2ra-1883/13 — Încasarea venitului ratat, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: M. Ulinici dosarul nr. 2ra-1883/13 instanţa de apel: N. Vascan T. Pelin, L.Popova DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii – Nicolae Clima, Vera Macinskaia Ion Vîlcov, Iurie Diaconu examinând recursul declarat de Veleşco Victor, la cererea de chemare în judecată depusă de Veleşco Victor împotriva Ministerului Finanţelor şi Comisariatului de Poliţie al raionului Nisporeni cu privire la încasarea venitului ratat, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2012 c o n s t a t ă La data de 25 octombrie 2011 Veleşco Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Comisariatului de Poliţie al raionului Nisporeni cu privire la încasarea venitului ratat, repararea prejudiciului material şi moral.

In motivarea acţiunii Veleşco Victor a menţionat, că la data de 21 aprilie 2010, agentul constatator Zestrea Constantin, poliţist în cadrul CPR Nisporeni, a întocmit în privinţa lui un proces-verbal cu privire la contravenţie, conform căruia reclamantul ar fi ultragiat colaboratorul de poliţie Jovileanu Valeriu, încălcare prevăzută de art. 353 alin. (1) Cod contravenţional şi a fost recunoscut culpabil şi sancţionat administrativ cu arest pentru o perioadă de 12 zile. Ulterior, decizia în cauză a fost anulată. 1 Reclamantul consideră procesul-verbal nominalizat ca fiind incorect, întocmit contrar prevederilor legale şi în baza art. 445 Cod contravenţional urmează a fi declarat nul, cu absolvirea lui de răspundere contravenţională pe motiv, că nu este vinovat de cele indicate în procesele-verbale de contravenţie şi nu a ultragiat pe nimeni.

Reclamantul menţionează, că i-a fost încălcat dreptul la apărare nefiindu-i înmânată copia procesului-verbal cu privire la contravenţie pînă în prezent, plus la aceasta în cadrul Comisariatului de Poliţie i-au fost cauzate leziuni corporale, nu i s-a permis întrevedere cu avocatul. Solicită încasarea venitului ratat în rezultatul pierderii serviciului ca motiv a detenţiei ilegale, repararea prejudiciul material în mărime de 10000 lei şi prejudiciului moral în mărime de 50000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Nisporeni din 13 ianuarie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2012 s-a respins apelul declarat de Veleşco Victor şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 07 aprilie 2013 Veleşco Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

S-a constatat că, recurentul s-a adresat în instanţa de judecată şi a solicitat încasarea venitului ratat în rezultatul pierderii serviciului ca motiv a detenţiei ilegale, repararea prejudiciul material în mărime de 10000 lei şi prejudiciului moral în mărime de 50000 lei. Prima instanţă a respins cerinţele recurentului. Instanţa de apel a menţinut hotărîrea primei instanţe. Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţele de judecată corect au respins cerinţele recurentului.

Conform art. 3 alin. (1) a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a 2 măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală, b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii, c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice, d) supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplică: ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată, e) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei, f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Articolul 6 aceiaşi Lege prevede, că dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice, d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

Conform art. 1422 alin. Alin. (1), (2) şi (3) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicarea ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 1423 alin. alin. (1) şi (2) Cod civil prevede, că mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

3 Cu certitudine s-a constatat, că la data de 21 aprilie 2010 de către agentul constatator a CPR Nisporeni a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie în privinţa recurentului Veleşco Victor, ultimul fiind învinuit de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 353 alin. (1) Cod contravenţional, care a fost întocmit în prezenţa avocatului Marian Ion.

Procesul-verbal cu materialele anexate au fost remise spre examinare în instanţa de judecată Nisporeni cu propunerea de aplicare a sancţiunii contravenţionale sub formă de arest contravenţional pe un termen de 15 zile, fapt confirmat prin procesul-verbal cu privire la contravenţie din 21 aprilie 2010 nr. MAI01204994, procesul-verbal cu privire la reţinere din 21 aprilie 2010 prin care Veleşco Victor a fost reţinut şi procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate din 21 aprilie 2010, prin care s-a stability, că recurentul se află în stare de ebrietate. Acestea au fost întocmite în prezenţa recurentului şi avocatului Marian Ion şi ultimii nu au contestat procesele-verbale nominalizate.

Conform proceselor-verbale menţionate, nu a fost stabilit, că recurentul a înaintat pretenţii precum că a fost maltratat şi la examinarea lui corporală nu s-au stabilit leziuni corporale. De asemenea, prin hotărîrea judecătoriei Nisporeni din 22 aprilie 2010 recurentul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 353 alin. (1) Cod contravenţional fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de arest contravenţional pe un termen de 15 zile, pînă la data de 06 mai 2010, orele 17.25. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 03 mai 2010 a fost admis recursul recurentului împotriva hotărîrii judecătoriei Nisporeni din 22 aprilie 2010 şi hotărîrea a fost casată, cu restituirea cauzei contravenţionale la o nouă examinare în aceiaşi judecătorie în alt complet de judecători.

Prin hotărîrea judecătoriei Nisporeni din 23 iulie 2010 recurentul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 353 alin. (1) Cod contravenţional fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de arest contravenţional pe un termen de 12 zile şi luînd în considerare, că pe acest caz recurentul s-a aflat sub arest contravenţional de la data de 21 aprilie 2010 pînă la data de 03 mai 2010, în decurs de 12 zile, s-a socotit că a executat pedeapsa cu arest contravenţional. Prin decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2010 a fost respins recursul lui Veleşco Victor, declarat împotriva hotărîrii judecătoriei Nisporeni din 23 iulie 2010, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. La caz, recurentul nu a dovedit circumstanţele pe care le-a invocat drept temei al pretenţiilor sale. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar temeiurile invocate 4 de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Veleşco Victor. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2012 şi hotărîrera Judecătoriei Nisporeni din 13 ianuarie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Veleşco Victor împotriva Ministerului Finanţelor şi Comisariatului de Poliţie al raionului Nisporeni cu privire la repararea prejudiciului material, venitului ratat şi prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Vera Macinskaia Ion Vîlcov Iurie Diaconu 5