3ra-1304/13 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: D. Manole 3ra -1304/13 DECIZIE 24 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Svetlana Novac, Tatiana Vieru Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Electrocon” împotriva Ministerului Finanţelor şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curții de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă, a constatat: La 25.10.2012, SA „Electrocon” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii SA „Electrocon” a indicat că, în rezultatul desfăşurării controlului fiscal la societate pîrîtul a emis decizia nr.208 din 18 iulie 2012, prin a constatat încălcarea normelor legislaţiei în vigoare, stabilind pentru aceste încălcări amenzi şi penalităţi.

Indică reclamantul că, este nefondată constatarea IFPS precum că, SA „Electrocon” neîntemeiat a dedus în scopuri fiscale plăţile aferente primei calculate pentru sărbătoarea profesională - Ziua Energeticianului în sumă totală de 120 997 lei, inclusiv pentru anul 2010 în sumă de 61072 lei şi pentru anul 2011 în sumă de 59905 lei, concomitent a dedus contribuţii de asigurare socială obligatorii în sumă totală de 27825 lei,inclusiv pentru anul 2010 în suma de 14047 lei şi pentru anul 2011 în suma de 13778 lei,prime de asigurare medicală în sumă totală de 4234 lei, inclusiv pentru anul 2010 în suma de 2137 lei şi pentru anul 2011 în sumă de 2097 lei, deoarece suma de 120 997 lei constituie prima calculată pentru sărbătoarea profesională - Ziua Energeticianului, constituind o recompensă pentru conferirea titlurilor „Cel mai bun la profesie”, „Veteran al Muncii” şi „ Energetician Fruntaş” , care au fost calculate şi achitate în strictă corespundere cu art. 4, 130, 135 Codul muncii.

Mai mult ca atît,conferirea titlurilor onorifice şi dreptul la stimulări este stabilit şi în pct.7.4 al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate al societăţii SA „Electrocon” pentru anii 2010-2011 şi contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al societăţii SA „Electrocon” pentru anul 2011-2015, ambele înregistrate la Inspecţia Muncii mun. Chişinău. Susţine reclamantul că premierea salariaţilor societăţii se face şi în baza Regulamentelor cu privire la „Cel mai bun la profesie SA „Electrocon”, „Veteran al Muncii SA „Electrocon” şi "Energetician Fruntaş SA „Electrocon”, de ordinul nr. 501-P din 1 decembrie 2010 emis de către Ministerul Economiei RM, de scrisoarea explicativă nr. 17-2/1-l 4-5 80-3596 emisă de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova la 18 iunie 2009, precum şi de pct. 29 al Modului de completare a declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1489 din 29.12.2008.

Mai indică reclamantul că, şi concluzia IFPS privind diminuarea de către SA „Electrocon” a majorării neîntemeiate a cheltuielilor ce ţin de calcularea suplimentară a salariilor pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare a salariaţilor remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare şi de funcţie fixe, pentru perioada anului 2010, fără prestarea muncii de facto, ceea cea a generat la micşorarea profitului net cu suma de 133 495 lei şi de 44104 lei, este pripită din cauza interpretării eronate a art. 111 Codul muncii, şi care contravine şi Hotărîrii nr. 13 a Curţii Constituţionale privind controlul constituţionalităţii sintagmei „cu plata salariului mediu (pentru salariaţii care sunt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp-oră sau zi)”, care a stabilit că, nu exclude remunerarea pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare a salariaţilor tarifari.

Acestora li se păstrează salariul, indiferent de numărul zilelor de sărbătoare nelucrătoare pe parcursul lunii lucrate. În acest fel, fiind eliminată inechitatea privind necalcularea salariaţilor care sînt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp, a salariului în zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Susţine reclamantul că achitarea salariului mediu în zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare şi de funcţie fixe, în perioada 01.01.10- 07.09.10 a fost efectuată absolut corect, în situaţia în care la momentul respectiv, era în vigoare norma art. 111 alin.(1) Codul muncii, în redacţia Legii nr.154 din 28 martie 2003. La fel, indică reclamantul ca este neîntemeiată concluzia IFPS cu privire la diminuarea de către SA „Electrocon” a defalcărilor din profitul net pentru anul 2010 în sumă 148 488, constituită din profitul net necalculat şi achitat la bugetul de stat a defalcărilor pentru anul 2010, în mărime de 296977 lei, fiindcă pachetul integral de acţiuni al societăţii SA „Electrocon” a fost achiziţionat la 07.10.2011 de către SRL „Vinamex” şi din acest moment SA „Electrocon” a devenind o instituţie privată.

Respectiv, la survenirea scadenţei de achitare a dividendelor în bugetul de stat - 1 iulie 2011, societatea SA „Electrocon” avea statut de societate pe acţiuni cu cota de participare a statului-100%, în mod corelativ, obligaţia privind achitarea dividendelor la bugetul era în sarcina acesteia.

Mai mult ca atît, prin decizia Consiliului Societăţii SA „Electrocon” din 12.04.1011 şi a hotărîrii adunării generale ordinare anuale a acţionarilor SA „Electrocon” din 21.04.11, constituită din reprezentanţii statului, s-a hotărît repartizarea profitului net pentru anul 2010 în mărime de 502 130 lei, fiind stabilită şi achitarea dividendelor statului în mărime de 251 065 lei, ceia ce constituie 50% din profitul net al anului 2010. Indică reclamantul că existenţa unui venit mai mare decît cel reflectat şi repartizat în cadrul adunării generale ordinare anuale a acţionarilor SA „Electrocon” din 21.04.11, era reflectată în actele emise de Comisia de Cenzori, raportul organizaţiei de audit „Moldauditing” SRL, precum şi din conţinutul art.331 al evidenţei contabile pentru I semestru al anului 2011 şi a declaraţiei privind TVA pentru luna aprilie 2011, în care erau reflectate lucrările suplimentare executate în anul 2010.Astfel că, la momentul respectiv, atît Consiliul Societăţii cît şi adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor SA „Electrocon” erau obligaţi să achite integral mărimea dividendelor statului din profitul net al anului 2010, însă acest fapt nu a fost realizat nici în cadrul adunării generale ordinare anuale a acţionarilor din 21.04.2011 şi nici la şedinţa Consiliului de Administraţie SA „Electrocon” din 12.04.11.

În conformitate cu art.47 al Legii privind societăţile pe acţiuni, la 20 aprilie 2012, SA „Electrocon”(acţionar unic în mărime de 100% „Vinamex”SRL), în postură de întreprindere privată, prin hotărîrea adunării generale ordinare anuale a acţionarilor,a repartizat profitul net din anul 2011 pentru dezvoltarea fondului de rezervă şi a fondului de dezvoltare a societăţii în mărime de 5 796 571, inclusiv 296 977 lei profit net nerepartizat pentru anul 2010 reflectate in bilanţul contabil în anul 2011 (contul 331), conform Standardelor Naţionale de Contabilitate şi a Planului de conturi contabile al activităţii económico-financiare a întreprinderilor aprobate prin Ordin Nr. 174 din 25.12.1997 „Cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Standardelor Naţionale de Contabilitate şi Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor”.

Susţine reclamantul că, profitul nerepartizat pentru anul 2010, în mărime de 296 977 lei, in anul 2011 a fost inclus în capitalul propriu al societăţii SA „Electrocon”. Astfel, SA „Electrocon” (acţionar unic în mărime de 100% „Vinamex”SRL), a dispus de dreptul de a repartiza atît profitul net din anul 2010 cît şi cel din anul 2011 după propria viziune. Astfel, la momentul repartizării profitului net pentru anul 2011, statul nu mai deţinea cote părţi din societatea SA „Electrocon” şi din acest considerent, repartizarea profitului net aprobată de Adunarea generală ordinară a acţionarilor din 20 aprilie 2012, este absolut legală şi echitabilă. Mai indică reclamantul că, art.241Cod fiscal, determină autorităţile abilitate cu dreptul de examinare a cazurilor privind încălcările fiscale.

Repartizarea profitului societăţilor pe acţiuni, calcularea dividendelor şi transferarea lor acţionarilor, nu ţine de competenţa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, sau a unui acţionar majoritar. Aceasta, conform art.50 alin.(3) lit.j) din Legea societăţilor pe acţiuni este o atribuţie exclusivă a adunării generale a acţionarilor.

Astfel, adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor SA „Electrocon” din 21.04.11, constituită din reprezentanţii statului, a hotărît repartizarea profitului net pentru anul 2010 în mărime de 502 130 lei, fiind stabilită şi achitarea dividendelor statului în mărime de 251 065 lei, ceia ce constituie 50% din profitul net al anului 2010. Solicită reclamantul SA „Electrocon” anularea parţială a deciziei nr. 228 din 18 iulie 2012 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în partea: capitolului II prin care s-a dispus calcularea şi încasarea la buget a sumei de 215236 lei, ce reprezintă defalcările din profitul net al întreprinderii de stat, anularea pct. 4.5 al Capitolului IV care prevede aplicarea amenzii pentru diminuarea venitului impozabil pentru anii 2010-2011, anularea capitolului V cu privirea la aplicarea majorării de întîrziere pentru neplata în termen a obligaţiilor aferente profitului net pentru anul 2010. Prin hotărîrea Curții de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de SA „Electrocon” a fost admisă.

S-a anulat ca ilegal capitolul II din Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 228 din 18 iulie 2012, prin care s-a dispus calcularea şi încasarea la buget a sumei de 215236 lei, ce reprezintă defalcările din profitul net al întreprinderii de stat, pct. 4.5 al Capitolului IV din Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 228 din 18 iulie 2012, care prevede aplicarea amenzii pentru diminuarea venitului impozabil pentru anii 2010-2011 şi capitolul V din Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 228 din 18 iulie 2012, cu privirea la aplicarea majorării de întîrziere pentru neplata în termen a obligaţiilor aferente profitului net pentru anul 2010. La 18.04.2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, solicitîn admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul IFPS a indicat că, nu nu este de acord cu hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, o consideră neîntemeiată şi ilegală, deoarece la judecarea pricinii instanţa de fond a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. La 27.06.2013, SA „Electrocon” a depus referinţă la recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, solciitînd respingerea acestuia cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu hotărîrea a contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe. În virtutea art. art. 2, 3 din Legea contenciosului administrativ obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie inclusiv şi actul emis în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Instanţa de contencios administrativ verifică legalitatea actului administrativ reieşind din circumstanţele de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia.

Din materialele dosarului rezultă că, la 18 iulie 2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în baza actului de control nr. 5-658280, prelungit pe formularele act nr. 3-612637 şi nr. 3-612638 din 20.06.2012, întocmit în rezultatul efectuării controlului fiscal prin metoda verificării totale la SA „Electrocon”, a emis decizia nr. 228 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SA „Electrocon”, şi a stabilit că,contrar prevederilor art. 111 alin. (1) din Codul muncii nr.154 din 28.03.2003 în redacţia de pînă la modificările operate prin Legea nr. 168 din 9.04.2010, intrată în vigoare la data de 07.09.2010, întreprinderea a dedus în scopuri fiscale cheltuielile ce ţin de calcularea suplimentară a salariilor pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare angajaţilor care sunt angajaţi în baza salariilor lunare tarifare, în care aceştia nu au prestat munca pentru anul 2010 în sumă totală de 133495 lei şi pentru anul 2011 în sumă totală de 44104 lei, inclusiv şi contribuţiile de asigurare socială şi primele de asigurare medicală, ceea ce a generat pentru anul 2010 micşorarea venitului impozabil cu 210751 lei, iar pentru anul 2011 cu 119884 lei.

Tot, prin aceiaşi decizie, recurentul a stabilit că, contrar prevederilor art. 13 alin. (2) lit.d) al Legii cu privire la întreprinderile de stat şi a Hotărîrii Guvernului nr. 110 din 23.02.2011, contribuabilul nu a calculat şi nu a transferat integral la buget pînă la 01 iulie anul imediat următor anului de gestiune (01.07.2011) defalcările pentru profitul net în sumă de 215236 lei, ceea ce constituie 50 % din profitul net diminuat al întreprinderii pe anul 2010. Pentru încălcările stabilite, IFPS prin decizia contestată, a decis a calcula şi a încasa la buget de la SA „Electrocon” suma de 215236 lei ceea ce constituie defalcările din profitul net al întreprinderii de stat, 49596 lei – amendă pentru diminuarea venitului impozabil pentru anii 2010-2011 şi 39662 lei ceea ce constituie majorare de întîrziere pentru neplata în termen a obligaţiilor aferente profitului net pentru anul 2010. Prin cererea de chemare în judecată SA „Electrocon” solicită să fie anulată parţial decizia nr. 228 din 18 iulie 2012 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în partea: capitolului II prin care s-a dispus calcularea şi încasarea la buget a sumei de 215236 lei, ce reprezintă defalcările din profitul net al întreprinderii de stat, anularea pct. 4.5 al Capitolului IV care prevede aplicarea amenzii pentru diminuarea venitului impozabil pentru anii 2010-2011,

anularea capitolului V cu privirea la aplicarea majorării de întîrziere pentru neplata în termen a obligaţiilor aferente profitului net pentru anul 2010. Conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 22204 din 15.10.2012, rezultă că, SA „Electrocon” a fost înregistrată la 27.01.1998, capitalul social al societăţii constituie 10 100 000 lei, iar administrator este NGUYEN HUU THUY.

Din avizul de contract 00049072, eliberat de Bursa de Valori a Moldovei din 21 septembrie 2011, rezultă că, în conformitate cu art.22 al Legii RM nr.121 din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, acţiunile statului în mărime de 100 % din SA „Electrocon” au fost vîndute, la preţul de 30 300 000 lei, la licitaţie cu strigare la Bursa de Valori, companiei ÎM „Vinamex” SRL, care este înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova ca persoană juridică din 09.08.2000, fapt confirmat prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 1386 din 18.01.2013. Din informaţia nr. R-107/39 din 12.02.2013 eliberată de Compania „Registru ” SA rezultă că, ÎM „Vinamex” SRL este acţionarul SA „Electrocon” din 26.09.2011, iar prin extrasul din Registrul acţionarilor nr.00004 se confirmă că ÎM „Vinamex” SRL este proprietarul acţiunilor din SA „Electrocon”.

Conform art. 231 alin. (1) Cod fiscal, stabileşte că, în sensul prezentului cod, tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale. Conform art. 236 alin. (1) Cod fiscal, amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. La caz, după cum reiese din materialele dosarului, decizia nr. 228 din 18.07.2012, prin care a fost sancţionată fiscal SA „Electrocon” , proprietarul căruia este ÎM „Vinamex” SRL, a fost emisă în rezultatul efectuării controlului fiscal la SA „Electrocon” prin metoda verificării totale, desfăşurat în perioada 05.06.2012- 20.06.2012, atunci cînd statul nu deţinea cotă de participare în SA „Electrocon”.

Conform art. 235 alin. (1) Cod fiscal, sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv (pedepsitor). Prin urmare,instanţa de recurs reţine că, sancţiunile fiscale aplicate prin decizia nr. 228 din 18.07.2012, contestate prin prezenta cerere de chemare în judecată, au fost aplicate în privinţa unei persoane, la caz, SA „Electrocon”, proprietarul căruia este ÎM „Vinamex” SRL care nu a comis încălcarea fiscală imputabilă. Or, reieşind din sensul art. 235 alin. (1) Cod fiscal, SA „Electrocon” nu poate fi pedepsită atîta timp cît aceste încălcări fiscale au fost săvîrşite în perioada (2010-2011) cînd statul Republica Moldova deţinea pachetul de acţiuni în mărime de 100 % în SA „Electrocon”, respectiv încălcările stabilite îi pot fi imputabile doar ultimului.

Din considerente expuse mai sus, instanţa de recurs menţionează că, nu pot fi admise ca probe, cu titlu de practică, deciziile judecătoreşti irevocabile, invocate de către recurent în cererea de recurs. Conform prevederilor art. 26 din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei şi ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. În atare circumstanţe, instanţa de recurs consideră că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia privind admiterea cererii de chemare în judecată depusă de SA „Electrocon”.

Prin urmare, Colegul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, legală, emisă în rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor administrate în cauză în raport cu prevederile legii, iar argumentele recurentului invocate în cererea de recurs ca fiind neîntemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Electrocon” împotriva Ministerului Finanţelor şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru