2ra-2201/13 — Anularea ordinului de concediere

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-2201/13 instanţa de apel: B.Bîrca, M.Ciugureanu, M.Moraru ÎNCHEIERE 24 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Barancean Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barancean Anatolie către ÎS Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” privind restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului legat de concedierea ilegală şi încasarea restanţei la salariu pentru absenţa forţată de la lucru, precum şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Barancean Anatolie, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 25 iunie 2012, c o n s t a t ă La 22 ianuarie 2010, reclamantul Barancean Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” (în continuare ÎS CRIS Registru) privind restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului legat de concedierea ilegală şi încasarea restanţei la salariu pentru absenţa forţată de la lucru, precum şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiuni Barancean Anatolie a indicat că, la 21 aprilie 1997 a încheiat cu pîrîtul un contract individual de muncă pentru o perioadă nedeterminată, iar la 09.09.2008 i s-a prezentat spre semnătură preavizul de concediere de rând cu alte persoane, preîntâmpinându-1 despre concediere în legătură cu reducerea statelor de personal conform art. 88 pct. 1 CM, deşi subdiviziunea în care activa a fost transferată la nivel de secţie din nivel de direcţie.

Consideră că beneficia de dreptul preferenţial de a fi menţinut în funcţie deoarece avea o vechime în funcţie mai mare decât subalternii, totodată, a fost încălcată şi procedura de concediere deoarece de la momentul preavizării şi până la momentul concedieri trecuse mai mult de două luni şi urma să mai fie preavizat o dată. Solicită repunerea în funcţia ocupată, încasarea restanţei la salariu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, precum şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin concediere ilegală pe care îl evaluează la 200 000 lei.

La 17 mai 2010 Barancean Anatolie a prezentat calculul prejudiciului material şi moral la care pretinde (f.d.49) şi care constituie 234 289,44 lei şi care se compune din prejudiciu moral 50 000 lei, salariu pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 04.02.2009 - 17.05.2010 în sumă de 100 789,44 lei, recompensă pentru procurarea poliţei 7500 lei pentru anii 2010-2011, recompensă pentru încheierea tranzacţiei de împăcare şi înlocuirea repunerii în funcţie conform art. 90 alin. 4 CM – 76 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 22.12.2010 acţiunea lui Barancean Anatolie a fost parţial admisă şi s-a declarat incorectitudinia concedierii lui din funcţia de şef al biroului legalizare şi expertize a Direcţiei exploatare şi dezvoltarea organelor teritoriale al Departamentului logistică a ÎS CRIS Registrul, care a avut loc în baza ordinului nr. 35 p din 04 februarie 2009, încasarea în locul restabilirii în funcţie a unei compensaţii în mărime de 15 000 lei, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 83 279,25 lei şi a unei pagube morale de 15 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 mai 2011 hotărârea pronunţată a fost casată cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa competentă, Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău, precum şi s-a atenţionat asupra faptului că instanţa nu s-a expus asupra unei pretenţii înaintate de către reclamant şi anume – anularea ordinului nr.35 p din 04 februarie 2009. Ulterior, prin cererea de completare depusă la 20.01.2012 (f.d.176) reclamantul a formulat suplimentar spre examinare următoarele cereri - recunoaşterea ilegalităţii şi anularea ordinelor 2p din 12.01.2009 şi a ordinului nr. 35p din 04.02.2009 ca fiind emise ilegal, recunoaşterea şi anularea înscrierilor din carnetul de muncă privind concedierea ca fiind incorecte şi ilegale, obligarea pârâtului să elibereze pe numele său a unui duplicat carnetului de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 347738,22 lei cu titlu de prejudiciu material pentru concedierea ilegală şi privarea de posibilitatea de a munci, totodată declarând că restul cerinţelor le menţine şi solicită şi în continuare restabilirea în funcţia ocupată, încasarea în locul concedierii sale a unei recompense în mărime de 75 000 lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 200000 lei, precum şi a compensaţiei de 7500 lei care să acopere procurarea poliţelor de asigurare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 25 iunie 2012 acţiunea lui Anatolie Barancean a fost respinsă integral. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată , la 10.07.2012 Anatolie Barancean a declarat apel, solicitînd casarea integrală a hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri cu admiterea integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de către Barancean Anatolie, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătorie Rîşcani, mun.

Chişinău din 25 iunie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a constatat că, potrivit pct.1 al Hotărîrii Guvernului RM nr.625 din 22 mai 2008 „cu privire la aprobarea structurii Ministerului Dezvoltării Informaţionale” s-a dispus reorganizarea întreprinderii de stat „Registru” în întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu transmiterea acesteia a funcţiilor de ţinere a resurselor informaţionale de stat de bază, registrelor de stat a transportului şi conducătorilor de vehicule, precum şi a Registrului resurselor şi sistemelor informaţionale de stat. Întru executarea Hotărârii Guvernului specificate, Ministerul Dezvoltării Informaţionale a emis Ordinului nr. 39 din 27 mai 2008 cu privire la reorganizarea ÎS Registru şi numirea administratorului şi Ordinului nr. 59 din 7 iulie 2008 cu privire la aprobarea structurii ÎS CRIS „Registru”.

Directorul general al ÎS „CRIS Registru” întru realizarea reorganizării ca urmare a actelor normative indicate mai sus, a emis Ordinul nr. 223 din 18 iulie 2008 prin care s-a efectuat modificarea structurii şi statelor de personal al instituţiei (art. 88 alin. (1) Codul muncii). Reorganizarea instituţiei a condus la modificarea funcţiilor şi atribuţiilor de serviciu, inclusiv şi statele de personal au suferit modificări semnificative menite să optimizeze şi să eficientizeze activitatea ÎS „CRIS Registru”. Conform Ordinului nr. 223 din 18 iulie 2008 şi anexelor sale s-a ordonat lichidarea unităţilor (reducerea numărului şi a statelor de personal), colaboratorilor instituţiei în cauză inclusiv şi Barancean Anatolie, conform legislaţiei muncii au fost preavizaţi sub semnătură, că funcţiile deţinute urmează a fi reduse.

Potrivit art. 88 alin. (1) lit. g) CM, de către pârât/intimat a fost transmisă informaţia la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, privind disponibilizarea salariaţilor în legătură cu reducerea statelor, unde era inclus şi Barancean Anatolie (art. 88 alin. (1) lit. g) Codul muncii). Conform ordinului nr. 2p din 12 ianuarie 2009 Barancean Anatolie a fost concediat din funcţia ocupată conform prevederilor art. 86 alin.(l) lit.c) CM - reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate, înscriere care a fost efectuată şi în carnetul de muncă. Potrivit ordinului nr. 35p din 04 februarie 2009 întru modificarea punctului ordinului nr. 2p din 12 ianuarie 2009 s-a considerat Barancean Anatolie concediat de la 02 februarie 2009, temei fiind foaia de boală ( f.d.

40). Potrivit normelor statuate în art. 88 alin.(l) Codul Muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal doar cu condiţia că: a) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; b) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal.

în caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse; c) o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective; d) va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante; e) va desface contractul individual de muncă în primul rînd cu salariaţii angajaţi prin cumul; f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămînă cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; g) va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; h) se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod.

Or, la soluţionarea litigiilor cu privire la repunerea în funcţie a persoanelor care au fost concediate în baza art.86 alin.(l) lit. c) Codul Muncii, instanţa urmează să verifice dacă există actul de reducere a numărului angajaţilor sau a statului de funcţii din unitate; dacă a fost respectată procedura de concediere prevăzută de art.88 al.(l) Codul Muncii; dacă locurile de muncă reduse nu au fost incluse în statele de personal ale unităţii pe parcursul unui an calendaristic în care a avut loc concedierea salariatului şi dacă nu au fost angajate alte persoane în locul celor concediate; dacă salariatul a fost preavizat cu două luni înainte de concediere; dacă ordinul de concediere nu a fost emis după expirarea termenului de 2 luni de preavizare, dacă salariatului preavizat i s-a propus în scris un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective; precum şi alte circumstanţe relevante pentru soluţionarea corectă şi obiectivă a litigiului.

În corespundere cu prevederile art.89 Codul Muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanţei de judecată. La examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. In cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, cînd acordul respectiv este necesar conform art.87, instanţa de judecată, prin hotărîre, restabileşte salariatul la locul de muncă.

Conform art. 355 alin. (1) lit. a) CM (redacţie în vigoare până la data de 09.07.2010) cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 1 an de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, conform art. 355 alin. (1) lit. a) CM termenul de adresare în judecată cu cerere privind soluţionarea litigiului individual de muncă este de 3 luni. În aceste condiţii raportînd materialele pricinii în coroborare cu normele citate, instanţa de apel a concluzionat neexistenţa temeiurilor pentru admiterea capetelor de acţiune privind restabilirea în funcţia ocupată şi ilegalitatea concedierii sale, or, termenii indicaţi în normele enunţate au expirat.

Astfel, ordinul nr. 35p a fost emis la 04.02.2009 şi adus la cunoştinţă apelantului Barancean Anatolie, însă dînsul nu a contestat ordinul dat în termenul prevăzut de legislaţia muncii (1 an), dar a înaintat cerere privind declararea ilegalităţii Ordinul nr. 35p din 04.02.2009 la 22.12.2010, cu încălcarea termenului de prescripţie de 1 an. Cu referire la Ordinul nr. 2p din 12 ianuarie 2009, acesta a fost adus la cunoştinţa reclamantului/apelantului în aceeaşi zi, însă el 1-a contestat doar în prin cererea de completare a cerinţelor sale din 20 ianuarie 2012, astfel, de asemenea, omiţînd termenul de prescripţie. Mai mult ca atît, apelantului nici nu a solicitat repunerea în termen. La 02 mai 2013 Barancean Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. La 05 iunie 2013 ÎS „CRIS Registru”a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Barancean Anatolie, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Barancean Anatolie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Barancean Anatolie, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Barancean Anatolie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Barancean Anatolie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru