2ra-1374/16 — incasarea sumei

2ra-1374/16 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ra-1374/16

Prima instanță, Jud. Centru mun. Chișinău: E. Palanciuc

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca Doneva, Ion Druță

Mariana Pitic, Nicolae Craiu

Examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de

către Î.S. ,,Radiocomunicații”

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie

Zazulin împotriva Î.S.,,Radiocomunicații” intervenient accesoriu Uniunea

Inventatorilor și Raționalizatorilor din Republica Moldova ,,Inovatorul”, cu

privire la achitarea sumei pentru propunerea de raționalizare, dobânzii de

întârziere, restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Ghenadie Zazulin și Î.S.

,,Radiocomunicații”, și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 06 aprilie 2015,

C O N S T A T Ă:

La 25 aprilie 2014, Ghenadie Zazulin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Î.S.,,Radiocomunicații” intervenient accesoriu Uniunea Inventatorilor

și Raționalizatorilor din Republica Moldova ,,Inovatorul”, cu privire la achitarea

sumei pentru propunerea de raționalizare, dobânzii de întârziere, restituirea

cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 21.08.2009 a depus la

Î.S.,,Radiocomunicații” o cerere prin care a solicitat recunoașterea propunerii de

raționalizare la ,,Modernizarea stației radio de emisie TV în intervalele de

frecvență IV-V (cod ,, ILMENI”), care a fost aplicată în activitatea pârâtului din

luna august 2009 până în februarie 2012.

Menționează că, cererea dată a fost respinsă fără a fi emise careva decizii în

acest sens, iar în actul privind rezultatele examinării cererii sus menționate, nu

este specificat faptul că se respinge propunerea înaintată.

Totodată, indică faptul că, pârâtul recepționând pretenția înaintată nu a

întreprins nici o acțiune în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, astfel

refuzând-ui să-i achite recompensa solicitată conform art.24 Legii nr. 138- XV

din 10.05.2001, s-a adresat cu prezenta cerere în instanța de judecată.

La data de 10 decembrie 2014 Ghenadie Zazulin a depus cerere de

concretizarea și majorare a cerințelor, solicitînd încasarea recompensei în mărime

de 359 777 lei 22 bani, dobânda de întârziere în sumă de 50 423 lei 30 bani

pentru perioada de întârziere 31.10.2013 – 06.04.2015 și cheltuielile suportate în

legătură cu acordarea asistenței juridice în sumă de 28 000 lei suportate în

litigiile precedente și în sumă de 8 500 lei în litigiul dat.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 aprilie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial prin care:

S-a încasat de la Î.S.,,Radiocomunicații” în beneficiul lui Ghenadie Zazulin

recompensa pentru propunerea de raționalizare în mărime de 359 777,22 lei

cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 20000 lei.

S-a respins pretențiile cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în

mărime de 50 423,30 lei pentru perioada 21 octombrie 2013 până la 06 aprilie

2015 și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 16 500 lei, ca

neîntemeiate.

S-a încasat de la Î.S.,,Radiocomunicații” în beneficiul statului taxa de stat

în mărime de 10 693,32 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01decembrie 2015, au fost respinse

apelurile declarate de Ghenadie Zazulin și Î.S.,,Radiocomunicații” și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 aprilie 2015.

La 08 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC,

Î.S.,,Radiocomunicații” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015 și

hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 aprilie 2015, cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere integral a acțiunii.

Indică că, a recepționat copia deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău din

01 decembrie 2015, la data de 11 februarie 2016, fapt confirmat prin f.d. 248,

astfel, solicită ca recursul declarat la data de 08 aprilie 2016 să fie considerat ca

fiind depus în termen.

În susținerea recursului Î.S.,,Radiocomunicații” a invocat că instanțele

ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat legea, precum și au apreciat

arbitrar circumstanțele pricinii.

Afirmă că, n-au recunoscut și nici până în prezent nu recunosc propunerea

lui Ghenadie Zazulin că propunere de raționalizare, deoarece aceasta nu se

încadrează în criteriile stabilite de Legea cu privire la activitatea de raționalizare

și nu a încheiat cu ultimul (ca autor al propunerii de raționalizare) careva

contracte cu referire la implementarea propunerii de raționalizare la

întreprindere, și nu a eliberat lui Ghenadie Zazulin vre-un Certificat de

raționalizator.

Menționează că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, eronat au

constatat faptul că propunerea de raționalizare Modernizarea stației radio de

emisie TV în intervalele de frecvență IV-V (cod ,,ILMENI”), aparține lui

Ghenadie Zazulin, deoarece prin actele judecătorești menționate doar se constată

acest fapt, dar nu se dispune recunoașterea propunerii de raționalizare, și nu s-a

obligat Î.S. ,,Radiocomunicații” să recunoască propunerea de raționalizare.

Totodată, consideră irelevant și argumentul instanțelor ierarhic inferioare

precum că propunerea de raționalizare din 21 august 2009 are la bază propunerea

de raționalizare din 18 septembrie 2002, și ca urmare se face legătură dintre actele

din perioada 2005-2007 și propunerea de raționalizare din 21 august 2009, care

nu au nici un suport juridic.

Relatează că, așa zisa propunere din 18.09.2002 nu a fost înaintată în modul

corespunzător, nu a fost examinată, nu a fost recunoscută de nici un organ ori

întreprindere/instituție competentă, nu a fost obiectul unui litigiu judiciar, deci

acea propunere nici nu există și referirea la această nu este pertinentă.

Indică că, potrivit Legii cu privire la activitatea de raționalizare, chestiunea

cu privire la recunoașterea sau respingerea propunerii de raționalizare a unui

cetățean ține doar de competența întreprinderii în adresa căreia solicitantul a

prezentat cererea.

Ca urmare remarcă faptul că, atât prima instanță, cât și instanța de apel,

eronat au dispus încasarea sumei din contul său în mărime de 20000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, în cadrul examinării unui alt litigiu la care nu au

participat, deoarece nu dispuneau de acest drept, or, ultimii fiind îndreptățiți să

se expună doar asupra cheltuielilor din litigiul ce era în gestiunea lor.

La 12 mai 2016, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de către Î.S.,,Radiocomunicații”, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței la recurs.

La 09 iunie 2016, Î.S.,,Radiocomunicații” a depus supliment la cererea de

recurs, în care invocă că, sunt eronate interpretările instanței de fond și a instanței

de apel privind aplicarea legislației în vigoare cu referire la activitatea de

raționalizare, deoarece recompensa pentru propunerea de raționalizare se

stabilește în mărime de cel puțin 15 la sută din suma efectului economic anual

obținut de pe urma utilizării ei, iar efectul economic se stabilește prin expertiză.

Menționează că, actele reviziei ori ale inspecțiilor departamentale, precum

și raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză și nici

exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași problemă.

Ca urmare, indică că, suma efectului economic în baza căreia poate fi

stabilită recompensa intimatului nu a fost stabilită printr-o probă admisibilă, și

anume printr-un raport de expertiză, astfel, instanțele inferioare eronat au reținut

faptul dat, ca circumstanță stabilită și ca bază legală pentru calcularea

recompensei.

Mai relatează că, unica probă anexată la materialele cauzei care

demonstrează mărimea efectului economic, este constatarea UIR,, Inovatotul”

nr.10 din 04.03.2015, însă, aceasta nu poate fi pusă la baza unei hotărâri legale și

întemeiate, deoarece persoana care a îndeplinit calculele respective nu a

demonstrat că deține cunoștințe și experiența necesară într-u stabilirea sumei

efectivului economic. Or, efectul economic stabilit în mod evident nu se află în

legătură cauzală cu propunerea de raționalizare, astfel, suma recompensei este

încasată ilegal.

La 10 iunie 2016, Ghenadie Zazulin a depus referință, solicitând respingerea

recursului ca fiind inadmisibil, deoarece acesta este depus cu omiterea termenului

de prescripție.

Afirmă că, reprezentantul recurentului cunoștea despre decizia Curții de

Apel Chișinău care a fost pronunțată la data de 01.12.2015 în prezența

reprezentantul recurentului, fapt confirmat prin recipisa semnată, anexată la

materialele cauzei (f.d.234 vol. I).

Menționează că, el a luat cunoștință cu decizia motivată la data de

18.12.2015, adică decizia la data respectivă era deja motivată, astfel, argumentele

recurentului precum că a făcut cunoștință cu decizia contestată abia la data de

11.02.2016 și că termenul urmează a fi calculat din această dată, sunt

neîntemeiate.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016 recursul

declarat de către Î.S.,,Radiocomunicații”, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și

obiecțiile expuse în referința intimatului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și remiterea

pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 122 CPC, circumstanțele care, conform legii, trebuie

confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel

de alte mijloace probante.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că, obiectul

prezentei acțiuni îl constituie recompensa pentru propunerea de raționalizare din

anul 2009, încasarea dobânzii de întârziere, restituirea cheltuielilor pentru

acordarea asistenței juridice.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 06 aprilie 2015, s-a încasat de la Î.S.,,Radiocomunicații” în beneficiul lui

Ghenadie Zazulin recompensa pentru propunerea de raționalizare în mărime de

359 777,22 lei, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie

2015.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție atestă că, instanțele ierarhic inferioare nu au dat o

apreciere rațională la materialele cauzei ce atestă calcularea recompensei pentru

propunerea de raționalizare în mărime de 359 777,22 lei, deoarece la caz nu au

fost respectate exigențele legalității în vigoare și temeinicia unei hotărâri

judecătorești.

Or, potrivit pct. 32 al Regulamentului-model privind activitatea de

raționalizare aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 619 din 07.06.2004,

recompensa pentru propunerea de raționalizare, transmisă pe baza de contract

altei întreprinderi în componența documentației tehnice, se stabilește, în mărime

de cel puțin 15 la suta din suma efectului economic anual obținut de pe urma

utilizării ei.

Astfel, în speța dată, instanțele inferioare urma să dispună numirea unei

expertize pentru stabilirea efectului economic, fapt ce nu a fost efectuat, or, art.

122 din CPC RM, prevede că, circumstanțele care, conform legii, trebuie

confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel

de alte mijloace probante.

Iar, conform art. 148 CPC RM, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul

științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute în

proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea unei expertize, la

cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege,

din oficiu.

Instanța de recurs remarcă că, actele de revizie al inspecțiilor

departamentale, precum și rapoartele specialistului, nu pot înlocui raportul de

expertiză și nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași problema.

Totodată se derivă faptul că, în speța dată, la baza stabilirii recompensei atât

instanța de fond cât și instanța de apel au pus constatarea Uniunii Inventatorilor

și Raționalizatorilor din Republica Moldova ,, Inovatorul” nr. 10 din 04 martie

2015, care nu este semnat de autorii calcului efectuat (f.d.29-52), or, suma

efectului economic în baza căreia urmează a fi stabilită recompensa intimatului,

poate fi apreciată doar printr-o proba admisibila, și anume printr-un raport de

expertiză.

Tot în această ordine de idei, desfășurarea expertizei presupune existența

drepturilor procedurale a participanților la proces, cum ar fi dreptul de a formula

întrebări pentru expertiză, de a solicita recuzarea expertului, de a-1 audia în fața

instanței de judecata.

Acest lucru este stipulat în dispozitivul art.150 alin.(1) Cod de Procedură

Civilă RM, care indică că, după desemnarea expertului, instanța judecătorească

convoacă o ședință cu participarea părților și a expertului, în cadrul căreia se

stabilește legătura dintre expert și părți, etapa la care părțile pot fi admise să

participe la investigațiile expertului, se aduce la cunoștința părților și expertului

obiectul expertizei și întrebările la care expertul urmează să ofere răspunsuri și li

se explică faptul că au dreptul de a face observații cu privire la aceste întrebări și

de a cere modificarea sau completarea lor.

Iar, potrivit aliniatului (2) al Legii sus menționate, se remarcă faptul că, dacă

expertul poate să își exprime de îndată opinia, acesta este ascultat chiar în ședință,

iar afirmațiile sale se consemnează într-un proces-verbal întocmit în condițiile

art.220.

Dispunând efectuarea expertizei, instanța judecătorească trebuie să respecte

prevederile art. 152 Cod de procedură civilă oferă părților și altor participanți la

proces dreptul de a formula și a prezenta instanței problemele care trebuie să fie

elucidate de expert, însă numai instanța stabilește definitiv problemele asupra

cărora expertul urmează să-și prezinte raportul.

Ba mai mul, expertiza judiciară presupune un grad sporit de forță probatorie,

dat fiind faptul că, expertul care efectuează expertiza își asumă răspundere penala

pentru concluzii cu buna-știință false, fapt ce nu a avut loc în constatarea Uniunii

Inventatorilor și Raționalizatorilor din Republica Moldova ,, Inovatorul” nr. 10

din 04 martie 2015 (f.d.29-52), care a stat la baza emiterii hotărârii instanței de

fond și a deciziei instanței de apel.

Ca urmare, se menționează faptul că, constatarea Uniunii Inventatorilor și

Raționalizatorilor din Republica Moldova ,, Inovatorul” nr. 10 din 04 martie 2015

în temeiul căreia s-a stabilita recompensa intimatului, este bazată pe calcule luate

din anii precedenți 2005-2007, însă obiectul examinării litigiului dat, este

recompensa pentru propunerea de raționalizare din anul 2009.

Astfel, instanța de apel la rejudecarea cauzei urmează să elucideze efectul

economic anume a propuneri de raționalizare din anul 2009, dar nu din anii

precedenți, or efectul economic stabilit în baza calculelor luate din anii

precedenți 2005-2007 în mod evident nu se află în legătură cauzală cu

propunerea de raționalizare din anul 2009, respectiv suma recompensei stabilite

în baza calculelor din anii 2005-2007 este nefondată.

Având în vedere faptul că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 06 aprilie 2015, menținută prin decizia recurată a Curții de Apel Chișinău din

01 decembrie 2015, acțiunea lui Genadie Zazulin a fost admisă parțial, fiind

dispusă încasarea de la Î.S.,,Radiocomunicații” în beneficiul lui Ghenadie Zazulin

recompensa pentru propunerea de raționalizare în mărime de 359 777,22 lei

cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 20000 lei, instanța de recurs

conchide la caz, că exigențele legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești,

nu au fost respectate.

Or, materialele cauzei relevă cu certitudine faptul că instanța de fond nu a

pus în discuție chestiunea privind numirea unei expertize, apreciind în mod

unilateral și arbitrar probele, iar instanța de apel nu a remediat încălcarea

respectivă și nu a verificat dacă suma pentru propunerea de raționalizare în

mărime de 359 777,22 lei este întocmită în baza unor calcule corecte, deși

recurentul-apelantul Î.S.,,Radiocomunicații”, a menționat despre aceasta în textul

cererii de apel.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate supra,

instanța de recurs consideră că Curtea de Apel Chișinău a apreciat în mod arbitrar

probele, neacordând o apreciere juridică corespunzătoare calculului efectuat în

baza căruia sa stabilit suma pentru propunerea de raționalizare în mărime de

359 777,22 lei, ceea ce servește drept temei de casare a deciziei recurate și

remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat într-

o manieră certă aprecierea arbitrară a probelor de către instanțele ierarhic

inferioare, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, remite

prezenta cauză spre rejudecare în instanța de apel.

Astfel, reieșind din cele menționate Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de către Î.S.,,Radiocomunicații” a casa integral

decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, cu restituirea pricinii spre

rejudecare în aceeași instanță în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Î.S.,,Radiocomunicații”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Zazulin

împotriva Î.S.,,Radiocomunicații” intervenient accesoriu Uniunea Inventatorilor

și Raționalizatorilor din Republica Moldova ,,Inovatorul”, cu privire la achitarea

sumei pentru propunerea de raționalizare, dobânzii de întârziere, restituirea

cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice, cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca Doneva

Ion Druță

Mariana Pitic

Nicolae Craiu