3ra-1345/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Macar dosarul nr. 3ra-1345/13 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Minciună ÎNCHEIERE 24 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Tofan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Tofan împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Hînceşti şi Casa Naţională de Asigurări Sociale Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Victor Tofan, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 10 ianuarie 2013, c o n s t a t ă La 13 iunie 2012 Victor Tofan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Hînceşti şi Casa Naţională de Asigurări Sociale Hînceşti privind anularea hotărîrii seria AH nr. 0106847 a Inspectoratului Fiscal de Stat Hînceşti din 20.03.2012, cu obligarea de a-i restitui suma de 17277 lei, cu încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat Hînceşti a cheltuielilor pe care le-a suportat pe cauza dată şi anume cheltuielile de drum şi cheltuieli pentru serviciile executorului . În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, în anul 1995 a fondat ÎI „Tofan Viorica”,

care presta servicii de fotograf şi era înregistrat la IFS Hînceşti şi Casa Naţională de Asigurări Sociale Hînceşti. Din motivul că, nu mai avea de lucru a decis să stopeze activitatea ÎI „Tofan Viorica” şi cu acest prilej a înaintat o cerere de suspendare a activităţii la IFS Hînceşti, fiind îndreptat la Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru a depune o cerere de stopare a achitării primelor de asigurare, unde a fost informat colaboratorul că, a dat cererea de suspendare a activităţii pe un termen nedeterminat, fiind posibilă şi lichidarea întreprinderii. Menţionează că, după întocmirea cererii, colaboratorul CNAS a introdus datele în computator şi l-a încredinţat că, din ziua dată nu va mai achita asigurarea socială.

Pe loc a mai semnat careva acte care au rămas la CNAS. Deoarece starea materială era precară a fost nevoit să plece la lucru peste hotare. În anul 2011 revenind în ţară a decis să lichideze definitiv ÎI „Tofan Viorica”, s-a adresat la IFS, ulterior fiind direcţionat la CNAS unde a fost informat că, a încălcat prevederile legale din considerentul că, ÎI „Tofan Viorica” nu a fost înregistrată la CNAS. Astfel, a explicat că, din anul 1995 ÎI „Tofan Viorica” a fost înregistrată şi achita regulat primele de asigurare, fiind impus de a se înregistra repetat, îndeplinind toate fişele a fost informat că, este dator cu 17277 lei, altfel nu va putea lichida întreprinderea. Deoarece nu dispunea de o asemenea sumă de bani a fost nevoit să plece peste hotare, iar la domiciliul său în s. Bujor a venit o scrisoare despre care a fost informat de rude că, este hotărîrea IFS Hîncesti în baza căreia urmează să achite suma de 17277 lei.

Respectînd hotărîrea a trimis bani soţiei care a achitat suma cerută. Întocîndu- se acasă a fost chemat la executor care i-a cerut să achite 1295 lei pentru serviciile sale. Nefiind de acord a acţionat în judecată. Consideră că, banii solicitaţi de CNAS i-a achitat pe nedrept din motivul că, ÎI „Tofan Viorica” oficial nu a activat, iar hotărîrea nu este emisă contrar prevederilor art. 193 alin. (2) Cod fiscal, deoarece întreprinderea se afla în proces de lichidare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 10.01.2013, acţiunea depusă de către Victor Tofan împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Hîncesti şi Casa Naţională de Asigurări Sociale Hîncesti privind anularea hotărîrii seria AH nr. 0106847 a Inspectoratului Fiscal de Stat Hîncesti din 20.03.2012 cu obligarea de a-i restitui suma de 17 277 lei, cu încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat Hîncesti a cheltuielilor pe care le-a suportat pe cauza dată şi anume cheltuielile de drum şi cheltuieli pentru serviciile executorului, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 06.02.2013, hotărîrea instanţei de fond a fost contestată cu apel de către apelantul Victor Tofan, prin care solicită admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii reiterînd motivele invocate în acţiune.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013 s-a respins apelul declarat de Victor Tofan, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 10 ianuarie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a stabilit că, prima instanţă corect a considerat cererea neîntemeiată, constatînd lipsa actelor justificative în acest sens, cît şi a hotărîrii de lichidare a întreprinderii în conformitate cu prevederile legale incidente. Instanţa de apel a considerat hotărîrea instanţei de fond legală. Astfel, materialul probatoriu atestă că, reclamantul nu a prezentat nici o hotărîre de lichidare a ÎI „Tofan Viorica”, iar înscrisurile prezentate de reclamant nu demonstrează că întreprinderea a fost supusă lichidării în conformitate cu prevederile Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi 845/03.01.92, prin care este reglementat modul şi procedura de lichidare, inclusive şi a întreprinderii individuale.

