2ra-2066/13 — Anularea ordinului de concediere

prima instanţă: V.Selevestru dosarul nr.2ra-2066/13 instanţa de apel: A.Minciuna, V.Pruteanu, A.Nogai DECIZIE 24 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către Levinţa Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Levinţa Ion împotriva SA „Orlact” privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, compensaţiei suplimentare, indemnizaţiei pentru concediu medical, precum şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de SA „Orlact”, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24.05.2012 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 20.02.2012, reclamantul Levinţa Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA"Orlact" privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, compensaţiei suplimentare, indemnizaţiei pentru concediu medical, precum şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că a fost angajat la SA „Orlact" în calitate de şef de pază. Pe data de 22.08.2011 de către SA „Orlact" a fost emis ordinul nr.5 „Privind reducerea numărului de personal al unităţii" şi ordinul nr.6 „Despre preavizarea salariaţilor care vor fi concediaţi în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii". Prin acest ordin el a fost preavizat, că funcţia lui de şef de pază va fi redusă. Tot pe data de 22.08.2011 prin ordinul nr.51 i s-a acordat concediu anual până la 20.09.2011. După ieşirea din concediu, administraţia, fără a emite careva ordin, 1-a obligat că în afară de obligaţiile de şef de pază să îndeplinească şi lucrul de paznic, el conformîndu-se acestor cerinţe, deşi le socotea ilegale.

Pe data de 21.10.2011 administraţia a emis ordinul nr.15 „Privind amînarea termenului de reducere". Pe data de 25.10.2011 el a fost impus 1 sub presiunea administraţiei să scrie o cerere privind acordarea unui concediu fără menţinerea salariului de pe 25.10.2011 până la 18.11.2011, chipurile pentru necesităţi familiare. Pe data de 19.11.2011 s-a îmbolnăvit şi s-a aflat pe buletin de boală până la 16.12.2001, despre ce a comunicat îndată administraţiei, însă necătînd la aceasta la 21.11.2011 a fost concediat în legătură cu reducerea numărului de personal. Consideră concedierea sa fiind ilegală, deoarece a fost concediat din funcţia de paznic, funcţie pe care nu a ocupat-o niciodată, pe cînd din funcţia de şef de pază nu există ordin de concediere.

A fost concediat în timp ce se afla în concediu medical şi la concedierea sa administraţia a omis termenul de concediere de 2 luni prevăzut de lege. Solicită reclamantul, cu concretizările ulterioare, anularea ordinului SA „Orlact” nr.19 din 21.11.2011 ca ilegal. Încasarea de la SA „Orlact” a salariului pentru perioada lipsei forţate de la muncă în mărime de 7645 lei, a compensaţiei suplimentare în locul restabilirii în muncă în mărime de 9198 lei, a sumei pentru perioada aflării forţate în concediu fără menţinerea salariului – 1210.83 lei, a indemnizaţiei pentru concediu medical – 1493.33 lei, a sporului la salariu de 5% stabilit prin Convenţia naţională nr.1 din 03.02.2004 pentru perioada februarie 2009-noiembrie 2011 în sumă de 2670 lei, prejudiciului moral – 100000 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 mai 2012, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de Levinţa Ion. S-a anulat ca fiind ilegal ordinul SA „Orlact” nr.19 din 21.11.2011 privind concedierea lui Levinţa Ion în legătură cu reducerea numărului de personal. S-a încasat de la SA „Orlact” în beneficiului lui Levinţa Ion salariul neprimit pentru întreaga perioadă de lipsă forţată de la muncă în mărime de 9158 lei, salariul neprimit pentru perioada aflării în concediu fără menţinerea salariului în mărime de 1210 lei, indemnizaţia neprimită pentru concediu medical în mărime de 1493.33 lei, sporul la salariu prevăzut de Convenţia naţională nr.1 din 03.02.2004 pentru perioada februarie 2009-noiembrie 2011 în sumă de 2640 lei, compensaţia suplimentară în locul restabilirii la muncă în mărime de 9198 lei, prejudiciul moral în mărime de 20000 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 4000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012, a fost admis apelul declarat de SA „Orlact”, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24.05.2012 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 24.04.2013, Levinţa Ion, a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea deciziei pentru cunoştinţă este datată cu 20.02.2013, iar date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu sunt, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat prevederile art.1422 CC, precum şi a admis încălcarea prevederilor art.4,6 şi 13 CEDO.

Astfel, a invocat că instanţa de apel nu a luat în consideraţie următoarele fapte: că prin ordin recurentul a fost concediat din funcţia de paznic, funcţie pe care nu a ocupat-o niciodată; concedierea a avut loc 2 în timp ce s-a aflat în concediul medical; a fost obligat să presteze forţat înafara obligaţiilor sale de şef de pază şi lucrul de paznic, în lipsa acordului său; nu a ţinut cont de faptul că în urma impunerii la condiţii inumane de muncă el s-a îmbolnăvit, adică s-a cauzat un prejudiciu sănătăţii, care este un drept personal nepatrimonial, încălcarea căruia cade sub incidenţa prevederilor art.1422 CC. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din materialele dosarului s-a constatat că Levinţa Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orlact” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a indicat că cerinţele reclamantului sunt întemeiate şi acţiunea urmează a fi admisă parţial.

Ordinul nr.19 din 21.11.2011 nu poate fi considerat ca un temei legal al concedierii lui Levinţa Ion, deoarece presupune concedierea lui din funcţia de paznic, nu din funcţia de şef de pază, pe care reclamantul îl ocupa. În perioada de 19.11.2011-16.12.2011 Levinţa Ion s-a aflat în concediu medical şi contrar prevederilor art.86 alin.(2) CM a fost concediat în perioada aflării sale în concediu medical, astfel, fiind încasat salariu pentru perioada lipsei forţate de la muncă, indemnizaţiile şi sporurile, precum şi cu referire la art.90 alin.(3) CM şi 90 alin.(2) lit.i), 96 CPC s-a încasat paguba morală şi cheltuielile de judecată. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de SA „Orlact”, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelului declarat, casînd hotărîrea primei instanţe şi pronunţînd o nouă hotărîre de respingerea acţiunii.

În acest context, instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă greşit a apreciat probele prezentate, incorect a aplicat legea materială şi ca rezultat a fost emisă o hotărîre ilegală contrar prevederilor art.239 CPC. Astfel, a indicat că la momentul emiterii ordinului de concediere au fost respectate prevederile art.87 CM, fiind respectată procedura de concediere şi fiindu-i achitate reclamantului toate compensaţiile în legătură cu reducerea funcţiei. Verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii judecătoreşti contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiată soluţia instanţei de judecată. Astfel, din materialele cauzei s-a stabilit că conform contractului individual de muncă nr.40, Levinţa Ion a fost angajat la SA „Orlact” în calitate de şef al secţiei de pază (f.d.18-21).

Conform prevederilor art.86 alin.(1) lit.c) CM, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, 3 precum şi a celui pe durată determinate, se admite pentru reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate. Prin ordinul nr.19 din 21.11.2011 emis de SA “Orlact”, Levinţa Ion a fost concediat în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii. Pe ordinul nominalizat este aplicată semnătura lui Levinţa Ion şi data de 21.11.2011 (f.d.5).

Prevederile art.88 alin.(1) lit.a),b) CM stipulează că angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit.b) şi c)) doar cu condiţia că: va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse.

La data de 22.08.2011 de către SA „Orlact” au fost emise ordinele nr.5 „Privind reducerea numărului de personal al unităţii” şi nr.6 „Privind preavizarea salariaţilor care vor fi concediaţi în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii” prin care reclamantul Levinţa Ion a fost preavizat că va fi redusă funcţia, ceea ce se certifică şi prin semnătura lui Levinţa Ion (f.d.49-50). Astfel, instanţa de recurs remarcă că Levinţa Ion a fost preavizat despre reducerea numărului de personal cu 2 luni înainte conform prevederilor art.88 Codul muncii. SA „Orlact” la emiterea ordinului a respectat cu stricteţe procedura de concediere în cazul reducerii statelor de personal, stabilită de legislaţia muncii.

