2ra-2346/13 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii şi încasarea prejudiciului

prima instanţă: S.Bleşceaga dosarul nr.2ra-2346/13 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, M.Guzun, S.Caitaz ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Nicolăescu Andrei şi Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolăescu Andrei către Ministerul Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Consiliul mun.Chişinău, Ministerul Justiţiei al RM, executorul judecătoresc Doroftei Igor privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, obligarea executării hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 aprilie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 12 noiembrie 2012, c o n s t a t ă: La 27.07.2012, reclamantul Nicolaescu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Consiliul mun.Chişinău, Ministerul Justiţiei, executorul judecătoresc Doroftei Igor cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, obligarea executării hotărârii judecătoreşti.

În motivarea cererii, reclamantul Nicolaescu Andrei, a invocat că a activat în cadrul Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială "Fulger" al MAI al RM. Este participant la acţiunile de luptă pentru apărarea Independenţei şi Integrităţii Teritoriale ale Republicii Moldova, este veteran de război şi în prezent pensionar al MAI al RM din anul 2006. Conform art.35 a Legii cu privire la poliţie nr.416 din 18.12.1990, asigurarea coroboratorilor poliţiei cu spaţiu locativ, li se acordă de către organele publice locale, cel mai mult după trei ani de zile de la angajarea la serviciu, spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată conform normelor stabilite de legislaţie. La 29.05.2009 (N-5214/09) s-a adresat cu o cerere către Primăria mun.

Chişinău în privinţa asigurării cu spaţiu locativ. Direcţia Generală Locativa- Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău prin răspunsul din 1 16.06.2009 (N-1375/09) la cererea prealabilă, i-au comunicat că, în mun.Chişinău s-a creat o situaţie extrem de dificilă cît priveşte asigurarea cu spaţiu locativ a persoanelor, care dispun de acest drept conform legislaţiei în vigoare. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11.11.2009, a fost obligat Consiliul mun.Chişinău să-i acorde spaţiul locativ în conformitate cu normele legislaţiei în vigoare. Hotărîrea nominalizată a fost menţinut prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 19 mai 2010. După intrarea în vigoare a hotărârii menţionate, s-a adresat cu o cerere către Şeful Oficiului de Executare a sect.Centru, mun.Chişinău, Primarului mun.Chişinău şi Consiliului mun.

Chişinău, prin care a solicitat să contribuie la executarea hotărârii Curţii de Apel Chişină din 11 noiembrie 2009. Conform încheierii executorului judecătoresc al oficiului de executare Centru al DEMJ s-a stabilit un termen de 15 zile debitorului Consiliul mun. Chişinău de a executa binevol hotărîre. Prin răspunsul de la Direcţia Generală Locativa- Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău a fost informat că organele publice locale din motivul că sunt mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile neexecutate şi din lipsa de surse financiare, nu poate executa hotărîrea instanţei de judecată. Hotărârea judiciară nominalizată rămâne fără executare până în prezent. Menţionează reclamantul că, conform practicii CEDO.

hotărârea judecătorească nu se finalizează cu pronunţarea, ci cu executarea ei. în acest sens se aduc ingerinţe drepturilor lui prevăzute de art. 6 al CEDO, care declară că, fiecare persoană are dreptul la protejarea drepturilor sale civile de către o instanţă independentă, care se va pronunţa referitor la drepturile sale cu caracter civil. Odată ce o hotărâre de judecată nu va fi executată are loc încălcarea art. 6 CEDO. Solicită reclamantul Nicolaescu Andrei constatarea faptului de violare a drepturilor sale prevăzute de art. 6 şi 13 CEDO şi art. 1 al Protocolului 1 adiţional la Convenţia Europeană. La fel, solicită încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma în mărime de 6000 euro, cu titlu de prejudiciu moral pentru neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 11.11.2009, precum şi obligarea executării acestei hotărîri în termen de 1 lună.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 12.11.2012, acţiunea lui Nicolăescu Andrei s-a admis parţial. S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen a hotărîrii judecătoreşti din 11.11.2009. S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul lui Nicolăescu Andrei cu titlu de prejudiciul moral suma în mărime de 450 Euro. În rest, acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06.03.2013, au fost respinse apelurile declarate de Nicolăescu Andrei şi Ministerul Finanţelor al RM, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 12.11.2012. 2 La 07.05.2013, Nicolăescu Andrei a declarat recurs, în termen legal, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti parţial şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, Nicolăescu Andrei a indicat că pe parcursul unui termen îndelungat, a suportat evident o încordare psihică, retrăiri, adică o stare de stres, circumstanţe legate de suferinţe morale, atît psihice, cît şi fizice. Invocă că la aprecierea sumei, instanţa de judecată nu a luat în consideraţie şi importanţa cauzei, care este una de importanţă deosebită, deoarece obiectul litigiului este asigurarea cu spaţiu locativ, cauzarea în realitate a prejudiciului material şi moral suportat. Recurentul indică că pînă în prezent se află într-o stare continuă de imposibilitate de a-şi realiza drepturile sale la executarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile ca fiind un tratament discriminatoriu.

La 14.06.2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs, în termen legal, deoarece date privind recepţionarea deciziei instanţei de apel la materialele cauzei nu există, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului, a indicat că instanţele de judecată în mod neîntemeiat au dispus constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil şi neîntemeiat au dispus adjudecarea din contul bugetului de stat a sumei de 450 euro. Existenţa încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a unei hotărîri judecătoreşti poate fi constatată şi devine reparabilă doar la expirarea termenului de 1 an de la data intentării procedurii de executare silite.

Recurentul invocă că repararea prejudiciului moral cauzat prin neexecutare intervine doar la un an de la expirarea termenului de 6 luni de la care a fost prezentat titlul executoriu în original către Consiliul Municipal Chişinău. În aceleaşi condiţii procedura de executare silită putea fi iniţiată, doar la expirarea acestor termene speciale şi legale de executare benevolă. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de recurenţii Nicolăescu Andrei şi şi Ministerul Finanţelor sînt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursurilor declarate nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursurile fiind vădit neîntemeiate. 3 Argumentele invocate de recurenţii Nicolăescu Andrei şi Ministerul Finanţelor în cererile de recurs că hotărîrile judecătoreşti sunt neîntemeiate, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti prin relatarea situaţiei în viziunea recurenţilor, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestor hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către recurenţii Nicolăescu Andrei şi Ministerul Finanţelor, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Nicolăescu Andrei şi Ministerul Finanţelor al RM, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima 4