Astfel, conform art. 34 Lege cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi 845/03.01.92 prevede că lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.

Întreprinderea se lichidează prin hotărîrea: a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată; b) instanţei de judecată în caz de: insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia; declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule; încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii; expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerei înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii; neprezentare conform informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.

Totodată întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor. Prin urmare, instanţa de apel a constatat că reclamantul nu a prezentat nici un înscris veridic în acest sens. Or, conform 138 CPC, înscrisurile se depun în judecată de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă înscrisul se păstrează la o autoritate, organizaţie sau o altă persoană sau instituţie, instanţa, la cererea participantului la proces, spune prezentarea lui în termen. Această prescripţie nu se referă la înscrisurile re pot fi obţinute fără concursul instanţei. Obţinerea şi prezentarea înscrisului se pune pe cheltuiala solicitantului. Înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului.

Astfel, cererea cu privire la eliberarea certificatului privind lipsa datoriilor faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat din 01.01.2012 nu denotă lichidarea activităţii întreprinzător individual, or, încetarea unei asemenea activităţi este prevăzută şi le Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali la art. 31 alin. (1) care prevede că, activitatea întreprinzătorului individual încetează: a) la cererea întreprinzătorului individual în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul public naţional; b) prin hotărîrea instanţei de judecată; în cazul decesului confirmat prin hotărîre judecătorească sau prin certificat de deces eliberat de organul de stare civilă competent; d) în alte temeiuri stabilite de legislaţie.

Reclamantul a menţionează că, a depus în anul 1998 o cerere la CTAS Hînceşti, prin care a solicitat lichidarea întreprinderii, însă o asemenea cerere primită şi înregistrată de către instituţia abilitată s-o soluţioneze, nu a fost prezentată instanţei de judecată. Totodată, acest argument se combate prin cererea reclamantului de înregistrare a ÎI „Tofan Viorica” la CTAS Hînceşti din 26.12.2011, privind înştiinţarea despre luarea la evidenţă ca plătitor de contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii (f. d. 27), declaraţiile privind calcularea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatoriu pentru anii de activitate 2007-2011 (f.d. 29-33), înregistrate efectuată la cererea reclamantului.

Prin urmare, instanţa de fond întemeiat a stabilit că, pretenţiile reclamantului urmează a fi respinse, or, careva probe întru susţinerea cerinţelor invocate nu au fost prezentate. La 17 mai 2013 Victor Tofan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Mai indică că la data de 26.12.2011 a fost semnată cererea cu privire la eliberarea certificatului privind lipsa datoriilor faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu încetarea activităţii de întreprinzător individual. IFS Hînceşti a emis Hotărîrea cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscale a contribuabilului, seria AH nr.0106847 la 20 martie 2012, ceea ce contravine art. 193 lit. d) a Codului fiscal. La 06.12.2011 Colaboratorii IFS Hînceşti au eliberat Fişa contului personal generalizată (Pe toate impozitele şi taxele) a ÎI „Tofan Viorica” pentru anul 1998, cod fiscal 556254, unde este menţionat faptul, că a fost achitată cota de asigurare socială pentru anul respectiv.

Aceasta demonstrează că ÎI „Tofan Viorica" în anul 1998 deja era înregistrată la CTAS Hînceşti în calitate de plătitor. Acest fapt a fost ignorant însă de colaboratorii CTAS Hînceşti precum şi de prima instanţă Judecătoria Hînceşti. Deci, intimidarea şi obligarea recurentului de către colaboratorii CTAS Hînceşti de a repeta înregistrarea ÎI „Tofan Viorica” la CTAS Hînceşti a fost neîntemeiată şi ilegală. Aceasta reprezintă cheia, care a declanşat întreaga problemă cu care recurentul a fost nevoit să ajungă în instanţa de judecată. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Victor Tofan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Victor Tofan, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Victor Tofan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Victor Tofan, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru