2ra-1719/13 — Încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1719/13 Judecători: V. Micu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Craiu, L.Bulgac, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Olaru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ion Olaru către Ministerului Finanţelor al RM, intervenienenţi accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Consiliul municipal Chişinău şi Executorul Judecătoresc Igor Doroftei, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, prin care a fost modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09.11.2012, CONSTATĂ : La 26 iulie 2012, Ion Olaru a înaintat cerere de chemare în judecată către Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienenţi accesorii Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Consiliul municipal Chişinău şi Executorul Judecătoresc Igor Doroftei, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare. În motivarea cererii reclamantul a invocat, că este veteran de război şi activînd în cadrul Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în urma acţiunilor de luptă pentru apărarea Independenţei şi Integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, a fost rănit în timpul obligaţiunilor dc serviciu, fiind invalid de gradul II.

La 02 aprilie 2009, s-a adresat în instanţa de judecată către Consiliul municipal Chişinău, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului său împreună cu membrii familiei la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, cît şi obligarea Consiliului municipal Chişinău să-l asigure împreună cu familia cu spaţiu locativ întru îmbunătăţirea condiţiilor de trai conform normelor stabilite de legislaţia în vigoare, cît şi încasarea prejudiciului moral. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2009, acţiunea a fost admisă parţial, a fost recunoscut dreptul reclamantului împreună cu membrii 1 familiei sale la asigurarea cu spaţiu locativ, şi a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să atribuie familiei sale locuinţă conform normelor prevăzute de art. 42 al Codului cu privire la locuinţă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 ianuarie 2010, recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău a fost respins, iar hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2009 a fost menţinută. Reclamantul indică că, la 08 februarie 2010, a depus o cerere către Şeful Oficiului de executare a sect. Centru, mun. Chişinău, prin care a solicitat executarea hotărîrii judecătoreşti. Prin încheierea executorului judecătoresc s-a dispus, a primi spre executare documentul executoriu şi s-a stabilit un termen de 15 zile debitorului Consiliului municipal Chişinău, de a executa benevol cerinţele documentului executoriu. Prin răspunsul parvenit de la Direcţia generală locativ comunală şi amenajare a Consiliului municipal Chişinău, reclamantul este informat, că organele publice locale din motiv că sunt mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile neexecutate şi din lipsa de surse financiare, nu poate executa hotărîrea instanţei de judecată nominalizate.

Reclamantul susţine că, a înaintat la CEDO o cerere, în conformitate cu articolul 34 a Convenţiei, precum şi cu articolele 45 şi 47 ale Regulamentului Curţii, care a fost înregistrată cu nr.65625/10, Olaru c/Moldovei, în legătură cu faptul, că prin neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2009, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 ianuarie 2010, se încalcă art. 6 al Convenţiei, adică a dreptului reclamantului la un proces echitabil şi la protecţia proprietăţii.

CEDO prin scrisoarea din 29 septembrie 2011, a informat reclamantul, că la 01 iulie 2011 în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau-a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, indicînd că este necesar ca reclamantul să facă uz de noul remediu intern în scopul restabilirii drepturilor încălcate.

Solicită reclamantul constatarea faptului de violare a drepturilor prevăzute de articolul 6 şi 13 a Convenţiei Europene şi Articolul 1 al Protocolului 1 Adiţional la Convenţia Europeană de către statul Republica Moldova; încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Olaru Ion suma în mărime de 6 000 euro (şase mii euro) în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii, cu titlu de prejudiciul moral, pentru neexecutarea hotărîrii; obligarea executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2009 în termen de 1 lună; încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea drepturilor reclamantului prevăzute de articolul 6 a Convenţiei Europene, dispunînd totodată încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ion Olaru a depus apel, solicitînd admiterea apelului şi modificarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Ministerul Finanţelor al RM la fel a depus cerere de apel, solicitînd casarea în parte a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 noiembrie 2012, cu 2 pronunţarea unei noi hotărîri prin care cerinţele de încasare a prejudiciului moral să fie încadrate în limitele rezonabile. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, apelul declarat de Ion Olaru a fost respins, iar apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM a fost admis, fiind modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 noiembrie 2012 în partea încasării prejudiciului moral, micşorînd suma de la 20 000 lei pînă la 10 000 lei. În rest, hotărîrea a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat ca legală concluzia primei instanţe despre necesitatea reparării prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărîrii, însă consideră că suma de 20 000 lei, dispusă spre încasare de prima instanţă, este exagerată şi aceasta urmează a fi redusă pînă la suma de 10 000 lei, or, constatarea încălcărilor şi admiterea acţiunii constituie prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral eventual suferit de reclamant. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 21 martie 2013, Ion Olaru a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurentul a invocat încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică exact argumentele reflectate şi în cererea de chemare în judecată. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţa de fond şi de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 3 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Olaru Ion asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Olaru Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Olaru Ion împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ion Olaru către Ministerului Finanţelor al RM, intervenienenţi accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Consiliul municipal Chişinău şi Executorul Judecătoresc Igor Doroftei, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4