3ra-1348/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1348/13 prima instanţă: Gh. Bîrsan, instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi, ÎNCHEIERE 11 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Megagrup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Megagrup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Edineţ cu privire la anularea deciziei IFS Edineţ nr. 736 din 25 iunie 2012. împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Megagrup” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 27 noiembrie 2012, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 21 august 2012, SRL „Megagrup” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Edineţ cu privire la anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Edineţ nr. 736 din 25.06.2012 . În motivarea cererii reclamantul a invocat că la data de 15 mai 2012, de către inspectorul superior a Direcţiei Control Fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ, Ana Ivasiuc, a fost efectuat un control fiscal la faţa locului prin verificarea tematică a respectării legislaţiei fiscale privind TVA,

a taxei pentru unităţile comerciale pentru perioadele de activitate 01.01.2008-15.05.2012.

În rezultatul controlului s-a stabilit că a fost diminuat TVA aferent bugetului cu 69 lei, nu au fost prezentate cumpărătorilor facturi fiscale la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, au fost înscrise incorect în anexa la declaraţia privind TVA pentru luna august 2011, pentru luna decembrie 2008, pentru luna martie 2010, pentru luna iunie 2010, pentru luna august 2011, au fost încălcate prevederile art. 115 al.1 a Codului Fiscal şi Ordinul IFPS nr. 128 din 29.06.2006 privind modul de completare al declaraţiei privind TVA pentru lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, decembrie a anului 2008, februarie, martie, aprilie, mai, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie a anului 2009, pentru lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, iunie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie a anului 2010, pentru lunile ianuarie, august 2011, nu a fost achitat în termen şi pînă la momentul controlului TVA aferent bugetului, întreprinderea s-a eschivat de la calcularea şi achitarea taxei pentru unităţile comerciale pentru anii 2009, 2010, 2011, 2012 (trim.

I) cîte 900 lei, pentru fiecare trimestru în sumă totală de 11 700 lei. Astfel, conform controlului s-a calculat suplimentar 69 lei, taxa pe valoare adăugată, 2200 lei - majorare de întîrziere pentru neplata în termen a TVA, 11700 - taxa pentru unităţile comerciale, 3374 lei - majorare de întîrziere pentru neplata în termen a taxei pentru unităţile comerciale. Invocă reclamantul că în luna septembrie 2008, diferenţa la plată se explică prin faptul că conform actului de control de către Inspectoratul Fiscal nu s-a luat în consideraţie două facturi la care nu este originalul, dar este xerocopia în suma de 1020 lei şi 381 lei şi nu s-a luat în consideraţie trecerea în cont a două facturi şi anume: RU0937775 din 26.08.2008 în sumă de 454,01 lei, 0937773 din 26.08.2008 în sumă de 3761,27 lei.

Aceste facturi sunt în original şi nu trebuiau scoase din evidenţă. Conform tabelei anexate, suma la plata conform dărilor de seamă constituie 1306 lei, corect 2742 lei şi nu cum este indicat în tabela din act - 7910 lei. În declaraţia TVA pentru luna septembrie 2009, nu a fost trecut corect de către contribuabil trecerea în cont TVA din luna august în luna septembrie în sumă de 8092 lei. Din greşeală în loc de 51411 lei au fost trecut 43319 lei, ceia ce a dus la plata sumei greşite în declaraţia TVA în luna octombrie 2009 în suma de 7330 corect conform tabelului 2313 lei. Conform tabelei din actul de control suma la plata este de 5566 lei, deoarece nu s-a luat în consideraţie suma din anexă la două facturi şi anume factura nr. KX1078479 din 25.09.2009 în sumă de 2998 lei, factura nr. XT3064312 din 30.09.09 în sumă de 65,33 lei (total 3063 lei).

Aceste facturi nu sunt pentru servicii, dar pentru marfă şi sunt declarate în declaraţia corectată. Conform actului de control au fost scoase de la trecerea în cont la TVA a facturilor la serviciile procurate de la Orange Moldova SA, 24 numere în sumă de 7496 lei, inclusiv anul 2008 - 5 numere în suma de 1193 lei, anul 2009 - 8 numere în suma totală, de 2215 lei, anul 2010 - 10 numere în suma totală de 3911 lei, anul 2011- 1 număr în suma de 177 lei. Aceasta se explica prin faptul că în facturile indicate mai sus este inclus telefonul contabilului, care constituie în factura dată 50 lei lunar, inclusiv TVA- 8,33 lei. Susţine reclamantul că dacă IFS consideră că contabilul nu este în lista angajaţilor la întreprinderea dată nu trebuie atunci să se folosească de aceste servicii şi trebuia să fie exclus din trecerea de cont numai aceste servicii lunar cîte 9 lei dar nu suma totală a facturii.

Această sumă constituie 216 lei şi nu 7496 lei. Amenda pentru fiecare caz 200x24=4800 lei. Conform actului de control au fost calculate taxa pentru unităţile comerciale în mărime de 11700 lei, penalităţi în sumă de 3374 lei. Menţionează SC „Megagrup” SRL că nu dispune de unităţi comerciale. La IFS nu este înregistrat ca unitate comercială dar este înregistrat ca clădire-depozit, care se află la evidenţă, la bilanţul întreprinderii unde marfa nu se păstrează, întreprinderea nu funcţionează cu bani cheşi şi nu dispune de autorizaţia Administraţiei Publice locale Edineţ aşa cum este indicat în act. Marfa este realizată direct de la punctele de procurare la cumpărător, ceea ce se confirmă prin documentele, facturile de prestare şi achitare a acestor servicii.

Impozitul, amenda si penalităţile sunt calculate contrar prevederilor art. 293 alin.(5) a Codului Fiscal. Ulterior, la data de 25 iunie 2012, şeful IFS Edineţ a emis în baza materialelor acumulate superficial, decizia nr. 736 în baza căreia s-a decis achitarea în contul bugetului: 69 lei - taxa pe valoare adăugată; 11700 lei - taxa pentru unităţile comerciale; 2200 lei - majorare de întîrziere pentru neachitarea în termen a TVA; 3374 lei - majorare de întîrziere pentru neplata în termen a taxei pentru unităţile comerciale, 2090 lei - amendă pentru diminuarea TVA; 5000 lei - amendă pentru întocmirea neconformată a declaraţiilor privind TVA; 11700 lei - amenda pentru eschivarea de la calculul şi de la plata a taxei pentru unităţile comerciale; 1800 lei - amendă pentru neprezentarea facturii fiscale.

Consideră reclamanta decizia menţionată ilegală, deoarece a fost lipsit de posibilitatea de a prezenta probe de apărare. Solicită SC „Megagrup” SRL anularea integrală a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Edineţ nr. 736 din 25 iunie 2012, privind achitarea în contul bugetului: 69 lei - taxa pe valoare adăugată; 11700 lei - taxa pentru unităţile comerciale; 2200 lei - majorare de întîrziere pentru neachitarea în termen a TVA; 3374 lei - majorare de întîrziere pentru neplata în termen a taxei pentru unităţile comerciale, 2090 lei - amendă pentru diminuarea TVA; 5000 lei - amendă pentru întocmirea neconformată a declaraţiilor privind TVA; 11700 lei - amenda pentru eschivarea de la calculul şi de la plata a taxei pentru unităţile comerciale; 1800 lei - amendă pentru neprezentarea facturii fiscale.

Prin hotărîrea judecătoriei Edineţ din 27 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Megagrup” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 27 noiembrie 2012, de respingere a acţiunii. La 23 mai 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Megagrup” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului recurenta a invocat că instanţele de judecată nu au constata şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Megagrup” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Megagrup” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima