2rh-100/13 — Declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare

Dosarul nr. 2rh-100/13 Prima instanţă: V. Clima Instanţa de apel: L. Bulgac, A. Gavriliţa, L. Popova Instanţa de recurs:V. Doagă, I. Corolevschi, I. Vîlcov, Iu. Oprea, Iu. Şumcov ÎNCHEIERE 17 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: preşedintele completului, judecător Valeriu Doagă, judecătorii: Ion Vîlcov, Vera Macinskaia, Ion Corolevschi, Iurie Şumcov, examinînd cererea de revizuire depusă de Ghimp Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghimp Dumitru către Atamaniuc Arcadii, cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi restituirea bunului, împotriva deciziei Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, prin care recursul declarat de Atamaniuc Arcadii a fost admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 24 septembrie 2010, Ghimp Dumitru a depus cerere de chemare în judecată către Atamaniuc Arcadii cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare au automobilului Mitsubishi Pajero, înregistrat după Atamaniuc Arcadii, cu restituirea acestui bun.

În motivarea acţiunii, Ghimp Dumitru a indicat că la 15 mai 2009 a încheiat cu Atamaniuc, în comun acord contractul de vînzare-cumpărare a automobilului indicat la preţul de 30000 lei. Au fost efectuate actele de procedură la ÎS „Registru Direcţia Înregistrare a Transportului”, ce a avut ca consecinţă transferarea proprietăţii de la reclamant către pîrît, însă ultimul nu şi-a onorat obligaţiile de plată. Potrivit facturii din mai 2009, valoarea turismului supus înstrăinării constituie 5000 lei. Consideră că preţul de 5000 lei, indicat la rugămintea pîrîtului în factură, nu este real, iar cauza este ilicită, constatînd în fraudarea intereselor reclamantului, prin lipsa intenţiei pîrîtului de a transmite e a transmite valoarea bănească a bunului.

1 Totodată, consideră că scopul imediat al actului juridic, motivul determinat la încheierea actului juridic ca element subiectiv este imoral. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 martie 2011, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iunie 2012, acţiunea înaintată de Ghimp Dumitru a fost admisă în sensul şi temeiurile declarate. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit din 23 ianuarie 2013, recursul declarat de Atamaniuc Arcadii a fost admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii lui Ghimp Dumitru. La 19 februarie 2013, Ghimp Dumitru a depus cerere de revizuire, solicitînd admiterea acesteia, revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, casarea acesteia, cu respingerea recursului declarat de Atamaniuc Arcadii.

Drept temei de revizuire, revizuentul a invocat art. 449 lit. b) CPC, care prevede că revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. În susţinerea temeiului invocat, revizuientul a indicat că după emiterea deciziei, revizuirea căreia o cere, a aflat despre faptul că preţul automobilului de 5000 lei a fost stabilit de comisionarul SRL „Constautov”. Preţul indicat nu corespunde realităţii, deoarece preţul de piaţă au automobilului este mult mai mare. Menţionează că aceste circumstanţe nu au fost cunoscute anterior şi respectiv, nu a dat acordul şi nici nu putea să deie acest acord, or, el contravine interesului lui în actul juridic încheiat.

Revizuientul a ajuns la concluzia că această circumstanţă face viciat actul juridic litigios, fiind unul acoperit de dol. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea depusă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Din textul cererii de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013 şi temei de revizuire invocă art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, în vigoare pînă la 30 noiembrie 2012 - au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior.

Potrivit Legii nr. 155 din 05.07.2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în MO nr. 185/622 din 31.08.2012, la art. 2 449 la litera b), cuvintele “petiţionarului anterior” se substituie cu textul “revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii”. Conform art. II. – (1) al aceleaşi legi, prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 3 luni de la data publicării.

Prin urmare, conţinutul art. 449 în redacţia modificată este în vigoare de la 30 noiembrie 2012. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

3 La caz, revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Întru argumentarea concluziei enunţate Colegiul invocă următoarele. Prin actele cauzei s-a constatat cu certitudine că, înstrăinarea autoturismului în litigiu a avut loc prin intermediul comisionarului, SRL „Constautov”. Preţul de vînzare al automobilului a fost stabilit însuşi de către revizuient în conformitate cu Regulile de vînzare comisionară, care a acţionat ca comitent şi de comisionarul, SRL „Constautov”, fapt confirmat prin factura fiscală din 15 mai 2009, semnată şi de revizuientul Ghimp Dumitru. Astfel, instanţa de recurs a constatat cu certitudine că comisionarul a stabilit preţul împreună cu comitentul.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că circumstanţele aduse în probarea temeiului de drept invocat de revizuient nu constituie temei de revizuire, or, acestea i-au fost cunoscute revizuientului anterior emiterii deciziei instanţei de recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie apreciază cererea de revizuire depusă de Ghimp Dumitru ca fiind un recurs deghizat împotriva deciziei irevocabile a Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, or, revizuientul de fapt încearcă să revizuiască aprecierile juridice şi concluziile ce ţine de interpretarea normelor de drept date de către Curtea Supremă de Justiţie.

Mai mult, afirmaţia indicată în cererea de revizuire nu are nici suport juridic, or, conform art. 1062 alin. (1) din Codul civil, comisionarul trebuie să respecte indicaţiile primite de la comitent şi să execute obligaţiile pe care şi le-a asumat în condiţii cît mai favorabile pentru acesta. După cum s-a constatat, anume această normă de drept a fost executată de comisionar, în speţă. Prin urmare, înscrisurile prezentate de revizuent nu pot influenţa soluţia adoptată, or, circumstanţele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, contrar afirmaţiei din cererea de revizuire. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).

4 Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

În conformitate cu prevederile art. 452-453 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ghimp Dumitru, împotriva deciziei Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghimp Dumitru către Atamaniuc Arcadii, cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi restituirea bunului. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Vîlcov Vera Macinskaia Ion Corolevschi Iurie Şumcov 5