
în mărime de 50 000 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea
termenului de prescripție.
Judecând apelul declarat de SA „Termoelectrica” instanța de apel l-a
considerat întemeiat și, admițându-l, a casat hotărârea primei instanțe și a pronunțat
o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.
La adoptarea unei astfel de soluții, instanța de apel a reținut că prin
prescripția din 17 martie 2010, SA ,,Apă-Canal Chișinău” a solicitat SA ,,Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 1” montarea unui contor de evidență a apelor uzate
evacuate, fără, însă a indica tipul și diametrul acestuia și fără a prescrie instalarea
unui contor inclus în Registrul de Stat al mijloacelor de măsurare permise spre
utilizare în Republica Moldova, astfel încât la momentul eliberării prescripției
nominalizate executare acesteia era imposibilă, iar consecință a neexecutării este
calcularea volumului apelor uzate evacuate în mărime de 100 % din consumul de
apă, în loc de cuantumul contractat de 23, 2 % din apa consumată, astfel, încât în
urma neexecutării prescripției valoarea serviciilor de evacuare a apelor uzate s-a
majorat cu 76,8 %.
A considerat instanța de apel că SA ,,Apă-Canal Chișinău” nu și-a executat
corespunzător obligația nominalizată la eliberarea acestei prescripții și cunoștea că
în consecință aceasta nu va fi executată de SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare
nr. 1”, ca urmare a unei imposibilități independente de voința acesteia din urmă,
concluzionând că SA ,,Apă-Canal Chișinău” a acționat cu rea-credință, contrar
obligațiilor prevăzute de art. 512, 513 și art. 572 Cod civil, situație ce a generat
posibilitatea artificială de îmbogățire a SA ,,Apă-Canal Chișinău” în baza clauzelor
contractuale ce instituiau plăți majorate pentru neexecutarea prescripției, puse în
executare în mod vicios.
A mai conchis instanța de apel că prescripția SA ,,Apă-Canal Chișinău” este
ilegală și contravine dispozițiilor imperative ale legii, motiv pentru care este lovită
de nulitate absolută în temeiul art. 220 alin. (1) Cod civil, ce prevede că actul
juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu
prevede altfel.
Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a
interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului
probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat și amplu argumentat, cu
pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele
administrate, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, corect a ajuns la
concluzia temeiniciei acțiunii înaintate de SA ,,Apă-Canal Chișinău”.
În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 512
alin. (1) Cod civil, potrivit cărora în virtutea raportului obligațional, creditorul este
în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să
o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.
Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict)
și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.
Iar dispozițiile art. 668 alin. (1) Cod civil, indică cert că contractul încheiat
legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce
5
rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile
echității.
Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs constată că prima
instanță întemeiat a conchis că contractul nr. 2-652-33 privind livrarea apei și
recepționarea apelor uzate din 20 mai 2005, încheiat între SA „Apă-Canal
Chișinău” și SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, generează drepturi și
obligații corelative în seama ambelor părți, or, prin acest contract SA „Apă-Canal
Chișinău” s-a obligat de a livra SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” apă
potabilă și de a recepționa apele uzate, iar SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare
nr. 1” s-a obligat să achite serviciile prestate în volumul și termenii prevăzuți de
contract (f. d. 6-10).
Este incontestabil și faptul că potrivit pct. 4.2 lit. a) din contractul nr. 2-652-
33 din 20 mai 2005, părțile au stipulat expres că evidența apelor uzate evacuate în
sistemul municipal de canalizare, în cazul lipsei mijloacelor de măsurare a apelor
uzate, se va efectua:
- sută la sută din volumul de apă potabilă utilizată pentru necesități
menajere;
- 23,2 la sută din volumul de apă potabilă și industrială utilizat pentru
necesitățile de producere(tehnologice).
Iar pct. 4.3 din același contract prevede cert că cantitatea apei consumate și
respectiv, a apelor uzate evacuate se determină conform capacității de debit a
branșamentului cu viteza de mișcare în el a apei de 1,2 m funcționarea lui în
decursul a 24 ore, conform duratei zilei de muncă a SA ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1” (volumul apelor în acest caz se ia cel egal cu volumul apei
uzate) inclusiv în cazul neîndeplinirii de către SA ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1” a prescripțiilor SA „Apă-Canal Chișinău” privind organizarea
evidenței contorizate a consumului de apă și (sau) a evacuării apelor uzate.
Instanța de recurs, va reține la caz și prevederile pct. 9.1.13 din
Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău,
aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, care
indică că volumul apelor uzate evacuate de la consumatorii – persoane juridice în
producția cărora intră apa livrată de furnizor și/sau din surse proprii (puțuri forate),
precum și în cazul pierderilor ireversibile de apă în procesul tehnologic sau
evacuării în sistemul public (comunal) de canalizare a apelor subterane și/sau de
suprafață, se determină în baza indicațiilor aparatelor de măsurare a apelor uzate.
Distinct de aceste constatări, la caz, se constată că la 17 martie 2010, la
SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, de către reprezentantul S.A „Apă
Canal Chișinău” a fost cercetată starea evidenței și folosirii apei, fiind constatat că
la momentul controlului aparat de măsurare a apei uzate nu este instalat, în acest
sens fiind întocmit actul cercetării stării evidenței și folosirii apei (f. d. 11 vol. I).
Este de remarcat că tot prin actul din 17 martie 2010, în scopul înlăturării
neajunsurilor depistate, SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” a fost
atenționată cu privire la instalarea în timp de 30 zile a aparatului de măsurare a
apelor uzate evacuate în rețeaua de canalizare, iar în caz de neexecutare a
6
prescripției calculul volumului apei evacuate va fi efectuat, conform pct. 9.2.8 din
Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău,
adică 100% din consum.
Or, conform prevederile pct. 9.2.8 din Regulamentul de organizare și
funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău, în cazul neexecutării
prescripției furnizorului privind montarea instalațiilor de contorizare a apelor uzate
în termenele stabilite, volumul apelor uzate recepționate de la consumatori cărora li
se livrează apă numai de la furnizor se consideră egal cu volumul consumului de
apă. Volumul apelor uzate recepționate de la consumatorii care au surse proprii
(puțuri forate) de alimentare cu apă și/sau evacuează ape subterane și/sau de
suprafață în sistemul public de canalizare se determină conform capacității de debit
a racordului de canalizare al consumatorului, cu viteza de scurgere a apelor uzate
de 1 m/sec., scurgerea prin secțiunea integrală și funcționarea de 24 ore din 24,
indiferent de limitele evacuării apelor uzate, stabilite de organele de gospodărire a
apelor în autorizația de gospodărire a apei pentru consumatorii de categoria II.
Așadar, în speță este indubitabil că, după expirarea termenului de remediere
de 30 zile acordat SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, la 23 aprilie 2010
SA „Apă-Canal Chișinău” a întocmit un alt act de cercetare a stării evidenței și
folosirii apei, prin care a constatat că prescripția din 17 martie 2010 în privința
instalării aparatului de măsurare a apelor uzate nu a fost executată și instalațiile de
contorizare a apelor uzate în termenele stabilite nu au fost montate (f. d. 12 vol. I).
Față de aspectele enunțate, la caz se reliefează incontestabil că SA ,,Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 1” nu s-a conformat prevederilor pct. 9.1.13 din
Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău
și nu a instalat aparat de măsurare a apei uzate, fapt ce necondiționat, conform
pct. 9.2.8 din Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice din
mun. Chișinău, duce la calcularea a 100% din volumul apei consumate.
Ca urmare, SA „Apă-Canal Chișinău” în mod corect a calculat datoria
SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (succesorul SA ,,Centrala Electrică
cu Termoficare nr. 1”), pentru perioada noiembrie 2010 – august 2014, în mărime
de 4 816 253,10 lei, fapt ce se atestă prin facturile fiscale eliberate și anexate la
dosar (f. d. 68-113 vol. I).
Or, chiar dacă actele de constatare întocmite de către SA „Apă-Canal
Chișinău” la 17 martie 2010 și 23 aprilie 2010, nu constituie acte administrative,
după cum a menționat și instanța de apel, și nu urmau a fi contestate în instanța de
contencios administrativ, SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (succesorul
SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”), recepționând facturile CZ 0678603
din 31 ianuarie 2013, CZ 0685286 din 28 februarie 2013, nu le-a contestat în
modul stabilit de lege, dar a acceptat sumele calculate de către SA „Apă-Canal
Chișinău”, achitându-le doar parțial, astfel, determinând o datorie în mărime de
4816253,10 lei.
Contrar reținerilor instanței de apel, aceste aspecte au fost avute în vedere la
pronunțarea soluției de către prima instanță, care în mod corect a ajuns la concluzia
temeiniciei acțiunii în partea încasării în folosul SA „Apă-Canal Chișinău” a
7
datoriei de 4816253,10 lei.
Pe când, instanța de apel nu a dat o corectă dezlegare în drept a speței supuse
examinării, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții greșite.
În acest sens, instanța de recurs constată ca neîntemeiată și concluzia
instanței de apel precum că contractul nr. 265233 din 20 mai 2005 privind livrarea
apei și recepționarea apelor uzate este un contract economic cu scop lucrativ, iar
facturile eliberate de SA „Apă-Canal Chișinău” nu constituie acte administrative.
Asta deoarece, din însuși conținutul contractului rezultă că acesta este unul
de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală, astfel că, pct. 2 din acest
contract prevede expres că obiectul contractului constituie livrarea apei potabile,
livrarea apei industriale, cât și recepționarea apelor uzate de la „CET-1” prin
racordul de canalizare.
Nu mai puțin important, la acest capitol, este de menționat că pct. 5.1 din
contract, expres indică că părțile au convenit că plata pentru apa livrată și apele
uzate evacuate de la „CET 1”, se va efectua în baza facturilor de plată, întocmite de
către SA „Apă-Canal Chișinău”. Plata se efectuează până la data de 10 a lunii
imediat următoare și se consideră efectuată din data depunerii sumelor bănești la
contul de decontare al furnizorului.
Iar, conform pct. 5.2 din contract, în cazul când SA ,,Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1” nu va efectua plata în termenul stabilit în pct. 5.1 al prezentului
contract, SA „Apă-Canal Chișinău” va calcula penalitatea de 0,1 la sută din suma
neplătită pentru fiecare zi de întârziere.
Distinct de aceste constatări, instanța de recurs relevă că prima instanță
justificat a constat că SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” nu a achitat
sumele indicate în facturile de plată, în termenul convenit prin pct. 5.1 din contract
și nici nu le-a contestat.
Față de precizările menționate, instanța de recurs va respinge ca neîntemeiat
argumentul SA ,,Termoelectrica”, succesor în drepturi a SA „Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 1” precum că la caz nu sunt aplicabile prevederile Regulamentului
de organizare și funcționare a serviciilor publice din mun. Chișinău, or, aceste
susțineri se combat prin însuși contractul nr. 265233 din 20 mai 2005 privind
livrarea apei și recepționarea apelor uzate, unde la pct. 4.3 se prevede cert că
cantitatea apei consumate și respectiv, a apelor uzate evacuate se determină
conform capacității de debit a branșamentului cu viteza de mișcare în el a apei de
1,2 m, funcționarea lui în decursul a 24 ore, conform duratei zilei de muncă a SA
,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” (volumul apelor în acest caz se ia cel
egal cu volumul apei uzate), inclusiv în cazul neîndeplinirii de către SA ,,Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 1” a prescripțiilor SA „Apă-Canal Chișinău” privind
organizarea evidenței contorizate a consumului de apă și (sau) a evacuării apelor
uzate.
Pe de altă parte, instanța de recurs relevă că și Regulamentul privind
folosirea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr 656 din 27 mai 2002, la care face referire SA ,,Termoelectrica”,
expres prevede la pct. 54, că volumul de ape furnizat consumatorilor și volumul de
8
ape evacuate în rețelele de canalizare și recepționate de furnizor se determină în
baza datelor înregistrate de echipamentele de măsurare.
Instanța de recurs respinge și susținerea intimatului SA ,,Termoelectrica”
precum că SA „Apă-Canal Chișinău” nu a informat, odată cu emiterea actelor de
constatare, cu privire la tipul concret de contor, care urma a fi instalat pentru
măsurarea volumului apelor uzate.
Asta deoarece, însuși intimatul a anexat la materialele pricinii scrisoarea
nr. 102-d din 22 martie 2010 eliberată de SA „Apă-Canal Chișinău” ca răspuns la
interpelarea SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” nr. 01-11/31-89, prin
care a informat că scurgerea apelor uzate prin rețeaua publică de canalizare trebuie
să se efectueze cu ajutorul unităților de evidență (mijloace de măsurare), incluse în
Registrul de Stat al RM al mijloacelor de măsurare sau cu ajutorul contorului, care
în urma verificării primare efectuate de către Serviciul de Standardizare și
Metrologie RM, au fost recunoscute valabile și pot fi utilizate în măsurările
efectuate în domeniul de interes public (art. 11 pct. 1 f) din Legea Metrologiei).
În același timp, prin răspunsul menționat, SA „Apă-Canal Chișinău” a mai
subliniat că Întreprinderea de Stat „Institutul Național de Standardizare și
Metrologie RM”, prin scrisoarea nr. 16-31/07-107 din 07 iulie 2008 a confirmat că
contoarele acustice achiziționate anterior de model Эхо-P-01, care au trecut
testarea primară pot fi utilizate conform informației de care dispune SA „Apă-
Canal Chișinău” și pot fi efectuate de SRL „MultiEnergo”, Întreprinderea „Tehno
Test” și alte organizații specializate în efectuarea acestor lucrări (f. d. 23 Vol. II).
De remarcat că, materialul probator atestă cu certitudine și faptul că SRL
„MultiEnergo” a informat SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” că
Ministerul Economiei, prin scrisoarea nr. 08-2481 din 19 mai 2010, a comunicat că
în conformitate cu RGML 07: 2007 „Modul de recunoaștere a rezultatelor
metrologice de testare pentru omologare de model și etalonarea primară a
verificărilor mijloacelor de măsurare” este necesar de a efectua procedura de
legalizare a mijloacelor (unităților) prin recunoașterea modelului. Drept urmare, în
cazul în care SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1” este cointeresat și de
acord să recupereze toate cheltuielile necesare, societatea este disponibilă de a
efectua toate lucrările de legalizare a acestor mijloace de măsurare (f. d. 26, 27
Vol. II).
SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”, însă nu a reacționat la aceste
propuneri, astfel, ignorând instalarea aparatului de măsurare a apei uzate.
Ca consecință, reieșind din circumstanțele enunțate și având în susținere
dispozițiile art. 624 alin. (1) Cod civil, care reglementează dispoziții generale cu
privire la clauza penală, cât și prevederile art. 268 lit. a) Cod civil, potrivit cărora
se prescriu în termen de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității, instanța de
recurs stabilește corectitudinea concluziei primei instanțe cu privire la încasarea de
la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (succesorul SA ,,Centrala Electrică
cu Termoficare nr. 1”) în folosul SA „Apă-Canal Chișinău” și a penalității de
întârziere în sumă de 27137, 72 lei, calculată în baza facturilor CZ 0678603 din
31 ianuarie 2013, CZ 0685286 din 28 februarie 2013.
9
Or, această sumă se încadrează în termenul de prescripție de 6 luni, ținând
cont de faptul că acțiunea a fost depusă la 25 iulie 2013.
Conform art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a
pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză
cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia
i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții,
iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.
Cu referire la norma de drept enunțată, instanța de recurs reține că prima
instanță corect a conchis de a încasa de la SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare
nr. 2” (succesorul SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1”), în folosul SA
„Apă-Canal Chișinău” și cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat, în sumă
de 50000 lei, achitată de către SA „Apă-Canal Chișinău” la depunerea cererii de
chemare în judecată, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 2242 din
01 iulie 2013, anexat la dosar (f. d. 1).
Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și
care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și
menținerea hotărârii primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”.
Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 și se
menține hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni ,,Apă-Canal
Chișinău” împotriva Societății pe Acțiuni ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr.
1” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
Ala Cobăneanu
10