2ra-2531/13 — Declararea nulităţii căsătoriei

dosarul nr. 2ra-2531/13 prima instanţă: O. Banari instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 31 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinînd recursul declarat de Elena Caldare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Caldare împotriva Oficiului Stării Civile Donduşeni, intervenient accesoriu Ludmila Goreaceaia, cu privire la declararea nulităţii căsătoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, prin care apelul declarat de Ludmila Goreaceaia a fost admis, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 31 octombrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 04 octombrie 2012, Elena Caldare a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Stării Civile Donduşeni, intervenient accesoriu Ludmila Goreaceaia, cu privire la declararea nulităţii căsătoriei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că s-a născut la 01 ianuarie 1992, din căsătoria părinţilor săi, Aurelia Patraşcu şi Alic Caldare. Căsătoria între aceştia a fost înregistrată la 20 aprilie 1991, fiind trecută în registrul actelor de stare civilă sub nr. 25. La 04 iulie 2012, tatăl reclamantei a decedat. Reclamanta indică că tatăl său, în timpul vieţii muncea în Federaţia Rusă, iar banii cîştigaţi de el era unica sursă de existenţă a familiei. În anul 2008, tatăl reclamantei a fost expulzat, cu interdicţia de a intra pe teritoriul Federaţiei Ruse timp de 5 ani. Neavînd altă modalitate de a pleca la lucru, tatăl reclamantei a hotărît să-şi schimbe numele de familie. La 23 iulie 2008, a fost înregistrat divorţul părinţilor reclamantei, care a fost trecut în Registrul actelor de stare civilă sub nr. 86, cu toate că au continuat să ducă o viaţă în comun cu mama reclamantei, Aurelia Patraşcu.

1 Ulterior, la 17 octombrie 2008, Caldare Alic a înregistrat căsătoria fictivă cu verişoara lui dreaptă, Ludmila Goreaceaia, care a fost înregistrată de către Oficiul Stare Civilă Donduşeni sub nr. 68. Astfel, în scopul de a schimba numele de familie, după înregistrarea căsătoriei, tatăl reclamantei a luat numele de familie - Goreacii. Reclamanta a indicat că după decesul tatălui său, a depus la notar cerere pentru a primi moştenirea, unde a şi aflat că Ludmila Goreaceaia pretinde la averea tatălui său în calitate de soţie a decedatului. Consideră reclamanta căsătoria înregistrată între tatăl său, Alic Caldare, şi verişoara lui dreaptă, Ludmila Goreaceaia, ca fiind fictivă, solicitînd anularea acesteia.

Prin hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 31 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind declarată nulă căsătoria încheiată între Caldare Alic şi Ludmila Goreaceaia, înregistrată la 17 octombrie 2008 de către Oficiul Stării Civile r-l Donduşeni, sub nr. 68, din ziua încheierii acestei căsătorii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, apelul declarat de Ludmila Goreaceaia împotriva hotărîrii Judecătoriei Donduşeni din 31 octombrie 2012 a fost admis, a fost casată hotărîrea contestată, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă.

La 29 mai 2013, Elena Caldare a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Donduşeni din 31 octombrie 2012. Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, or din materialele cauzei denotă că, copia deciziei a fost expediată în adresa părţilor la 17 aprilie 2013 (f.d. 61). În motivarea recursului, recurenta a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, iar concluziile instanţei expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Totodată, Elena Caldare a indicat că instanţa de apel a admis spre examinare cererea de apel, deşi aceasta a fost înaintată cu încălcarea prevederilor art. 362 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului. Mai mult decît atît, recurenta a menţionat că nu a fost citată legal în instanţa de apel, necunoscînd despre data, ora şi locul examinării cauzei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. 2 În conformitate cu art. art. 239 - 240 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. La deliberarea hotărîrii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.

În acest sens, instanţa de recurs atenţionează că problema indicată cere de la instanţa de judecată, la adoptarea soluţiei, studierea minuţioasă a situaţiei de drept şi de fapt a problemei supuse examinării. Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de către recurentă şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului. Conform art. 6 alin. (1) dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Din actele pricinii, Colegiul reţine că prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, apelul declarat de Ludmila Goreaceaia împotriva hotărîrii Judecătoriei Donduşeni din 31 octombrie 2012 a fost admis, a fost casată hotărîrea contestată, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă. Conform procesului-verbal al şedinţei de judecată din 28 martie 2013, recurenta şi reprezentantul acesteia în şedinţa de judecată nu s-au prezentat, fiind pusă în discuţie posibilitatea examinării pricinii în lipsa acestora. Avînd în vedere opinia reprezentantului apelantei, Larisa Maxim, care a considerat posibilă examinarea pricinii în lipsa Elenei Caldare şi a reprezentantului acesteia, precum şi faptul că părţile au fost citate legal, instanţa de apel a dispus examinarea cauzei în lipsa părţilor neprezente (f.d.

55). Ţinînd cont de circumstanţele indicate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit apreciază ca fiind greşită concluzia instanţei referitor la faptul că citarea legală a părţilor a avut loc în conformitate cu legislaţia în vigoare. Or, din materialele dosarului denotă o altă concluzie. Astfel, din materialele pricinii rezultă că în adresa Elenei Caldare nu a fost expediată citaţia ce ţine de faptul înştiinţării acesteia despre fixarea examinării pricinii pentru 28 martie 2012. Totodată, Colegiul remarcă că la 21 martie 2013, a fost întocmită citaţia, în care ca destinatar era indicat reprezentantul Elenei Caldare, avocatul Guriev Iurie. În baza citaţiei respective, ultimului i-a fost comunicat despre faptul fixării examinării pricinii pentru 28 martie 2013 ora 09.00 (f.d.

51), însă la materialele dosarului lipseşte proba care ar confirma faptul recepţionării acestei citaţii de către destinatar. Conform art. 105 alin. (1) şi alin. (11) din Codul de procedură civilă, citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe 3 cotor, care se restituie instanţei. Citaţia sau înştiinţarea se expediază autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin telefax, poşta electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură transmiterea şi confirmarea primirii acestor acte.

Citaţia sau înştiinţarea poate fi transmisă persoanelor fizice prin telefax, poşta electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură transmiterea şi confirmarea primirii acestor acte doar la solicitarea persoanelor în cauză. În această ordine de idei, persoana se va considera legal citată numai în cazul în care există confirmarea transmiterii şi primirii citaţiei sau înştiinţării de către destinatar.

Ţinînd cont de împrejurările şi norma sus-citată, instanţa de recurs conchide că la materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma înştiinţarea legală a Elenei Caldare şi a reprezentantului acesteia, avocatul Guriev Iurie, pentru şedinţa de judecată din 28 martie 2013. Or, în speţă, nu este anexată proba recepţionării de către avocatul Guriev Iurie a citaţiei instanţei de judecată întocmită la 21 martie 2013, prin care i se comunică despre faptul fixării examinării cauzei pentru 28 martie 2013. În circumstanţele constatate, instanţa de recurs ajunge la concluzia că, recurenta, a fost lezat în drepturile procedurale prevăzute de art. 56 din Codul de procedură civilă, în posibilitatea de a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime, nefiind respectat de instanţa de fond unul din principiile fundamentale ale dreptului procedural civil prevăzut în art. 26 din Codul de procedură civilă – condradictorialitatea şi egalitatea părţilor în proces.

În acest sens, Colegiul reaminteşte cauza Ziliberberg vs Moldovei, unde reclamantul a pretins, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că procedurile nu au fost echitabile deoarece el nu a fost citat în mod corespunzător pentru a fi prezent la ședinţa judecătorească, fiind astfel împiedicat să participe la ședinţa judecătorească. Articolul 6 § 1 al Convenţiei prevede următoarele:„1.

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă și imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra drepturilor și obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa…” La caz, Curtea a considerat că această parte a cererii, inclusiv chestiunea cu privire la aplicabilitatea articolului 6, ridică întrebări importante de fapt și de drept, care sunt de o așa complexitate încat determinarea lor depinde de examinarea fondului cauzei. Prin urmare, cererea nu poate fi considerată ca fiind vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei.

Astfel, Curtea a declarat, în unanimitate, ca fiind admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei, pretenţia reclamantului cu privire la articolul 6, inclusiv chestiunea cu privire la aplicabilitatea acestui articol. Colegiul reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, cum drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana 4 interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

Astfel, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea pricinii ”în mod echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie şi egalitatea armelor. Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât între părţi să se menţină un echilibru corect. Dreptul la o procedură contradictorie implică dreptul unei părţi în procesul civil de a lua cunoştinţă de observaţiile sau explicaţiile date de cealaltă parte, precum şi de a le discuta.

În asemenea împrejurări, instanţa de recurs a ajuns la concluzia că recursul declarat de Elena Caldare urmează a fi admis, decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013 urmează a fi casată cu remiterea cauzei în Curtea de Apel Bălţi pentru rejudecarea pricinii în ordine de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de Elena Caldare. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Caldare împotriva Oficiului Stării Civile Donduşeni, intervenient accesoriu Ludmila Goreaceaia, cu privire la declararea nulităţii căsătoriei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 5