2ra-2216/13 — Încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr. 2ra-2216/13 instanţa de apel: B.Bîtca, M.Moraru, E.Clim ÎNCHEIERE 24 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Voicov Afanasii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Voicov Afanasii către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Voicov Afanasii, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 octombrie 2012, c o n s t a t ă La data de 13 ianuarie 2012 Voicov Afanasii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor al RM şi Mititel Iurii privind încasarea în mod solidar a prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei. În motivarea cererii a indicat, că la data de 15.03.2005 prin sentinţa Judecătoriei Ocniţa a fost condamnat la 13 ani privaţiune de libertate în baza art. 195, alin. 2 CP RM. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 februarie 2010 a fost casată sentinţa şi deciziile ulterioare cu menţinerea condamnării în baza art.190 alin. 2 lit. b), c) CP RM la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În urma ispăşirii pedepsei în colonie a fost maltratat, a fost deţinut în condiţii inumane, din care cauză i-a fost înrăutăţită starea sa fizică.

La data de 06.06.2011 i-a fost acordat gradul 3 de invaliditate, iar la data de 18.08.2011 un grup de medici-specialişti, din cadrul Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” au efectuat expertiza medicală a stării sănătăţii sale, şi au ajuns la concluzia că toate bolile de care s-a îmbolnăvit sunt din cauza torturilor la care a fost supus în penitenciar şi din cauza condiţiilor antiumane şi degradante în care a stat în penitenciar. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 octombrie 2012 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată. Împotriva hotărîrii menţionate la data de 12.11.2012 Voicov Afanasii a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 octombrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admise integral pretenţiile înaintate de el in instanţa de fond. În motivarea cererii de apel, apelantul a indicat că instanţa de judecata a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, concluziile instanţei de fond sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de către Voicov Afanasii, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 octombrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate. Instanţa de apel a menţionat că, la 15 martie 2005 prin sentinţa Judecătoriei Ocniţa a fost condamnat la 13 ani privaţiune de libertate în baza art. 195, alin. 2 CP RM. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08.02.2010 a fost casată sentinţa şi deciziile ulterioare cu menţinerea condamnării în baza art. 190, alin. 2, lit. b), c) CP RM la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat faptul că în perioada detenţiei a fost maltratat, astfel fiindu-i înrăutăţită starea sănătăţii. Din aceste motive, consideră că urmează a-i fi recuperat prejudiciul moral. În drept, potrivit art. 1398 Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege. Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu consimţămîntul persoanei vătămate şi dacă fapta autorului nu vine în contradicţie cu normele de etică şi morală.

Potrivit art. 1418 Cod civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau de altă vătămare a sănătăţii, autorul prejudiciului are obligaţia să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacităţii de muncă, precum şi cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătăţii - de tratament, de alimentaţie suplimentară, de protejare, de îngrijire străină, de cumpărarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc. Determinarea salariului (venitului) nerealizat din cauza vătămării integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii se efectuează conform legii. La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în considerare pensia de invaliditate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat.

Volumul despăgubirilor ce se cuvin, în conformitate cu prezentul articol, persoanei vătămate poate fi mărit prin lege sau contract. Instanţa de apel a reţinut că apelantul nici în instanţa de fond, nici în instanţa e apel nu a prezentat probe pertinente şi concludente ce ar demonstra maltratarea sa, sau condiţiile inumane din închisoare, precum şi faptul că s-ar fi adresat cu careva cereri în organele abilitate. Extrasul din cartela medicală nr. 1404, eliberată la data de 18.08.2011 cu nr. 94, instanţa de apel l-a apreciat critic, dat fiind faptul că este o copie simplă, neautentificată în modul corespunzător, toate datele indicate în acest extras, sunt nişte relatări care au fost acumulate doar din cuvintele apelantului Voicov Afanasii, acest înscris nu constituie un raport de expertiza, după cum a menţionat apelantul în cererea de chemare in judecata şi în cererea de apel.

Mai mult ca atit, conform certificatului seria EM nr. 568523, invaliditatea apelantului Voicov Afanasii a survenit ca consecinţă a unei boli obişnuite. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că apelantul nu a prezentat probe care să confirme că în perioada detenţiei sale, el s-a adresat cu careva plîngeri organelor competente, medicilor, organizaţiilor non-guvernamentale, privitor la faptul torturării sale, cauzarea cărorva leziuni corporale de către colaboratorii instituţiei penitenciare. La 24 aprilie 2013 Voicov Afanasii a declarat recurs împotriva deciziei decători instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. La data de 25 iunie 2013 Ministerul Finanţelor a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Voicov Afanasii, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Voicov Afanasii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Voicov Afanasii, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Voicov Afanasii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Voicov Afanasii, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru