2rac-230/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-230/13 prima instanţă: S. Garştea-Bria instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţă şi A. Pahopol ÎNCHEIERE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului, împotriva Întreprinderii Municipale „Parcul Urban de Autobuze” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 15 august 2012, c o n s t a t ă La 29 iulie 2011, Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale „Parcul Urban de Autobuze” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 28 octombrie 2005 a încheiat cu Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de Autobuze” contract nr. 2750 de livrare a energiei termice în apă caldă, în baza căruia ultimul şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului. Indică reclamantul că, la 25 iulie 2011, din cauza neonorării obligaţiilor contractuale prin neachitarea în termen a bonurilor de plată pentru consumul de energie termică de către pîrît, s-a acumulat o datorie la consumul de energie termică în sumă de 353628,06 lei şi 53455,68 lei penalitate, plus dobînda de întârziere în mărime de 32824,86 lei.

Susţine reclamantul că datoria la consumul de energie termică îşi are începutul de la 01 decembrie 2010 pînă la 01 aprilie 2011, confirmată prin lista facturărilor şi achitărilor, bonurile de control, facturile lunare, actul de verificare. 1 Invocă reclamantul că a îndeplinit cerinţele privitor la procedura de soluţionare prealabilă a cauzei prin expedierea reclamaţiei nr. 79/2036 din 06 aprilie 2011, însă fără careva rezultate. Cere, Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului încasarea din contul Întreprinderii Municipale „Parcul Urban de Autobuze” în beneficiul său datoria în sumă de 353628,06 lei, penalitatea în mărime de 53455,68 lei şi dobânda în sumă de 32824,86 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 15 august 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 15 august 2012. La 25 februarie 2013, Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului, a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii şi încasarea din contul din contul Întreprinderii Municipale „Parcul Urban de Autobuze” în beneficiul său a penalităţii în sumă de 69469,55 lei şi a dobânzii de întârziere în sumă de 32824,86 lei.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit înscrisului, recurentul a recepţionat decizia instanţei de apel la 20 februarie 2013 (f.d. 82). Recurentul, Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 25 martie 2013 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii Municipale „Parcul Urban de Autobuze” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 10 aprilie 2013, Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de Autobuze” a depus referinţă la cererea de recurs şi a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi 2 face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului, ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4