2ra-2504/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: I.Stepanov nr.2ra-2504/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 24 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Şiman împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuratura Generală cu privire la constatarea încălcării dreptului prin supunere ilegală la urmărire penală, privarea de dreptul garantat de lege, privind luarea de cunoştinţă cu materialele dosarului penal clasat, încălcarea dreptului la libera circulaţie şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, prin care au fost respinse cererile de apel declarate de către Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 04 ianuarie 2013, c o n s t a t ă La 16 august 2012 Ion Şiman a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la constatarea încălcării dreptului prin supunerea ilegală la urmărire penală pe dosarul penal nr.2008011289 în perioada de la 22 iulie 2009 pînă la 22 martie 20012, privarea de dreptul garantat de lege, privind luarea de cunoştinţă cu materialele dosarului penal clasat,

încălcării prezumţiei de nevinovăţie şi încălcării dreptului la libera circulaţie, obligării Procuraturii Generale de a-i pune la dispoziţie dosarul penal clasat nr.2008011289 din 29 octombrie 2008, în care are calitatea de bănuit, cu încasarea de la Ministerul Finanţelor a prejudiciului moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală în sumă de 350 000 lei.

La 21 decembrie 2012, Ion Şiman, a înaintat cerere de modificare a cerinţelor către Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală,prin care solicită constatarea încălcării dreptului lui prin supunerea ilegală la urmărire penală, timp de aproape 3 ani, în perioada: 22 iulie 2009- 22 martie 2012, privarea de dreptul garantat de lege ce ţine de luarea de cunoştinţă cu materialele dosarului penal clasat, încălcarea prezumţiei nevinovăţiei şi încălcarea dreptului la libera circulaţie, alte cerinţe expuse în cerere, coincid cerinţele expuse de Ion Şiman, în cererea iniţială din 16 august 2012. În motivarea acţiunii a indicat că, la 29 octombrie 2008, în mod ilegal, la comandă, pentru a-1 persecuta şi tortura psihic, în privinţa lui a fost pornită ce-a de-a patra urmărire penală cu nr.2008011289, în baza art.329 alin. 1 CP al RM.

La 22 aprilie 2009, a fost recunoscut în calitate de bănuit, această calitate a expirat de drept la 22 iulie 2009. Menţionează că, prin ordonanţa din 22 martie 2012, peste aproape 3 ani, din momentul de cînd Ion Şiman, nu mai avea nici o calitate pe dosarul penal menţionat, ultimul a fost scos de sub urmărire penală, iar la 23 mai 2012, după aproape 4 ani, de chinuri şi umilinţă, din lipsa elementelor infracţiunii, dosarul penal nominalizat a fost clasat, astfel fiind încălcate prevederile art.63 alin.2 p.3 CPP al RM, potrivit cărora organul de urmărire penală, nu este în drept să menţină persoana, în calitate de bănuit, mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procuraturii Generale, mai mult de 6 luni.

Conform alin.3 al acestui articol - organul de urmărire penală, după expirarea termenului indicat în aliniatul 2, este obligat să scoată persoana de sub urmărire penală. Afirmă că, deşi el a fost recunoscut în calitate de bănuit, prin ordonanţa organului de urmărire penală din 22 aprilie 2009, iar la 22 iulie 2009 după 3 luni, calitatea lui de bănuit expirase, această calitate nu i-a mai fost prelungită încă pentru 3 luni, respectiv , la 23 iulie 2009, cînd Ion Şiman, nu mai avea nici o calitate pe dosarul dat, procurorul care a condus urmărirea penală, era obligat să dispună, scoaterea acestuia de sub urmărire penală, de fapt, încă 3 ani, el s-a aflat ilegal sub urmărire penală. Susţine că, infracţiunea imputată lui se referă la categoria celor uşoare şi termenul de prescripţie conform CP al RM, este de 2 ani.

Astfel, el fiind bine cunoscut în RM şi pesta hotarele ei, ocupînd şi o funcţie înaltă de Director general a SA„Moldova-Film”, iar anterior funcţiile de Director general - adjunct al Operei Naţionale şi a Departamentului Cinematografie, cazul dat a fost un caz de rezonanţă, mult mediatizat. Mulţi deputaţi din Parlamentul RM, au adresat Procuraturii Generale, o serie de interpelări, pentru a afla adevărul pe cazul dat, organele procuraturii, în Plenul Parlamentului, prin răspunsurile date, aducînd la cunoştinţă deputaţilor că, el ar fi admis cauzarea daunelor în proporţii deosebit de mari, interesului public, învinuirile fiind absolut nefondate, lipsite de material probatoriu, dar extrem de grave, care i-au ştirbit imaginea şi care i-au stopat cariera profesională, graţie acestor învinuiri extrem de grave, dar inexistente, prin care lui i s-a diminuat extrem de mult reputaţia profesională, acum fiind fără serviciu.

Mai menţionează că, în perioada 2009-2010, contrar prevederilor Constituţiei RM şi Convenţiei Pentru Apărarea Drepturilor Omului, din motivul că, s-a aflat sub urmărire penală, prin abuz, i s-a refuzat, în eliberarea paşaportului, fiind privat de dreptul la libera circulaţie, drept garanta de art.27 din Constituţia RM şi de art.2 paragraful 2 al Protocolului 4 CEDO, astfel, fiind lipsit de dreptul la libera circulaţie, pomenindu-se în imposibilitatea de a pleca, la baştină în or. Rafov, Ucraina, pentru a vizita rudele şi mormintele părinţilor săi care sunt înfuneraţi acolo, fiind privat şi de dreptul de a pleca cu familia, la odihnă în afara hotarelor RM. Ca rezultat al acestui abuz al organelor procuraturii, a avut de suferit, nu numai el, dar si soţia şi cei doi copii minori, ce este extrem de grav şi inadmisibil.

Totodată, indică că, după 4 ani de presiuni, chinuri, denigrări, persecutări, torturări psihice şi înjosiri, învinuiri extrem de grave şi neprobate, aduse lui, el s-a adresat prin 3 scrisori, la procurori de diferit rang, ca să-i fie pus la dispoziţie întreg dosarul penal, considerat de ultimul, ca fiind fabricat, în care el a avut calitatea de bănuit, ca să i-a cunoştinţă de faptul, în baza căror materiale, mărturii şi documente a fost fabricat acest dosar penal. Afirmă că în perioada anilor 2010-2012, acţiuni de urmărire penală, în privinţă lui nu au mai fost efectuate, iar conform prevederilor art.art.66 şi 293 CPP al RM, procurorul care a condus urmărirea penală, era obligat să-1 informeze despre locul, unde el putea face cunoştinţă cu materialele dosarului penal clasat, fapt ce nu a avut loc.

În calitate de Director al SA„Moldova-Film, care era Societate Comercială, nu a fost persoană cu funcţie de răspundere, fiind subordonat Consiliului Societăţii şi Adunării Generale a SA, dar nu organului public - Ministerului şi că în procesul pornirii urmăririi penale, s-au încălcat principiile generale ale procesului penal şi anume: art.7 CPP al RM- legalitatea procesului penal, art.8 al CPP al RM -prezumţia nevinovăţiei; art.9 CPP al RM - egalitatea în faţa legii si a autorităţile; art.lO CPP al RM- respectarea drepturilor si libertăţilor şi demnităţii umane; art. 11 CPP al RM-inviolabilitatea persoanei şi altele.

Conform art.58 CPP al RM victima se consideră persoana fizică căreia i-au fost aduse daune morale, art.59 prevăzînd că, partea vătămată este considerată persoana fizică, căreia i s-a cauzat prejudiciul moral, la rîndul său art.64(24) CPP al RM, stabilind, că bănuitul, în cazul dat Ion Şiman, este în drept să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat, de acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, iar punctul 23 al art.24 CPP al RM, stipulează că bănuitul urmează a fi reabilitat, în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată. Reclamantul consideră că, în cazul dat urmărirea penală pe cauza penală nr.2008011289, s-a pornit ilegal şi bănuiala, în privinţa lui ca bănuit, nu a fost confirmată, el fiind reabilitat, astfel încălcîndu-i-se o serie de drepturi menţionate mai sus.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 ianuarie 2013, a fost admisă parţial acţiunea depusă de către Ion Şiman, fiind constatat faptul încălcării de către organul de urmărire penală, a dreptului legal al lui Ion Şiman prevăzut de legislaţia în vigoare, prin supunerea ilegală a ultimului, ca bănuit, la urmărire penală, pe dosarul penal nr.2008011289, în perioada de la 22 iulie 2009 şi pînă la 22 martie 2012 şi încălcării dreptului ultimului la libera circulaţie. A fost obligată Procuratura Generală, de a-i pune la dispoziţie lui Ion Şiman, în perioada de la 09 ianuarie 2013, pînă la 11 februarie 2013, pentru a face cunoştinţă cu dosarul penal nr.2008011289, în care ultimul are calitatea de bănuit.

A fost încasat de la Statul - Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul lui Ion Şiman prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei, cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală. în rest, cererea a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 au fost respinse cererile de apel depuse de către Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 04 ianuarie 2013. La 24 mai 2013 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 04 ianuarie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că hotărîrile judecătoreşti au fost adoptate cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ministerul Finanţelor în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Finanţelor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat