2ra-2295/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-2295/13 prima instanţă: M. Ghervas, instanţa de apel: A. Minciuna, V. Pruteanu, A. Nogai, ÎNCHEIERE 11 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” împotriva lui Raneta Elena cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 11 iulie 2012, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 30 septembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Raneta Elena cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” a indicat că în conformitate cu relaţiile contractuale stabilite între părţi şi în conformitate cu Hotărârea ANRE nr.49 din 06.03.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, care a fost în vigoare pînă la 29.08.2008 şi Hotărârea ANRE nr.304 din 07.08.2008 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale SRL „Chişinău Gaz” în perioada anilor 2004-2011 a furnizat consumatorului la locul de consum mun.

Chişinău, str-la Aron Pumnul 126, gaze naturale, însă acesta nu a achitat integral consumul de gaze naturale şi a acumulat o datorie de 70 610, 81 lei, motiv pentru care reclamantul prin actul 29 aprilie 2011 a deconectat consumatorul de la sursa de gaze naturale a depus acţiunea de încasare a datoriei în mod forţat. La 02 noiembrie 2012, reclamantul a concretizat pretenţiile şi a indicat că în perioada următoare după depunerea cererii în judecată Elena Raneta a achitat o parte de datorie în sumă de 10 000 lei şi respectiv cuantumul datoriei s-a micşorat până la 60 610,81 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 iulie 2012, pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Chişinău Gaz” împotriva lui Elena Raneta cu privire la încasarea datoriei, a fost respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2012, a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 iulie 2012, de respingere a acţiunii. La 25 aprilie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii eronat au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios, prin ce au emis hotărîri neîntemeiate.

În special, s-a invocat că instanţa de apel nu s-a conformat cerinţelor CEDO, prin ce neîntemeiat şi ilegal a dispus micşorarea sumei ce a fost încasată, cu titlu de prejudiciu moral Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima