2rac-321/13 — Privind declararea nulităţii acordului adiţional de modificare a contractelor de leasing

Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – A. Ciobanu Dosarul nr. 2rac-321/13 Instanţa de apel: CA Bălţi – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 17 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Versuscom”, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Versuscom” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Alconstil" şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Raiffeisen Leasing" privind declararea nulităţii acordului adiţional nr. 1 de modificare a contractelor de leasing, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 februarie 2013, prin care s-a admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Raiffeisen Leasing”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 17 august 2012 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ: La 04 mai 2012 SRL „Versuscom" a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Alconstil” şi SRL „Raiffeisen Leasing” privind declararea nulităţii acordului adiţional nr. 1 din data de 18 noiembrie 2011 de modificare a contractelor de leasing financiar nr. 469, 470, 474, 475, 476 din 07 septembrie 2010. În motivarea acţiunii, SRL „Versuscom" a invocat că, aproximativ în primăvara anului 2011,

între SRL „Versuscom” şi SRL „Alconstil” s-au instituit relaţii comerciale. Dat fiind faptul, că SRL „Versuscom” era o întreprindere nou formată, ea deseori apela la ajutorul SRL „Alconstil” în activitatea sa, la încheierea contractelor de vînzare-cumpărare, intermedierea între alte persoane juridice ş.a., în acest sens, în toamna anului 2011, s-a acumulat o datorie semnificativă a reclamantului, ce a avut ca origine şi alte raporturi obligaţionale, în care el era debitor, iar SRL „Alconstil” (în raportul juridic actual de obligaţie, este deja debitor), era creditor în acele relaţii. Din acel moment, SRL „Versuscom” la indicaţia debitorului şi în contul stingerii datoriei sale, prelua asupra sa unele datorii existente faţă de pîrît.

Menţionează, SRL „Versuscom"că, în luna noiembrie 2011, directorul SRL „Alconstil”, d-1 Nenescu Vasile, a solicitat efectuarea unor transferuri în adresa unui alt creditor al său - SRL „Raiffeisen Leasing”. Totodată, el a propus încheierea unui acord adiţional pentru simplificarea procedurii şi evidenţei contabile pentru transferuri băneşti, efectuate în adresa creditorului său. Reieşind din faptul că conlucrarea lor la acel moment avea un caracter reciproc, a fost verificată de un timp şi bazată pe încredere decentă, SRL „Versuscom”, a eliberat directorului SRL „Alconstil”, d-lui Nenescu Vasile, o procură, prin care 1-a împuternicit să semneze în vederea acestei înţelegeri acorduri adiţionale la contractele de leasing cu SRL „Raiffeisen Leasing”.

Indică, SRL „Versuscom" că, nici prin promisiunile sale, nici acţiunile sale, nici prin procura eliberată d-lui Nenescu Vasile, la data 17 noiembrie 2011, nu a intenţionat să meargă şi să preia absolut toate datoriile SRL „Alconstil”, mai mult ca atît şi să devină fidejusor al ei. Această temă măcar fost atinsă în cadrul negocierilor între SRL „Versuscom” şi SRL „Alconstil”. Chiar însuşi faptul devenirii fidejusorului a fost ascuns un timp lung faţă SRL „Versuscom”. La adresările SRL „Versuscom” către SRL „Alconstil” de a prezenta acest acord adiţional, primea refuzuri nemotivate, cum ar fi lipsa lui în original, imposibilitatea de a-1 găsi, lipsa de timp ş.a. Rezultă, că directorul SRL „Alconstil”, d-1 Nenescu Vasile, intenţionat, utilizînd manopere viclene, i-a indus în eroare, pentru a determina să încheie acest act juridic.

De regulă, achitarea pentru SRL „Alconstil” se face printr-un contract de preluare a datoriei, care se încheia pe fiecare sumă transferată în parte, ce unele incomodităţi contabilităţii SRL „Versuscom”, care era obligată să colecteze semnăturile celor trei părţi. Acest lucru era o mare bătaie de cap pentru reclamant. In cazul dat, SRL „Alconstil” i-a convins că există o posibilitate prin evidenţă contabilă să fie mult mai simplificată şi care nu necesită perfectarea unui număr mare de acte, ci doar un singur acord pentru toate posibilile transferuri în viitor. Aceste convingeri au fost determinate pentru eliberarea procurii de a încheia Acorduri adiţionale. Deci, acest act juridic a fost determinat de a fi încheiat prin comportament: dolosiv şi viclean din partea directorului SRL „Alconstil”, d-1 Nenescu Vasile.

Consideră SRL „Versuscom” că acordul adiţional nr. 1 de modificare a contractelor de leasing financiar, este ilegal, deoarece pîrîtul a utilizat cu rea credinţă împuternicirile de reprezentare, contrar prevederilor art. 246 şi 249-2 Cod civil. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 17 august 2012, s-a admis cererea de chemare în judecată şi s-a declarat nul acordul adiţional nr. 2 din data de 18 noiembrie 2011 de modificare a contractelor de leasing financiar nr. 469, 470, 474, 475, 476 din 07 septembrie 2010 încheiat între SRL „Alconstil” şi SRL „Raiffeisen Leasing” ca fiind încheiat prin dol. 2 Curtea de Apel Bălţi prin decizia din 21 februarie 2013, a admis apelul declarat, a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 17 august 2012 şi a pronunţat o hotărîre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată.

La 26 aprilie 2013, SRL „Versuscom” a înaintat cerere de recurs solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 februarie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani din 17 august 2012. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, Curtea de Apel Bălţi a pronunţat decizia la 21 februarie 2013 şi a fost recepţionată de către SRL „Versuscom” la 06 martie 2013. Iar, cererea de recurs a fost depusă la 26 aprilie 2013, fiind depusă în termen. Drept temei ale recursului înaintat, s-a invocat că, concluziile instanţei de apel sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Versuscom” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată, SRL „Versuscom” , a invocat că, concluziile primei instanţe şi a instanţei de apel sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material.

Însă, nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 3 Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Versuscom” împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Versuscom”, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 februarie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Versuscom” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Alconstil” şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Raiffeisen Leasing” privind declararea nulităţii acordului adiţional nr. 1 de modificare a contractelor de leasing. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Valeriu Doagă Judecător Vera Macinskaia Judecător Ion Vîlcov 4