2ra-2276/13 — Privind repararea prejudiciului material

Instanţa de fond: Judecătoria Dubăsari – B. Talpă Dosarul nr. 2ra-2276/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – Iu. Cimpoi, M. Guzun. S. Caitaz ÎNCHEIERE 31 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea, Judecătorii Iurie Şumcov, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Naghiţ Lidia, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Naghiţ împotriva lui Serghei Osipov privind repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de către Naghiţ Lidia, CONSTATĂ: La 07 septembrie 2012 Naghiţ Lidia a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Osipov privind repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii, Naghiţ Lidia a invocat că, în urma decesului mamei sale Terentiev Taisia, decedată la 08 mai 1994 în s. Pohrebea r-nul Dubăsari, a acceptat succesiunea prin posesie reală a patrimoniului, inclusiv a casei de locuit cu anexele auxiliare şi a cotei părţi de pămînt cu destinaţie în construcţie în mărime de 0,2388 ha, cu nr. cadastral 3818116284, situate în s. Pohrebea r-nul Dubăsari şi ca confirmare a acestui fapt, de notar i-a fost eliberat certificat de moştenitor legal din 10 octombrie 2008. La ziua decesului, conform registrului de evidenţă a gospodăriilor populaţiei cu nr. 3, cont cu nr. 280 şi dosarului tehnic a bunurilor imobile, mama sa dispunea de casa de locuit cu suprafaţa 63,3m.p., cu costul de 12.403 lei, cu anexele auxiliare - şură, cu costul 1206 lei, gard, cu costul 908 lei, beci, în total cu costul de 15.517 lei, amplasate în s. Pohrebea, r-nul Dubăsari, moştenite de ea.

Pe parcursul vieţii mamei sale şi după decesul acesteia s-a folosit de casa de locuit a Terentiev Taisiei. De asemenea, Naghiţ Lidia a mai menţionat că, în anul 2007 fără acordul ei, Osipov Serghei a demolat casa de locuit, beciul, şura, gardul, iar materialele de construcţie rămase în urma demolării le-a folosit la construcţia casei şi beciului său. Depunînd la CRP Dubăsari plîngere asupra acţiunilor ilegale a lui Osipov Serghei legate de distrugerea bunurilor imobile nominalizate, prin ordonanţa procurorului r- nului Dubăsari din 19 iunie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În urma cercetărilor petrecute de organul de urmărire penală Osipov Serghei a invocat, că a procurat casa cu preţul de 2.000 lei de la fratele ei - Terentiev Ion, care a decedat în anul 2005. Consideră Naghiţ Lidia că, temeiurile invocate de Osipov Serghei sînt neveridice, iar acţiunile ilegale, deoarece Terentiev Ion nu a locuit în casa părintească, nu a acceptat moştenirea, nu dispunea de dreptul de proprietate asupra casei de locuit în baza certificatului de moştenitor legal sau testamentar, care i-ar da dreptul de a transmite în proprietatea terţelor bunul nominalizat.

Astfel, în lipsa dispoziţiei de proprietar şi în lipsa oricărui act juridic în formă scrisă, autentificată notarial, Osipov Serghei samovolnic a demolat casa de locuit cu anexele auxiliare, cauzîndu-i un prejudiciu material în valoare de 15.517 lei, conform dosarului tehnic, la situaţia anului 1997, fiind necesară numirea unei expertize tehnice pentru stabilirea mărimii reale a prejudiciului cauzat. În cadrul examinării cauzei, Naghiţ Lidia şi-a concretizat cerinţele acţiunii în sensul majorării cuantumului, solicitînd de la Osipov Serghei în beneficiul ei a prejudiciului material în sumă de 103.406 lei, conform raportului de expertiză din 15 iunie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 19 iunie 2012, s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 27 februarie 2013, a respins apelul declarat de către Naghiţ Lidia. La 16 aprilie 2013, Naghiţ Lidia a înaintat cerere de recurs solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013. Drept temei ale recursului înaintat, Naghiţ Lidia a invocat că, de către instanţa de judecată nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. 2 Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Naghiţ Lidia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Naghiţ Lidia, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei în special a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

De asemenea, recurentul a invocat că, instanţa de apel a omis aplicarea art. 1520 CC, care prevede că, moştenitorul care a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral nu are dreptul să dispună de el pînă la expirarea termenului de opţiune succesorală şi pînă la primirea certificatului de moştenitor. Însă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative menţionează că, aplicarea prevederilor art. 1520 CC nu are relevanţă la speţa dată. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Naghiţ Lidia împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

3 Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Naghiţ Lidia, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Naghiţ împotriva lui Serghei Osipov privind repararea prejudiciului material. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Iuliana Oprea Judecător Iurie Şumcov Judecător Ion Vîlcov 4