Procesul de desfacere a contractelor individuale de muncă în baza art.86 alin.(1) lit.c) CM a fost iniţiat de angajator în privinţa a 8 unităţi, acestea fiind reduse. Acest proces a fost justificat de o necesitate obiectivă – optimizarea cheltuielilor, deoarece viza toate unităţile de gardieni, fapt confirmat prin ordinul nr.5 din 22.08.2011. În această ordine de idei, se remarcă că temeiuri privind declararea ordinului nr.19 de concedierea lui Levinţa Ion în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii ca ilegal, nu sunt. Ordinul nr.19 de concedierea lui Levinţa Ion în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii este datat cu 21.11.2011 (f.d.5). La materialele cauzei sînt anexate certificatele medicale care atestă că Levinţa Ion s-a aflat în regim staţionar de la 19.11.2011 – pînă la 29.11.2011 şi în regim ambulator de la 02.12.2011 – pînă la 16.12.2011 (f.d.41-42).

Prevederilor art.86 alin.(2) CM stipulează că nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, cu excepţia cazurilor de lichidare a unităţii. Astfel, se remarcă că Levinţa Ion a fost concediat la data de 21.11.2011, în timpul aflării în concediu medical, ceea ce contravine prevederilor art.86 alin.(2) Codul muncii. 4 Luînd în consderaţie că au fost respectate prevederile art.88 CM, Levinţa Ion fiind preavizat despre reducerea numărului de personal cu 2 luni înainte, instanţa de recurs notează că ordinul nr.19 privind concedierea lui Levinţa Ion în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii este legal, însă urmează a fi modificată data ordinului nominalizat, deoarece Levinţa Ion s-a aflat în concediu medical din 19.11.2011 – 16.12.2011, şi anume: data emiterii ordinului din 21.11.2011 urmează a fi modificată în 19.12.2011.

Conform prevederilor art.123 alin.(1) CM, concediul medical plătit se acordă tuturor salariaţilor şi ucenicilor în baza certificatului medical eliberat potrivit legislaţiei în vigoare. Modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare. Prin urmare, SA “Orlact” urmează de a achita lui Levinţa Ion indemnizaţia pentru concediu medical conform certificatelor de concediu medical nr.405185 şi nr.320996, în mărime de 1493,33 lei (f.d.41-42).

Luînd în consideraţie că ordinul nr.19 privind concedierea lui Levinţa Ion în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii este legal, urmînd a fi modificată doar data emiterii, în acest sens, instanţa de recurs notează că urmează a fi respinse cerinţele invocate de reclamant privind încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, sporului la salariu, compensaţiei suplimentare în locul restabilirii în muncă, precum şi prejudiciul moral. Prevederile art.90 alin.(2) lit.c) CM stipulează că în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să compenseze prejudiciul moral cauzat salariatului. În speţa data, s-a concluzionat că ordinul nr.19 privind concedierea lui Levinţa Ion în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii este legal, astfel, reclamantul nefiind restabilit la serviciu şi neexistînd temei de admitere a cerinţelor invocate.

În acest context, instanţa de recurs conchide că hotărîrile judecătoreşti pronunţate sunt neîntemeiate , pronunţate cu încălcarea prevederilor legale. Avînd în vedere faptul că, hotărîrile instanţelor de judecată au fost emise în contradicţie cu prevederile normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa hotărîrile judecătoreşti şi de a emite o nouă hotărîre, prin care acţiunea înaintată va fi admisă parţial. Totodată se remarcă că în conformitate cu art.96 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Conform bonului de plată nr.358575 din 07.03.2012, Levinţa Ion a achitat plata pentru serviciile juridice prestate de către avocatul Bodrug Alexandru în mărime de 4000 lei (f.d.63). 5 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cheltuielile de asistenţă juridică, urmează a fi încasate de la SA „Orlact”. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b), 96 CPC, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Levinţa Ion.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 mai 2012 şi se pronunţă o nouă hotărîre, prin care: Se admite parţial acţiunea înaintată de Levinţa Ion împotriva SA „Orlact” privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, compensaţiei suplimentare, indemnizaţiei pentru concediu medical, precum şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Se modifică în ordinul nr.19 privind concedierea lui Levinţa Ion, emis de SA „Orlact”, data emiterii ordinului din „21.11.2011” în „19.12.2011”, cu achitarea de către SA „Orlact” lui Levinţa Ion a indemnizaţiei pentru concediu medical conform certificatelor de concediu medical nr.405185 şi nr.320996, în mărime de 1493,33 lei (o mie patru sute nouăzeci şi trei) lei 33 bani.

Se încasează de la SA „Orlact” în beneficiul lui Levinţa Ion cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei (patru mii) lei. În rest, acţiunea se respinge ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Svetlana Novac 6