3ra-1058/13 — Contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-1058/13 prima instanţă: N. Traciuc DECIZIE 17 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” şi Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 30 martie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 10 februarie 2012 Biroul Vamal Chişinău a petrecut un audit post-vămuire aferent tranzacţiilor economice externe ale reclamantului pentru perioada 2008-2011. Conform actului de audit post-vămuire nr. 1 din 10 februarie 2012, organul vamal a indicat că în perioada 2008-2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a efectuat în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.01/07- MD-B din 01 ianuarie 2008, încheiat cu compania Weles Trading GmbH (Germania) două tranzacţii de import a mărfurilor (piese de schimb auto şi uleiuri tehnice din petrol), în baza declaraţiei vamale nr. 302712823 din 29 ianuarie 2008, în sumă de 57448,64 lei şi declaraţiei vamale nr. 3027112696 din 26 martie 2008, 1 în sumă de 220950,07 lei, cu achitarea drepturilor de import respective.

Auditul a stabilit că mărfurile au fost luate la evidenţă contabilă la timp, cantitativ şi valoric în deplină măsură. Susţine reclamantul că conform aceluiaşi act de audit post-vămuire, organul vamal a indicat că potrivit materialului de control nr. 122 înregistrat în Registrul de evidenţă a infracţiunilor (REI-1), de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova a fost expediată autorităţilor vamale germane cererea de comisie rogatorie, dosar nr. SCLO/MD/C/100/094/11 din 29 martie 2011, referitor la tranzacţiile de export în perioada 2008-2010 a firmelor Weles Trading GmbH şi Daimler AG, efectuate în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina”.

La 29 iulie 2011, Departamentul vamal de criminalistică german a remis în adresa Serviciului Vamal al Republicii Moldova dosarul nr.MB876/ll/Z4663/B- D12 şi anexele rapoartelor de constatare din 05 iulie 2011 şi 18 iulie 2011. Potrivit organului vamal, în perioada 2008-2009, compania Weles Trading GmbH a perfectat 82 declaraţii vamale de export şi a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” mărfuri şi anume piese de schimb auto şi uleiuri tehnice rafinate din petrol, în valoare totală de 422126,65 Euro iar compania Daimler AG în perioada 2008-2010 a perfectat 127 declaraţii vamale de export cu mărfuri şi anume piese de schimb auto şi uleiuri tehnice rafinate din petrol, în sumă totală de 224528,18 Euro.

Organul vamal a indicat că, conform datelor statistice, mărfurile expediate în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” nu ar fi fost declarate organelor vamale din Republica Moldova şi nu ar fi fost achitate drepturile de import, ceea ce, în opinia organului vamal, constituie o încălcare a prevederilor art. 224 Codul Vamal. În legătură cu acest fapt, la 13 februarie 2012, Biroul Vamal Chişinău a emis deciziile de regularizare nr. 06 şi nr. 07, prin care a dispus încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” a drepturilor de import/export în valoare de 2 099 199,36 lei şi respectiv 1 282 961,84 lei. Consideră reclamantul că deciziile de regularizare enunţate sunt abuzive şi ilegale.

La 20 februarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a depus cerere prealabilă în adresa Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea deciziilor de regularizare nr. 06 şi 07 din 13 februarie 2012. Prin scrisoarea nr. 28/11-2750 din 07 martie 2012, cererea a fost respinsă, fiind informată Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” că acţiunile Biroului Vamal Chişinău au fost întreprinse în strictă corespundere cu prevederile actelor legislative şi normative în vigoare.

Cere Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” anularea deciziilor de regularizare nr. 06 din 13 februarie 2012 şi nr. 07 din 13 februarie 2012 emise de Biroul Vamal Chişinău, anularea dispoziţiilor nr. 14 şi 15 din 28 februarie 2012 emise de Biroul Vamal Chişinău cu privire la suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale societăţii, încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău în 2 beneficiul său a compensaţiei pentru prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 15 000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012 cererea a fost scoasă de pe rol, în legătură cu neprezentarea reclamantului în şedinţa de judecată (f.d.

73). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 iulie 2012 a fost anulată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012 (f.d. 82). Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulate deciziile de regularizare nr. 06 şi 07 din 13 februarie 2012 emise de Biroul Vamal Chişinău. Au fost respinse cerinţele cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 15 000 lei. La 13 martie 2013, Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

La 04 aprilie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a depus recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a acţiunii şi încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul său a cheltuielilor de asistenţă juridică conform contractului de asistenţă juridică. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece conform scrisorii de însoţire, hotărârea primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului, Biroul Vamal Chişinău, la 01 februarie 2013, iar conform plicului, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a recepţionat hotărârea primei instanţe la 04 februarie 2013 (f.d. 118,129). Recurentul, Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărârii contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” în motivarea recursului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărârii contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. Astfel, recurentul indică, că suma de 15 000 lei solicitată în prima instanţă a fost confirmată prin bonul de plată anexat la materialele pricinii. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de Biroul Vamal Chişinău neîntemeiat şi care urmează a fi respins.

Colegiul judiciar consideră recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată 3 „Autobealina” întemeiat şi care urmează a fi admis parţial cu casarea hotărârii primei instanţe în parte respingerii pretenţiei cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică şi a emite în această parte o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii, din următoarele considerente. Referitor la recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din actele cauzei s-a stabilit că, la 04 septembrie 2012, Secţia control ulterior şi audit post-vămuire a Biroului Vamal Chişinău a efectuat controlul la Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice externe în perioada anilor 2008-2011. În rezultatul controlului a fost întocmit actul de audit post-vămuire nr. 1 din 10 februarie 2012, potrivit căruia în perioada 2008-2009 compania Weles Trading GmbH a perfectat 82 declaraţii vamale de export şi a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” mărfuri şi anume piese de schimb auto şi uleiuri tehnice rafinate din petrol, în valoare totală de 422126,65 Euro, iar compania Daimler AG în perioada 2008-2010 a perfectat 127 declaraţii vamale de export cu mărfuri şi anume piese de schimb auto şi uleiuri tehnice rafinate din petrol, în sumă totală de 224528,18 Euro (f.d.

16-18). Conform actului de audit post-vămuire, organul vamal a indicat că conform datelor statistice mărfurile expediate în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” nu ar fi fost declarate organelor vamale din Republica Moldova şi nu ar fi fost achitate drepturile de import. La 13 februarie 2012, Biroul Vamal Chişinău a emis deciziile de regularizare nr. 06 şi nr. 07, prin care a dispus încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” a drepturilor de import/export în valoare de 2 099 199,36 lei şi respectiv 1 282 961,84 lei (f.d. 19-20). La 20 februarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a depus cerere prealabilă în adresa Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea deciziilor de regularizare nr. 06 şi 07 din 13 februarie 2012 (f.d.

14-15). Prin scrisoarea nr. 28/11-2750 din 07 martie 2012, cererea a fost respinsă, fiind informată Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” că acţiunile Biroului Vamal Chişinău au fost întreprinse în strictă corespundere cu prevederile actelor legislative şi normative în vigoare (f.d. 12). La 30 martie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanţă prin hotărârea din 24 decembrie 2012 a admis acţiunea parţial. Conform art. 127 3 alin. (1) şi (3) Cod vamal la introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt introduse.

Prin introducere ilegală de mărfuri, în sensul prezentului 4 articol, se înţelege situaţia cînd mărfurile pasibile de drepturi de import nu au fost supuse total sau parţial procedurilor de vămuire. Conform art. 127 13 alin. (1) Cod vamal decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este obligatoriu din momentul aprobării de către conducerea organului vamal. Conform art. 173 Cod vamal mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal.

Completul judiciar menţionează că pe parcursul examinării pricinii, Biroul Vamal Chişinău nu a probat introducerea în Republica Moldova de către Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a unor mărfuri, care nu au fost declarate. Conform referinţei anexate la materialele pricinii, precum şi recursului declarat, organul vamal indică, că Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a efectuat doar două tranzacţii de import a mărfurilor şi anume piese de schimb auto şi uleiuri tehnice din petrol, în baza declaraţiei vamale nr. 302712823 din 29 ianuarie 2008 în sumă de 57448,64 lei şi declaraţiei vamale nr. 3027112696 din 26 martie 2008 în sumă de 220950,07 lei, cu achitarea drepturilor de import respective.

Biroul Vamal Chişinău nu a probat faptul procurării de către Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina”, precum şi achitării unor mărfuri de la companiile germane indicate în deciziile de regularizare nr. 06 şi 07 din 13 februarie 2012. De asemenea nu există nici un act de primire-predare a mărfii încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” şi Weles Trading GmbH şi Daimler AG. Aşa după cum nu există niciun transfer de mijloace financiare, care ar justifica achitarea mărfii sau existenţa unor relaţii contractuale încheiate între Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” şi un transportator pentru transportarea mărfii importate. În acest context, instanţa de recurs consideră drept veridică afirmaţia recurentului-reclamant că din 2009 compania nu desfăşoară activitate economică externă.

În acest context, instanţa de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentului că conform datelor statistice ale Serviciului Vamal, mărfurile expediate în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” nu au fost declarate organelor vamale din Republica Moldova şi nu au fost achitate drepturile de import în conformitate cu legislaţia în vigoare. Instanţa de recurs menţionează că argumentul enunţat are caracter declarativ, întrucât recurentul-pârât nu a probat faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” ar fi avut activitate economică externă şi a introdus mărfuri în Republica Moldova fără achitarea drepturilor de import. Biroul Vamal Chişinău a anexat la materialele pricinii doar declaraţia vamală nr. 302712823 din 29 ianuarie 2008 şi declaraţia vamală nr. 3027112696 din 26 5 martie 2008, care confirmă achitarea drepturilor de import şi care sunt recunoscute şi de recurentul-reclamant.

Organul vamal în susţinerea poziţiei a invocat faptul că potrivit rapoartelor de constatare din 05 iulie 2011 şi 18 iulie 2011, expediate de Departamentul vamal de criminalistică german în adresa Serviciului Vamal, rezultă că în perioada 2008 - 2009, compania Weles Trading GmbH a perfectat 82 declaraţii vamale de export şi a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” mărfuri şi anume piese de schimb auto şi uleiuri tehnice rafinate din petrol, în valoare totală de 422126,65 Euro, iar compania Daimler AG în perioada 2008-2010 a perfectat 127 declaraţii vamale de export cu mărfuri şi anume piese de schimb auto şi uleiuri tehnice rafinate din petrol, în sumă totală de 224528,18 Euro.

Instanţa de recurs menţionează că cele invocate de organul vamal au fost supuse controlului de către procurorul Procuraturii Generale la propunerea ofiţerului de urmărire penală al Serviciului Vamal, iar prin ordonanţa privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală din 26 aprilie 2012, Viorel Botnaru directorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” a fost scos de sub urmărire penal, din motivul lipsei în acţiunile lui a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, contrabandă (f.d. 84-86). Din conţinutul ordonanţei enunţate rezultă că organul de urmărire penală a verificat tranzacţiile de import efectuate de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” şi a stabilit că în perioada 2009-2010 compania menţionată nu a avut înregistrate operaţiuni din domeniul comerţului exterior.

Suplimentar organul de urmărire penală a supus controlului şi rulajele mijloacelor băneşti, potrivit cărora s-a constatat că din martie 2008, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” nu a efectuat careva transferuri băneşti în adresa companiilor Germane, fiind înregistrate transferuri către agenţi economici din Republica Moldova. La 27 octombrie 2011, de către organul de urmărire penală al Serviciului Vamal a fost dispus Inspectoratului Fiscal Principal de Stat efectuarea unui control tematic la Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” în urma căruia nu s-a constatat careva iregularităţi în activitatea economică internă şi externă a agentului economic. Prin urmare, instanţa de recurs menţionează că informaţia parvenită de la autorităţile vamale din Germania nu şi-a găsit confirmarea prin alte probe administrate în cadrul urmăririi penale.

Sunt declarative şi afirmaţiile organului vamal că pe declaraţiile de export perfectate de către Weles Trading GmbH este aplicată ştampila autorităţii vamale române. În susţinerea poziţiei sale organul vamal a prezentat declaraţiile vamale nr. T 4498046 şi nr. T 5760562 din 13 martie 2009 în sumă de 3200 Euro fiecare. Completul judiciar menţionează deşi conform art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, sarcina probaţiunii legalităţii actului administrativ îi revine organului vamal, la caz ultimul nu a făcut dovada prezenţei celor 82 de declaraţii vamale de export perfectate de Weles Trading GmbH şi 127 perfectate 6 de Daimler AD, care ar conţine ştampila autorităţii vamale române sau Republica Moldova.

Luând în consideraţie cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia primei instanţe cu privire la anularea deciziilor de regularizare nr. 06 şi nr. 07 din 13 februarie 2012, întrucât acestea nu au suport probatoriu. Biroul vamal Chişinău în recursul declarat nu a invocat nici un temei privind ilegalitatea hotărârii primei instanţe, ci a indicat aceleaşi argumente din referinţa prezentată în prima instanţă. Referitor la recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” . În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Instanţa de recurs menţionează că potrivit materialelor pricinii, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a fost asistată şi reprezentată pe parcursul examinării pricinii de către avocatul, Nicolae Posturusu, în baza mandatului din 14 iunie 2012 şi contractului de asistenţă şi reprezentare juridică din 23 ianuarie 2012 (f.d. 78, 130). Potrivit ordinelor de plată nr. 731857 din 28 martie 2012 şi nr. 36 din 02 aprilie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a achitat avocatului, Nicolae Posturusu, cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 15 000 lei şi respectiv 35 767 lei, în total 50 767 lei (f.d. 103, 131). Conform art. 96 alin. (1) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Prin prisma normei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite parţial cerinţa cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi de a încasa din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 7000 lei, luând în consideraţie că acţiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” a fost admisă parţial. Instanţa de recurs, în virtutea competenţei sale de a mări sau de a micşora onorariile avocatului, reţine că cuantumul cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 50 767 lei, solicitate de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” de a fi încasate din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul său, este disproporţional de mare în raport cu complicitatea cauzei.

Astfel, instanţa de recurs la aprecierea sumei de 7000 lei ca cheltuieli pentru asistenţă juridică a luat în consideraţie faptul că în prima instanţă pricina a fost examinată cu prezenţa avocatului în patru şedinţei de judecată. Avocatul a depus recurs doar în partea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin urmare suma de 7000 lei este o sumă rezonabilă, având în vederea aportul avocatului la soluţionarea pricinii, noutatea şi dificultatea întrebărilor juridice ridicate, timpul şi munca depusă de avocat la examinarea acestei pricini.

7 Din considerentele menţionate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina”, de a casa hotărârea primei instanţe în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi a emite în această parte o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii. În rest hotărârea primei instanţe se menţine. Recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău se respinge ca neîntemeiat. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) şi b), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău.

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina”. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Autobealina” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi se emite în această parte o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial cerinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Se încasează din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Autobealina” cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 7000 (şapte mii) lei.

În rest hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 8