2ra-2268/13 — Restituirea prejudiciului material

Instanţa de fond: Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosar nr. 2ra-2268/13 Judecător: I. Ţurcan Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin

Î NC HEIERE

17 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Coropceanu Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Coropceanu Tudor împotriva Companiei de Asigurări „Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată şi Tentiuc Anatolie cu privire la restituirea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Coropceanu Tudor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 07 septembrie 2012, constată La 21 martie 2012 Coropceanu Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Euroasig Grup” SRL şi Tentiuc Anatolie cu privire la restituirea prejudiciului material în sumă de 14270,84 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul Coropceanu Tudor a indicat că, în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la 04 septembrie 2011 pe traseul Chişinău - Cimişlia a fost deteriorat automobilul de model VW Polo cu n/î CM AI 460 care îi aparţine cu drept de proprietate. Mai indică reclamantul că, prin decizia Poliţiei Rutiere mun. Chişinău vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului material a fost recunoscut şoferul automobilului Mitsubishi Lancer, Tentiuc Anatolie care a fost implicat în accident. Afirmă reclamantul că, deoarece persoana recunoscută vinovată în producerea accidentului rutier Tentiuc Anatolie, deţinea un contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie cu CA „Euroasig Grup” SRL, s-au adresat către pârât.

Ca urmare a fost deschis dosarul de daune nr. 405/09-2011 şi respectiv la 04 noiembrie 2011 i-a fost achitată suma de 9132 lei. Invocă reclamantul că, ulterior după ce s-a adresat la câteva staţii de reparaţie a aflat că nu este posibil de a repara automobilul cu suma acordată de către pârât în 1 calitate de despăgubire de asigurare. Astfel, la 20 decembrie 2011 s-a adresat la o companie de evaluare care a efectuat Raportul de evaluare a pagubei nr. 1094/12A, prin care s-a stabilit că prejudiciul material adus prin tamponarea automobilului de model VW Polo cu n/î CM AI 460 constituie 19552,84 lei. Susţine reclamantul că, s-a adresat către pârât cu o petiţie prin care a solicitat să i se achite diferenţa dintre suma achitată şi cea a prejudiciului real care i-a fost cauzat prin deteriorarea automobilului.

La 20 ianuarie 2012 reclamantul a primit un răspuns, prin care a fost informat că la momentul primirii sumei de bani, reclamantul a semnat un acord cu compania de asigurări, şi respectiv suma achitată nu va mai fi recalculată. Consideră reclamantul că acordul de despăgubiri încheiat între Asigurător şi Persoana Păgubită, urmează a fi recunoscut nul din considerentul că la data semnării acordului, 10 octombrie 2011, Coropceanu Tudor nu cunoştea suma reală a despăgubirii de asigurare. Solicită reclamantul admiterea cererii; declararea nulă a acordului din 10 octombrie 2011; încasarea din contul pârâtului a sumei de 9132 lei – cu titlu de prejudiciu material; încasarea din contul pârâtului a sumei de 650 lei, pentru achitarea expertizei individuale; încasarea din contul pârâtului a sumei de 313 lei, pentru taxa de stat; încasarea din contul pârâtului a sumei de 3200 lei – cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică conform contractului de asistenţă juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 septembrie 2012 cererea lui Coropceanu Tudor împotriva CA „Euroasig Grup” SRL şi Tentiuc Anatolie cu privire la restituirea prejudiciului material în sumă de 14270,84 lei a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de Coropceanu Tudor şi menţinută hotărârea primei instanţe.

În dezacord cu soluţia dată de instanţa de apel, la 22 aprilie 2013 Coropceanu Tudor a declarat recurs împotriva deciziei respective şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral şi anume: încasarea sumei de 9132 lei din contul pârâtului-intimat, cu titlu de diferenţă a despăgubirii de asigurare achitată ţi cea a prejudiciului real cauzat; încasarea sumei de 650 lei, pentru achitarea expertizei individuale; încasarea sumei taxei de stat în valoare de 704,25 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică conform contractului de asistenţă juridică în sumă de 3200 lei, iar în total suma de 13 686 lei.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Coropceanu Tudor invocă faptul că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile primei instanţe sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Consideră recurentul că, a aflat despre suma reală a prejudiciului cauzat ulterior semnării acordului de despăgubire. Cu referire la art. 228 alin. (1) al Codului Civil al RM recurentul indică faptul că, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte.

Analizând materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la data de 31 ianuarie 2013, însă la dosar nu sunt prezente careva date 2 ce ar confirma recepţionarea copiei deciziei de către părţi, fapt ce determină instanţa de recurs de a considera recursul depus în interiorul termenilor prescrişi de lege. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Coropceanu Tudor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

La studierea materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine faptul că, în urma accidentului rutier din 04 septembrie 2011, produs pe traseul Chişinău - Cimişlia a fost deteriorat automobilul de model VW Polo cu n/î CM AI 460 care îi aparţine cu drept de proprietate lui Coropceanu Tudor. Conform deciziei Poliţiei Rutiere mun. Chişinău, vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului material a fost 3 recunoscut şoferul automobilului Mitsubishi Lancer, Tentiuc Anatolie, şi care deţinea un contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie cu CA „Euroasig Grup” SRL.

Compania de asigurări „Euroasig Grup” SRL a deschis dosarul de daună AORCA 405/09-11, iar conform calculelor experţilor Companiei, prejudiciul cauzat a fost estimat în mărimea de 9132 lei, ca rezultat această sumă a fost achitată spre despăgubire conform pct. 1 al Acordului din 10 octombrie 2011. Totodată, conform pct. 2 al Acordului din 10 octombrie 2011- fiecare parte semnatară poate formula în scris propunerile ori obiecţiile sale cu privire la acordul în cauză, iar în cazul în care pe parcursul negocierilor nu s-a ajuns la o înţelegere comună, atunci cuantumul despăgubirilor de asigurare se poate stabili pe cale judecătorească. Instanţa de recurs i-a act de faptul că reclamantul nu a formulat nici o pretenţie sau obiecţie la acordul semnat.

Ceea ce denotă că odată ce a semnat acordul respectiv, a primit suma despăgubirii probată prin dispoziţia de plată nr. 3630, şi nu a declarat careva obiecţii referitor la acest acord, acordul este considerat încheiat, iar conform pct. 3 al aceluiaşi Acord – acesta constituie un mijloc probatoriu şi are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că Acordul a fost încheiat în conformitate cu prevederile art. 22-28 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nr. 414 din 22.12.2006, iar conform normelor prescrise de Codul civil acesta reflectă consimţământul Părţilor pentru soluţionarea amiabilă a cazului asigurat.

Reieşind din circumstanţele elucidate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Coropceanu Tudor, în esenţa lor, sânt similare argumentelor invocate atât în prima instanţă cât şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC RM. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Coropceanu Tudor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.1 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 dispune Recursul declarat de către Coropceanu Tudor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Vîlcov Vera Macinskaia 5