2ra-2398/13 — Revendicarea imobilului

prima instanţă: V. Mironov dosarul nr. 2ra-2398/13 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 17 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi şi Tatiana Vieru examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Lucoare”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Lucoare” împotriva lui Hrapcencov Fiodor, Chiriac Pavel, Chiriac Daniela, Oficiul Cadastral Teritorial Sîngerei, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat Sîngerei cu privire la revendicarea bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2013, prin care apelul a fost admis c o n s t a t ă La 11 martie 2011 societatea pe acţiuni „Lucoare” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Hrapcencov Fiodor, Chiriac Pavel, Chiriac Daniela, Oficiul Cadastral Teritorial Sîngerei cu privire la revendicarea bunului imobil.

În motivarea cererii de chemare în judecată societatea pe acţiuni „Lucoare” a indicat că la 14 august 1995 a fost înregistrată la Camera înregistrării de Stat şi la momentul fondării în capitalul statutar au fost incluse 18 imobile din raionul Sîngerei, printre care şi magazinul de cărţi din satul Dobrogea Veche r. Sîngerei. Pe parcursul a mai bine de 10 ani datorită situaţiei financiar-economice precare societatea pe acţiuni „Lucoare” nu a activat, însă începînd cu anul 2010 în urma analizei actelor ce confirmă dreptul de proprietate a reclamantului, precum şi pentru înfăptuirea evidenţei în societate s-a decis inventarierea imobilelor. Astfel, printr-o cerere a solicitat Oficiului Cadastral Teritorial Sîngerei înregistrarea primară a bunurilor imobile ce fac parte din proprietatea societăţii pe acţiuni „Lucoare”, însă a primit refuz pe motiv că acestea sînt înregistrate după alţi titulari de drepturi.

În temeiul extrasului s-a stabilit că imobilul din raionul Sîngerei, com. Dobrogea Veche, este individualizat prin nr. cadastral 7443116427.01, cu o suprafaţă de 217,4 m.p. şi cu modul de folosinţă ca construcţie comercială, fiind amplasat pe terenul aferent cu nr. cadastral 7443116427 cu suprafaţa de 0.0512 ha. La fel s-a stabilit că această clădire a fost înstrăinată în repetate rînduri.

La 20 aprilie 2000 această construcţie a fost înregistrată după Hrapcencov Fiodor în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 2207 din 07 septembrie 1999. 1 Ulterior, la 21 ianuarie 2008 s-a întocmit contractul de vînzare-cumpărare nr. 199 între Hrapcencov Fiodor şi Chiriac Daniela, care a fost înregistrat la OCT Sîngerei la 01 august 2008. Solicită societatea pe acţiuni „Lucoare” anularea contractului de vînzare- cumpărare nr. 2207 din 07 septembrie 1999 a imobilului pîrîtului Hrapcencov Fiodor, anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 199 din 21 ianuarie 2008 şi procesului-verbal de recepţie finală nr. 1 din 17 decembrie 2008 a imobilului pîrîţilor Chiriac Pavel şi Chiriac Daniela, obligarea OCT Sîngerei de a înregistra dreptul de proprietate asupra imobilului din satul Dobrogea Veche raionul Sîngerei cu nr. cadastral 7443116427.01 după societatea pe acţiuni „Lucoare” şi încasarea de la pîrîţi în beneficiul societăţii pe acţiuni „Lucoare” a cheltuielilor de judecată.

La 30 noiembrie 2011 societatea pe acţiuni „Lucoare” a înaintat în procesul pendinte demers cu privire la antrenarea Inspectoratului Fiscal de Stat Sîngerei în calitate de intervenient accesoriu, iar prin încheierea instanţei din aceeaşi dată a fost dispusă intervenţia accesorie a Inspectoratului Fiscal de Stat Sîngerei. Prin hotărîrea judecătoriei Sîngerei din 05 martie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2013 apelul declarat de societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a fost admis cu casarea hotărîrii judecătoriei Sîngerei din 05 martie 2012 în partea respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea hotărîrii contestate în partea respingerii acţiunii ca tardivă.

La 26 aprilie 2013 societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 februarie 2013, solicitînd casarea acesteia şi remiterea pricinii la rejudecare. În motivarea cererii de recurs societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a indicat că instanţa de apel a încălcat normele de drept material, aplicînd o lege care nu trebuia să fie aplicată. A invocat că argumentele instanţei de apel cum că administratorul societăţii pe acţiuni „Lucoare” a ştiut încă la 17 iunie 1999 despre sechestrarea bunului şi intenţia de vînzare a acestuia în cazul neachitării restanţelor este nefondat, deoarece de fapt societatea pe acţiuni ,,Lucoare” a luat cunoştinţă despre faptul că imobilul în litigiu aparţine cu drept de proprietate altei persoane abia în luna octombrie 2010. Consideră societatea pe acţiuni ,,Lucoare” că aceste circumstanţe impun concluzia înaintării acţiunii în termen, care nu este prescrisă.

Evenimentele ce au condus la vînzarea imobilului se datorează şi demisionării în anul 2000 a fostului administrator al societăţii pe acţiuni „Lucoare”, Deleu Tamara, care era conştientă de aceste situaţii, însă acest fapt şi înstrăinarea imobilului în litigiu nu pot fi puse în seama societăţii pe acţiuni „Lucoare”, care a îneput a fi din nou administrată abia la 16 aprilie 2002 de către Crihan Ecaterina. Prin referinţa depusă la 15 iulie 2013, reprezentantul intimaţilor Chiriac Pavel şi Chiriac Daniela, avocatul Anatolie Hotineanu a solicitat ca recursul 2 declarat de societatea pe acţiuni „Lucoare” să fie considerat inadmisibil pe motivul necorespunderii acestuia rigorilor art. 432 Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la dat primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Audiind raportul judecătorului raportor şi verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de societatea pe acţiuni „Lucoare” în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Argumentele invocate de societatea pe acţiuni „Lucoare” sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului din următoarele motive.

Societatea pe acţiuni „Lucoare” nu a indicat concret care norme de drept material sau procedural au fost încălcate de către instanţa de apel. Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată şi tardivă, iar societatea pe acţiuni „Lucoare” a declarat apel indicînd asupra încălcării normelor de drept material şi procedural de către prima, deoarece nulitatea absolută este imprescriptibilă. Instanţa de apel a corectat aceste erori, a casat hotărîrea primei instanţe în partea respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi a menţinut-o în partea respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă, or la caz nu sunt aplicabile normele materiale referitoare la nulitatea absolută a actului juridic.

Argumentele recurentului că societatea pe acţiuni „Lucoare” nu a cunoscut despre vînzarea bunurilor pe motiv că nu a fost administrată din momentul plecării în anul 2000 a fostului administrator pînă la 16 aprilie 2002 cînd administrarea a 3 fost preluată de către Crihan Ecaterina sunt neîntemeiate şi declarative, or, în cererea înaintată nu se solicită repunerea în termenul de adresare în judecată. Mai mult ca atît, conform art. 6 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, înregistrarea are un caracter deschis.

Prin urmare, societatea pe acţiuni „Lucoare” avea posibilitatea de a cunoaşte pe parcursul a mai bine de 10 ani dacă în urma sechestrării bunul imobil a fost sau nu vîndut conform preîntîmpinării şi procedurii legale, iar înaintarea unei acţiuni vădit prescrise sau insintenţa în vederea remiterii la rejudecare a pricinii în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind prescrisă denotă o intenţie de tergiversare a examinării în termen rezonabil a litigiilor deduse judecăţii. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, a apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea pe acţiuni „Lucoare” poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în prevederile art. 432, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Lucoare” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă de la data emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi Tatiana Vieru 4