2ra-2194/13 — Declararea nulităţii contractului de asigurare de viaţă, repararea prejudiciului material, moral precum şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Gh. Bîrnaz dosar nr.2ra-2194/13 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Josan Vasile în interesele recurentei Şavga Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Şavga Larisa împotriva întreprinderii mixte „Grawe Carat Asigurări”, societate pe acţiuni cu privire la declararea nulităţii contractului de asigurare de viaţă, repararea prejudiciului material, moral precum şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către întreprinderea mixtă „Grawe Carat Asigurări”, societatea pe acţiuni, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă integral, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 31.07.2009, reclamanta Şavga Larisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA cu privire la declararea nulităţii contractului de asigurare de viaţă, repararea prejudiciului material, moral precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamanta Şavga Larisa a indicat că, potrivit art. 1389 alin. (1) Cod civil, persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobîndit ceva (acceptant) ca urmare a executării unei prestaţii de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a economisit.

Nu este relevant faptul dacă îmbogăţirea fără justă cauză a avut loc ca rezultat al comportamentului uneia dintre părţi, a unui terţ sau ca urmare a unei cauze independente de voinţa lor. 1 Astfel, consideră reclamanta Şavga Larisa că, transmiterea sumei de 10070 lei a avut ca scop îmbogăţire fără justă cauză, unde pîrîta ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” şi-a majorat patrimoniul său fără a fi îndreptăţită de un temei juridic. De asemenea, a mai menţionat reclamanta faptul că, la data de 10.07.2007, în baza unor informaţii eronate furnizate de consultanţii companiei a depus la indicaţia acestora, la contul bancar care aparţinea companiei, suma de 10070 lei pentru asigurarea de viaţă. Ulterior efectuării plăţii, la data de 10.08.2007 pîrîta i-a expediat contractul privind asigurarea de viaţă, la care era anexat şi poliţa de asigurare, pentru a face cunoştinţă cu conţinutul lui şi a-l semna.

În urma studierii contractului şi poliţei de asigurare, parte integrantă a contractului de asigurare, înţelegînd că a fost dusă în eroare de către colaboratorii companiei în privinţa condiţiilor de asigurare, reclamanta a refuzat să semneze contractul de asigurare de viaţă şi a solicitat verbal restituirea sumei de bani. La data de 15.05.2009, reclamanta a solicitat pîrîtei, în mod repetat, în formă scrisă, restituirea sumei de bani achitată, însă sub diferite pretexte, suma de bani nu a fost achitată. Reclamanta consideră că, părţile sînt în prezenţa unui raport de îmbogăţire fără justă cauză, unde pîrîta ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA şi-a majorat patrimoniul său cu suma de 10070 lei, fără a fi îndreptăţită de un temei juridic.

Reclamanta Şavga Larisa a solicitat declararea nulităţii contractului de asigurare de viaţă nr. 20,006.365 din 10.08.2007, încasarea din contul pîrîtei ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a sumei de 13930,70 lei în urma îmbogăţirii fără justă cauză, încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei şi încasarea din contul pîrîtei a cheltuielilor de judecată în mărime de 3130 lei. Prin hotărirea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30.10.2012 a fost admisa acţiunea. S-a dispus încasarea de la ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, în beneficiul reclamantei suma în mărime de 10070 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 3860,70 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3130 lei şi taxa de stat în mărime de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06.03.2013 a fost admis apelul declarat de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30.10.2012, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În dezacord cu decizia enunţată, avocatul Josan Vasile în interesele recurentei Şavga Larisa, la data de 02.05.2013 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea amplă a recursului, reprezentantul recurentei a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel este pasibilă de a fi casată pe motivul încălcării normelor de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii, precum şi a normelor de drept procedural.

În acest context a indicat că, intimata ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA urmează să-i restituie recurentei Şavga Larisa suma de 10070 lei ca urmare a 2 faptului că, aceasta din urmă nu a intrat în posesia unui exemplar de contract semnat de asugurător în termen de 30 zile de la data transmiterii acestuia, condiţie prevăzută imperativ la pct. 8 din modelul de contract, care este anexat la dosarul de licenţiere şi care este obligatoriu pentru compania de asigurări. În consecinţă, recurenta Şavga Larisa nu şi-a manifestat consimţămîntul valabil exprimat pentru semnarea contractului, deoarece a sesizat neconcordanţe între dintre oferta iniţială şi cea prezentată spre semnare. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, la materialele pricinii nu există dovada recepţionării de către recurentă a deciziei motivate a instanţei de apel conform scrisorii de însoţire, (f.d.138). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, reprezentantul recurentei, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţa de apel la examinarea cauzei, argumentele reprezentantului recurentei, limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţa de apel a circumstanţelor de fapt ale cauzei, în special a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

3 În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Josan Vasile în interesele recurentei Şavga Larisa ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Josan Vasile în interesele recurentei Şavga Larisa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima 4