3ra-1359/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 3ra-1359/13 instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin ÎNCHEIERE 31 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎS „Radiocomunicaţii”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zazulin Ghenadie împotriva ÎS „Radiocomunicaţii” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către ÎS „Radiocomunicaţii”, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 22 aprilie 2010 Zazulin Ghenadie s-a adresat iniţial cu acţiune împotriva Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Î.S. „Radiocomunicaţiei” privind anularea actului „Rezultatele examinării propunerii” din 26.10.2009 şi a procesului verbal nr. 01-05/2114 din 31.12.2009. Ulterior reclamantul a renunţat la pretenţiile sale faţă de Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor, concretizându-şi cerinţele înaintate faţă de Î.S. „Radiocomunicaţii” şi intervenientul accesoriu Uniunea Inventatorilor şi Raţionalizatorilor din Republica Moldova „Inovatorul”, solicitând de a recunoaşte ca neîntemeiat refuzul pârâtului Î.S.

„Radiocomunicaţii” de a recunoaşte propunerea de raţionalizare înaintată de Zazulin Ghenadie, a anula rezultatele examinării propunerii de raţionalizare din 26.10.2009 şi procesului- verbal nr. 01-05/2114 din 31.12.2009, a constata faptul că propunerea de raţionalizare „Modernizarea staţiei radio de emisie TV în intervalele de frecvenţă IV-V (cod „ILMENI”) nr. 1045 din 21 august 2009 înaintată către Î.S. „Radiocomunicaţii” a Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova aparţine lui Zazulin Ghenadie şi a încasa de la ÎS „Radiocomunicaţii” în folosul lui Zazulin Ghenadie prejudiciu moral în sumă de 50 000 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat faptul că la data de 21 august 2009 a înaintat către Î.S.

„Radiocomunicaţii” propunerea de raţionalizare „Modernizarea staţiei radio de emisie TV în intervalele de frecvenţă IV-V (cod „ILMENI”)”, cererea înaintată a fost înregistrată de pârâtul Î.S. „Radiocomunicaţii" la data de 21 august 2009 sub nr. 1045. Mai menţionează reclamantul că cererea dată nu a fost avizată de subdiviziunile şi serviciile Î.S. „Radiocomunicaţii” de a căror activitate aceasta ţine nemijlocit, însă pârâtul a examinat cererea fără avizarea acesteia la data de 26.10.2009 potrivit actului intitulat „Rezultatele examinării propunerii” fiind semnată de directorul tehnic Î.S. „Radiocomunicaţii”, V. Pascal. Potrivit actului intitulat „Rezultatele examinării propunerii”, pârâtul Î.S.

„Radiocomunicaţii” indică că realizările din cererea privind propunerea de raţionalizare înaintată de către reclamant constituie o sarcină de serviciu, de asemenea pârâtul indică că propunerea de raţionalizare ar avea alt autor şi anume O.A.O. „C.E.Д. – CПб” din Federaţia Rusă şi că informaţiile utilizate în lucrarea înaintată ar fi plagiate din alte surse. De asemenea reclamantul indică că pârâtul prin actul emis nu şi-a motivat decizia luată prin argumente probate cât şi sunt indicate informaţii care nu au legătură cu propunerea de raţionalizare înaintată de primul. Ulterior Î.S. „Radiocomunicaţii” a creat comisia de litigii, care potrivit procesului-verbal nr. 01-05/2114 din 31.12.2009 a fost luată decizia de a nu recunoaşte ca propunere de raţionalizare înaintată de reclamant.

Indică că în cadrul comisiei create nu a fost inclus membrul Uniunii inventatorilor şi Raţionalizatorilor din Republica Moldova „Inovatorul”. Consideră reclamantul că prin eliberarea actelor i-au încălcat drepturile sale şi anume dreptul de autor asupra propunerii de raţionalizare, dreptul de a dispune de aceasta, mai mult ca atît acest fapt rezultă şi din concluzia eliberată de intervenientul accesoriu la data de 18.02.2010, care prin conţinutul său concluzionează că dreptul de autor al propunerii de raţionalizare îi aparţine reclamantului. În ceea ce priveşte plagierea materialului întrebuinţat de reclamant în lucrarea înaintată sânt infirmate potrivit scrisorii din 24.12.2009. nr. 1003-112-460 eliberată de O.A.O.

„C.E.Д. – CПб” a Federaţiei Ruse eliberată pârâtului Î.S. „Radiocomunicaţii”. Totodată mai menţionează că propunerea de raţionalizare „Modernizarea staţiei radio de emisie TV în intervalele de frecvenţă IV-V (cod „ILMENI”)”, iniţial a fost înaintată spre recunoaştere către Î.S. „Radiocomunicaţii” încă la data de 12.09.2002 fiind înregistrată sub nr. 403 din 18.09.2002, aceasta fiind avizată şi de V. Pascal, care în concluzie menţionează că lucrării înaintate i se atribuie gradul înalt de descriere a ideii şi realizarea detaliată şi argumentată, ulterior a fost efectuată încercarea experimentală a propunerii de raţionalizare, acest experiment s-a desfăşurat cu succes şi din 2004 este întrebuinţată la staţiile radio din republică până în prezent.

La data de 21 august 2009 reclamantul a înaintat aceiaşi propunere, dar cu anumite îmbunătăţiri, prin urmare cererea din 12.09.2002 nu a fost retrasă sau respinsă, această serveşte drept dovadă că conducerea pârâtului la acel moment a recunoscut faptul că propunerea de raţionalizare aparţine reclamantului, fapt ce este în contradicţie că la moment pârâtul refuză categoric în recunoaşterea propunerii de raţionalizare, deoarece propunerea înaintată la data de 21 august 2009 este aceiaşi, dar eu anumite modificări.

Prin actele emise de pârât consideră reclamantul că i-a fost încălcat dreptul asupra propunerii de raţionalizare înaintat cât şi de a beneficia de recompensa stipulată în legislaţie în cazul recunoaşterii propunerii, deoarece reclamantul a propus soluţia tehnică care prevede modificarea construcţiei unei tehnici aplicate, care este nouă şi utilă pentru întreprinderea căreia i-a fost înaintată şi acest fapt este probat şi prin faptul că propunerea de raţionalizare iniţială din 2004 este întrebuinţată la staţiile radio din republică până în prezent, mai mult ca atât astfel de propunere de raţionalizare nu a fost înaintată de altcineva. De asemenea nu a fost probat şi faptul plagierii ideii, din acest motiv consideră reclamantul că a fost prejudiciat moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 16.10.2012 cererea de chemare în judecată înaintată de către Zazulin Ghenadie a fost admisă parţial, s-a recunoscut ca fiind neîntemeiat refuzul ÎS ..Radiocomunicaţii” de a recunoaşte propunerea de raţionalizare înaintată de Zazulin Ghenadie. A fost anulat actul „Rezultatele examinării propunerii de raţionalizare” din 26.10.2009 şi procesul-verbal nr. 01- 05/2114 din 31.12.2009 potrivit căruia a fost luată decizia de a nu recunoaşte ca propunere de raţionalizare înaintată de Zazulin Ghenadie. A fost constatată că propunerea de raţionalizare „Modernizarea staţiei radio de emisie TV în intervalele de frecvenţă IV-V (cod ILMENI)” nr. 1045 din 21.08.2009 înaintată către ÎS „Radiocomunicaţii” aparţine lui Zazulin Ghenadie şi s-a încasat din contul ÎS „Radiocomunicaţii” în beneficiul lui Zazulin Ghenadie suma de 2500 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16.10.2012, a fost declarată cerere de apel de către ÎS „Radiocomunicaţii”, care a solicitat casarea integrală a acesteia cu dispunerea încetării procesului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 s-a respins apelul declarat de ÎS „Radiocomunicaţii”, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 octombrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, la data de 21 august 2009 Zazulin Ghenadie a înaintat în adresa Î.S. ..Radiocomunicaţii" cerere privind propunerea de raţionalizare „Modernizarea staţiei radio de emisie TV în intervalele de frecvenţă IV-V (cod ILMENI”)”, care a fost înregistrată cu nr. 1045 (f.d.

19,20). S-a constatat că cererea dată nu a fost avizată de subdiviziunile şi serviciile Î.S. „Radiocomunicaţii” de a căror activitate aceasta ţine, or în textul cererii nominalizate lipsesc careva indicaţii la rubrica rezultatele amînării propunerii. Totodată cererea privind propunerea de raţionalizare a fost înregistrată, la data de 21 august 2009, sub. nr. 1045, însă soluţionată la data de 26.10.2009. Potrivit actului Rezultatele examinării propunerii, Zazulin Gh. a făcut cunoştinţă cu acesta la data de 20.11.2009, iar actul dat a fost înregistrat la data de 31.12.2009, cu nr. 09-5/2108 (f.d. 21). Astfel, drept motive de refuz de recunoaştere a propunerii de raţionalizare ca fiind înaintată de Zazulin Gh.

au fost: realizările din propunerea de raţionalizare înaintată sînt obligaţii de serviciu asumate prin planuri întărite de întreprindere, cererea înaintată este neîntemeiată deoarece acesta nu s-au prezentat dovezi că el este cel care a elaborat-o, informaţia utilizată a fost cunoscută din alte surse că această propunere ar avea alţi autori. Prin urmare, instant de apel a menţionat că instanţa de fond corect a recunoscut acest refuz ca fiind neîntemeiat, avînd la baza emiterii hotărîrii probele sub formă de înscrisuri pertinente şi admisibile la materialele cauzei. Din probele prezentate, nu rezultă că Zazulin Gh. avea ca obligaţie de serviciu la elaborarea acestei propuneri de raţionalizare cît şi de unde ar reieşi consimţămîntul acesuia privitor la sarcinile asumate, la fel nu a fost probat faptul că cel care a elaborat propunerea de raţionalizare n-ar fi Zazulin Gh.

dar o cu totul altă persoană, deoarece în acest sens nu sunt înregistrate alte cereri de la alte persoane privind înregistrarea cererii privind propunerea de raţionalizare nominalizată şi această circumstanţă a fost confirmată şi de intervenientul accesoriu Uniunea Inventatorilor şi Raţionalizatorilor din Republica Moldova „Inovatorul”, menţionînd că unicul autor al propunerii de raţionalizare înaintate este Zazulin Gh. Mai mult, din textul scrisorii din 24.12.2009, eliberată de O.A.O. „C.E.Д. – CПб Cвeтлана” a Federaţiei Ruse, Î.S. „Radiocomunicaţii” după cum indică intervenientul accesoriu, în textul scrisorii prezentate conform concluziei pct. 4 nu rezultă că autor al propunerii de raţionalizare înaintate este compania rusă.

Astfel, O.A.O. „C.E.Д. – CПб Cвeтлана” nu indică că ar fi autorul propunerii de raţionalizare înaintate de reclamant, cel puţin acest fapt nu reiese din nici o clauză a tranzacţiei date (f.d. 84). La 24 mai 2013 Î.S. „Radiocomunicaţii” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de încetare a procesului. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Mai indică asupra faptului că litigiul dat urma a fi examinat în ordinea Legii contenciosului administrativ, şi urma a fi respinsă cererea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de adresare în judecată prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ. Această chestiune (aplicarea Legii contenciosului administrativ, inclusiv, expirarea termenului de prescripţie), cu toate că a fost invocată de către Î.S. „Radiocomunicaţii” şi a fost discutată în şedinţele de judecată în instanţa de fond şi menţionată în cererea de apel, adresată Curţii de Apel Chişinău, cît şi în cadrul examinării apelului, nu a fost reflectată în nici un fel, nici în hotărîrea instanţei de fond, nici în decizia contestată a Curţii de Apel Chişinău din 27.03.2013.

Este de menţionat, că, dacă au şi fost comise unele inexactităţi în acest proces, atunci acestea au fost neesenţiale şi prin urmare nu au influenţat şi nici nu puteau să influenţeze asupra esenţei deciziei administraţiei sau hotărîrii comisiei de litigii a întreprinderii, în cazul dat. Chiar şi anularea rezultatelor examinării propunerii de raţionalizare (pe motive procedurale), nu duce automat la recunoaşterea în fond a acestor propuneri, după cum reiese din soluţia dată de instanţe. Cererea dlui Zazulin Gh., care a fost înregistrată la întreprindere, a fost repartizată spre examinare, conform competenţei dlui Veaceslav Pascal, director tehnic al întreprinderii. În rezultatul examinării cererii în comun cu unii şefi de subdiviziuni ai întreprinderii, dl Pascal Veaceslav, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(2) al Legii nr.138 din 10.05.2001 cu privire la activitatea de raţionalizare, a formulat un răspuns la cerere, care i-a fost comunicat dlui Zazulin Gh.

(care la momentul depunerii cererii lucra în cadrul întreprinderii în funcţia de consultant al directorului general), atît în mod verbal, cît şi în scris, în prezenţa directorului general, în biroul directorului tehnic. Dlui Zazulin Gh. i s-a adus la cunoştinţă, că aceasta este decizia administraţiei întreprinderii pe marginea cererii de recunoaştere a propunerii de raţionalizare. La examinarea litigiului dat, instanţa de judecată urma să ţină cont de faptul, că raporturile apărute în legătură cu elaborarea şi folosirea propunerilor de raţionalizare între autorii acestor propuneri şi subiecţii activităţii de întreprinzător (întreprinderi, instituţii, organizaţii), indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, inclusiv, chestiunile ce ţin de recunoaşterea acestora, se reglementează de Legea nr.138 din 10.05.2001 cu privire la activitatea de raţionalizare.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Î.S.

„Radiocomunicaţii”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Î.S. „Radiocomunicaţii”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Î.S.

„Radiocomunicaţii” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Î.S. „Radiocomunicaţii”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru