- Dosarul nr.
- 2rac-370/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 17 iulie 2013
- Părțile
- SA Lucoare împotriva Primăriei Bilicenii Noi, OCT Sîngerei, intervenient accesoriu Biserica Uniunea de Conferinţe a Adventiştilor din Ziua a Şaptea
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-370/13 — Revendicarea imobilului
prima instanţă: I. Dandara dosarul nr. 2raс-370/13 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 17 iulie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi şi Tatiana Vieru examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Lucoare”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Lucoare” împotriva Primăriei satului Bilicenii Noi r. Sîngerei şi Oficiului Cadastral Teritorial Sîngerei, intervenienţi accesorii Biserica uniunea de conferinţe a adventiştilor de ziua a şaptea, comunitatea religioasă din satul Bilicenii Noi r. Sîngerei şi Inspectoratul Fiscal Sîngerei cu privire la revendicarea bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013, prin care apelul a fost admis c o n s t a t ă La 03 iunie 2011 societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Bilicenii Noi r. Sîngerei şi Oficiul Cadastral Teritorial Sîngerei cu privire la revendicarea bunului imobil.
În motivarea cererii de chemare în judecată societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a invocat că la 14 august 1995 a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat. La momentul fondării societăţii pe acţiuni ,,Lucoare”, în capitalul statutar au fost incluse 18 imobile din raionul Sîngerei, printre care şi magazinul de cărţi din satul Bilicenii Noi r. Sîngerei. Pînă în anul 2010 societatea pe acţiuni „Lucoare” nu a activat, iar în anul 2010 s-a decis de a fi efectuată inventarierea imobilelor. Astfel, printr-o cerere societatea pe acţiuni „Lucoare” a solicitat de la Oficiul Cadastral Teritorial Sîngerei înregistrarea primară a bunurilor imobile ce fac parte din proprietatea acesteia, însă la solicitarea adresată a primit refuz pe motivul că acestea sunt înregistrate după alţi titulari de drepturi.
Din înscrisurile Registrului bunurilor imobile societatea pe acţiuni „Lucoare” a aflat că construcţia solicitată de a fi înscrisă în Registru este înregistrată începînd cu 27 noiembrie 2002 după Administraţia Publică Locală. Solicită societatea pe acţiuni „Lucoare” obligarea Oficiul Cadastral Teritorial Sîngerei de a anula înscrierea dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile asupra imobilului din satul Bilicenii Noi r. Sîngerei, cu obligarea 1 înregistrării dreptului de proprietate asupra acestui imobil după societatea pe acţiuni „Lucoare”.
La 12 ianuarie 2012 şi 20 martie 2012 în procesul pendinte au fost antrenaţi în calitate de intervenienţi accesorii Biserica uniunea de conferinţe a adventiştilor de ziua a şaptea, comunitatea religioasă din satul Bilicenii Noi r. Sîngerei care este proprietarul imobilului în litigiu şi Inspectoratul Fiscal Sîngerei care a vîndut bunul în litigiu pe timpul cînd era sechestrat pentru neplata restanţelor la bugetul de stat. Prin hotărîrea judecătoriei Sîngerei din 20 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca nefondată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013 apelul declarat de societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a fost admis, cu casarea hotărîrii judecătoriei Sîngerei din 20 septembrie 2012 în partea respingerii acţiunii ca nefondată şi menţinerea hotărîrii contestate în partea respingerii acţiunii ca tardivă.
La 16 aprilie 2013 societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013, solicitînd casarea acesteia şi remiterea pricinii la rejudecare. În motivarea cererii de recurs societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a indicat că instanţa de apel a încălcat normele de drept material, aplicînd o lege care nu trebuia să fie aplicată. A invocat că argumentele instanţei de apel cum că administratorul societăţii pe acţiuni „Lucoare” a ştiut încă la 01 decembrie 2000 despre sechestrarea bunului şi intenţia de vînzare a acestuia în cazul neachitării restanţelor este nefondat, deoarece de fapt societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a luat cunoştinţă despre faptul că imobilul în litigiu aparţine cu drept de proprietate altei persoane abia în luna octombrie 2010. Consideră societatea pe acţiuni ,,Lucoare” că aceste circumstanţe impun concluzia înaintării acţiunii în termen, care nu este prescrisă.
Evenimentele ce au condus la vînzarea imobilului se datorează şi demisionării în anul 2000 a fostului administrator al societăţii pe acţiuni „Lucoare”, Deleu Tamara, care era conştientă de aceste situaţii, însă acest fapt şi înstrăinarea imobilului în litigiu nu pot fi puse în seama societăţii pe acţiuni „Lucoare”. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la dat primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). 2 Audiind raportul judecătorului raportor şi verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de societatea pe acţiuni „Lucoare” în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) acelaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Argumentele invocate de societatea pe acţiuni „Lucoare” sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului din următoarele motive.
Societatea pe acţiuni „Lucoare” nu a indicat concret care norme de drept material sau procedural au fost încălcate de către instanţele de judecată. Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată şi tardivă, iar societatea pe acţiuni „Lucoare” a declarat apel indicînd asupra încălcării normelor de drept material şi procedural de către prima instanţă prin faptul expunerii asupra fondului cauzei concomitent cu respingerea acţiunii pe motivul expirării termenului de prescripţie. Instanţa de apel a corectat aceste erori, a casat hotărîrea primei instanţe în partea respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi a menţinut-o în partea respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă. Astfel, cererea de apel a societăţii pe acţiuni „Lucoare” a fost satisfăcută în sensul în care a fost formulată.
Solicitarea recurentului de restituire a pricinii la rejudecare este lipsită de temei şi suport legal, or, acţiunea acestuia a fost respinsă ca fiind prescrisă fără a fi judecată în fond, iar circumstanţele pricinii cu certitudine denotă că societatea pe acţiuni „Lucoare” a avut posibilitatea pe parcursul a mai bine de 10 ani să se intereseze de soarta bunurilor pe care le pretinde că îi aparţin. Mai mult ca atît, conform art. 6 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, înregistrarea are un caracter deschis.
Prin urmare, societatea pe acţiuni „Lucoare” avea posibilitatea de a cunoaşte pe parcursul a 10 ani dacă în urma sechestrării bunul imobil a fost sau nu vîndut conform preîntîmpinării şi procedurii legale, iar înaintarea unei acţiuni vădit prescrise sau insintenţa în vederea reexaminării unei pricini în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind prescrisă denotă o intenţie de tergiversare a examinării în termen rezonabil a litigiilor deduse judecăţii. 3 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, a apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea pe acţiuni „Lucoare” poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în prevederile art. 432, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Lucoare” se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă de la data emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi Tatiana Vieru 4