3ra-1265/13 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1265/13 prima instanţă: A. Pahopol DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 27 iulie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 22 mai 2012, a înaintat cerere prealabilă prin care a solicitat anularea integrală a deciziei nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012, emisă de către Direcţia administrare fiscală Ciocana a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, privind aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în sumă de 4000 lei faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”. Prin decizia nr. 136 din 21 iunie 2012, referitor la contestaţia împotriva deciziei nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia administrare fiscală Ciocana a decis de a considera neîntemeiate argumentele prezentate de către contribuabil şi lipsa temeiului legal de modificare sau anulare a deciziei contestate.

La 27 februarie 2012, reprezentantul reclamantului s-a adresat cu demers către Direcţia administrare fiscală Ciocana, în baza căruia a solicitat eliberarea certificatului privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetul public naţional.

Prin certificatul eliberat cu nr. 1-13/2-429 din 28 februarie 2012 se confrmă faptul că, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” nu are restanţe faţă de bugetul public naţional, inclusiv şi datorie pe impozitul funciar pe terenul oferit 1 firmei în arendă în baza contractului de arendă funciară nr. 4596/2006, înregistrat la 07 iulie 2006 la Organul cadastral Chişinău, cu numărul cadastral 0100311348. Indică reclamantul că la ziua depunerii demersului, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat i-a comunicat că Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” a comis încălcări a obligaţiilor cu privire la înregistrarea subdiviziunii „terenului în arendă”, pentru ce organul fiscal este în drept să aplice sancţiunea sub formă de amendă, oferindu-i reprezentantului firmei un formular de cerere „de atribuire a codului fiscal” pentru completare.

Respectivul argument îl consideră nefondat, deoarece lipsa restanţelor faţă de bugetul public naţional confirmă faptul că firma integral şi regulat, începînd cu anul 2006 şi pînă în prezent, a achitat impozitul funciar pentru terenul oferit în arendă, ceea ce înseamnă că în baza de date fiscale este înregistrat bunul imobil şi este inclusă plata impozitului funciar. Actele de control eliberate reclamantului de către organul fiscal la 31 martie 2003, 29 decembrie 2006, 07 februarie 2008, 04 noiembrie 2008, 24 februarie 2012, în care sînt reflectate plăţile impozitului funciar confirmă lipsa comiterii încălcării cu privire la înregistrarea subdiviziunii.

În baza răspunsurilor Preturii Ciocana, parvenite în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Iunitex”, nr. 01-29/270 din 30 iunie 2011, 01-29/516 din 18 noiembrie 2010, 01-24/185 din 21 mai 2010, 01-31/343 din 16 aprilie 2010, 01- 29/535 din 15 noiembrie 2006, se demonstrează că, pe perioada mai multor ani, terenul oferit în arendă reclamantului este ilegal utilizat, cu consimţămîntul Preturii Ciocana, de către alţi agenţi economici, care desfăşoară activitate comercială în baza autorizaţiilor. Direcţia administrare fiscală Ciocana la 04 aprilie 2012 a emis decizie nr. 01- 13/2-128 privind aplicarea sancţiunii faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”, sub formă de amendă în sumă de 4000 lei, invocînd art. 8 alin. (2) lit. b) din Titlul I al Codului Fiscal şi art. 161 alin. (8) din Titlul V al Codului Fiscal în legătură cu neînregistrarea subdiviziunii structurale - teren şi construcţie, amplasat în mun.

Chişinău, bd. Mircea cel Bătrîn, conform contractului de arendă din 05 iunie 2006. Deoarece noţiunea de „subdiviziune” semnifică unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentantă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia ce ţin de producerea, păstrarea, achiziţia, comercializarea mărfurilor şi/sau prestarea serviciilor, efectuarea lucrărilor, consideră reclamantul că terenul şi fundamentul construit nu constituie subdiviziune structurală a întreprinderii, la care se referă inspectorul fiscal în decizia de sancţionare. În viziunea reclamantului, din contextul noţiunii date în raport cu situaţia reală a terenului, rezultă că ultimul este oferit în arendă pentru construcţie, termenul de arendă fiind expirat, Construcţia menţionată încă nu există, fiind ridicat doar fundamentul obiectivului.

2 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău nu a ţinut cont că, contractul de arendă funciară nr. 4596/2006 din 05 iunie 2006, încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” şi Primăria mun. Chişinău a expirat deja. Astfel, indiferent de argumentele legal expuse mai sus, organul fiscal continuă să facă referire la contractul de arendă, care din 05 iunie 2011 este expirat, inclusiv şi asupra înregistrării la 16 decembrie 2011 la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău a bunului imobil nr. 0100311.348.01, care constituie doar fundaţia nefinalizată a obiectivului, ce urmează a fi construit. Consideră, reclamantul, neîntemeiată şi ilegală decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 136 din 21 iunie 2012 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012, emisă de către Direcţia administrare fiscală Ciocana a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău, privind aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în sumă de 4000 lei faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”, mun. Chişinău. Cere, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”, anularea în tot a deciziilor nominalizate, ca fiind emise contrar prevederilor legii. La 22 noiembrie 2012, reprezentantul reclamantului a înaintat cerere de concretizare, în baza căreia a solicitat substituirea cerinţelor iniţial înaintate în cererea de chemare în judecată cu cea de anulare a deciziei nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012, emisă de către Direcţia administrare fiscală Ciocana a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, privind aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în mărime de 4000 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, acţiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău a fost respinsă ca neîntemeiată. La 22 aprilie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” a depus recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă. Conform art. 30 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ hotărârea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepţionării de către recurent a hotărîrii Curţii de Apel, expediată conform scrisorii de însoţire, din 20 februarie 2013 (f.d. 68). Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”, în motivarea recursului a indicat că instanţa de judecată a emis o hotărâre bazată pe aplicarea incorectă a normelor de drept material şi aprecierea eronată a circumstanţelor pricinii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

3 În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre; Prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 44/23-18 din 18 aprilie 2006 şi contractul de arendă funciară nr. 4596/2006, Societăţii cu Răspundere Limitată „Iunitex” i-a fost transmis în arendă lotul de teren cu nr. cadastral 0100311348 cu suprafaţa de 0,11 ha, pentru definitivarea proiectării şi construirea unui centru comercial cu strămutarea gheretelor existente, pe un termen de 5 ani (f.d. 20-23). Inspectorul fiscal principal de stat, în baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal nr. 63 „a” din 12 martie 2012, a efectuat controlul fiscal cameral la Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” privind respectarea obligaţiunilor contribuabilului stabilite în art. 8 alin. (2) lit. b) Cod Fiscal (f.d.

17). În rezultatul controlului efectuat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Oficiul Ciocana, a fost întocmit actul de control nr.1-571721 din 12 martie 2012. Conform actului menţionat, în cadrul controlului au fost constatate anumite devieri privind respectarea legislaţiei fiscale comise de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” în perioada de activitate supusă controlului, şi anume a fost stabilit faptul neprezentării informaţiei de către reclamant privind înregistrarea subdiviziunii, terenului şi construcţiei de pe str. Mircea cel Bătrîn, municipiul Chişinău, în termen de 30 zile, precum şi nerespectarea obligaţiunilor contribuabilului referitor la punerea la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul (f.d.

17). La 04 aprilie 2012, în baza actului sus indicat, a fost emisă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” prin care a fost aplicată o amendă în mărime de 4000 lei ( f.d. 16). La 22 mai 2012, nefiind de acord cu decizia menţionată, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”, a depus contestaţie adresată Inspectoratului Fiscal de Stat, solicitînd examinarea obiectivă a cererii prealabile şi anularea integrală a deciziei nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012 (f.d. 11-15). La 21 iunie 2012, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 136 pe marginea contestaţiei depuse, aceasta a fost respinsă, fiind considerate neîntemeiate argumentele prezentate de contribuabil (f.d.

9-10). Nefiind de acord cu decizia menţionată, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” a depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând anularea acesteia, iar ulterior, prin depunerea unei cereri de concretizare, în care a solicitat substituirea cerinţelor iniţial înaintate în cererea de chemare în judecată cu cea de anulare a deciziei nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012, emisă de către Direcţia administrare fiscală Ciocana a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, privind aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în mărime de 4000 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului anularea deciziei Direcţiei administrare fiscală Ciocana a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”, prima instanţă a considerat motivele invocate de către ultima neîntemeiate şi a respins acţiunea. 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe nefondate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea eronată a normelor de drept material, fapt care constituie temei de casare a hotărârii pronunţate. Conform art. 11 alin. (1) Cod Fiscal, apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei.

Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. Noţiunea de subdiviziune, prevăzută în pct. 29 al art. 5 Cod Fiscal semnifică unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia. Pornind de la prevederile menţionate, instanţa consideră că terenul şi fundamentul construit pe strada Mircea cel Bătrîn, municipiul Chiţinău, nu constituie subdiviziune structurală a întreprinderii, la care s-a referit inspectorul fiscal în decizia de sancţionare, deci nu exercită careva atribuţii în cadrul Societăţii cu Răspundere Limitată „Iunitex”.

Conform art. 8 alin. (2) lit. b) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare), să prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările ulterioare) cu privire la sediul său, sediul subdiviziunilor, denumirea şi sediul instituţiilor financiare în care sînt deschise conturi, precum şi cu privire la sistarea temporară a activităţii subdiviziunilor; Din materialele pricinii, lipsesc dovezi care să indice careva încălcări din partea contribuabilului prevăzute în articolul anterior. Mai mult decît atît, prin certificatul nr. 1-13/2-429 din 28 februarie 2012, eliberat de către Direcţia administrare fiscală Ciocana, Societăţii cu Răspundere Limitată „Iunitex”, rezultă că ultima nu avea datorii faţă de bugetul public naţional (f.d.

18). În baza art. 161 alin. (1) şi (2) Cod Fiscal, organul fiscal ţine evidenţa contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale şi actualizînd registrul fiscal în modul stabilit de prezentul titlu şi de instrucţiunea aprobată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Codul fiscal, conform prezentului capitol, se atribuie o singură dată, indiferent de dispoziţiile legislaţiei fiscale privind stabilirea şi stingerea obligaţiilor fiscale. Legislaţia fiscală poate să prevadă ca persoana căreia i s-a atribuit cod fiscal să se înregistreze suplimentar ca plătitor al diferitelor tipuri de impozite şi taxe.

Însă, potrivit art. 162 alin. (1) lit. a) al aceleiaşi legi, se atribuie cod fiscal oricărei persoane juridice, întreprinderi cu statut de persoană fizică, precum şi oricărui notar public, cabinet al avocatului, oricărei persoane care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, oricărui executor judecătoresc, birou individual al mediatorului, birou asociat de mediatori. Ca urmare a celor menţionate, instanţa de recurs menţionează că, terenul şi fundaţia nefinalizată a obiectivului, amplasat în mun. Chişinău, bul. Mircea cel 5 Bătrîn, ca subdiviziuni a persoanei juridice vor utiliza codul fiscal al celei din urmă. Conform art. 165 alin. (5) Cod Fiscal, subdiviziunile unei persoane juridice care nu au statut de persoană juridică utilizează codul fiscal al acesteia.

Raportând normele enunţate la caz, instanţa de recurs conchide că prima instanţă incorect a ajuns la concluzia privind respingerea acţiunii, deoarece Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” este obligată să-şi înregistreze subdiviziunile doar în urma dobîndirii dreptului de proprietate. Nu pot fi reţinute argumentele intimatului precum că, potrivit infomaţiei Agenţiei relaţii funciare şi Întreprinderii de Stat „Cadastru” din 16 decembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” a înregistrat ca proprietar bunul imobil nr. 0100311.348.01 cu cota parte 1,0 în baza avizului tehnic din 15 decembrie 2011, deoarece asemenea probe n-au fost anexate la materialele dosarului.

Mai mult decît atît, conform art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Astfel, intimatul nu a adus nicio probă care să confirme faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” a înregistrat, la 15 decembrie 2011, ca proprietar bunul imobil nr. 0100311,348,01 cu cota parte 1,0. Or nu pot fi reţinută ca probă în acest sens, contractul de arendă încheiat la 05 iunie 2006, între Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” şi Primăria municipiului Chişinău, în calitate de proprietar al lotului de pămînt, pe un termen de 5 ani, deoarece respectivul contract a încetat a mai produce efecte juridice în iunie 2011 (f.d.

21-23). Dat fiind faptul că, termenul de arendă a expirat, iar construcţia încă nu există, fiind doar fundamentul obiectivului, Direcţia de administrare fiscală Ciocana eronat a aplicat Societăţii cu Răspundere Limitată „Iunitex” sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 4000 lei. Este de reţinut şi faptul că, potrivit actelor de control eliberate Societăţii cu Răspundere Limitată „Iunitex” de către organul fiscal la 28 noiembrie 2006, 07 februarie 2008, 04 noiembrie 2008, 24 februarie 2012, în care sunt reflectate plăţile impozitului funciar, este confirmată lipsa comiterii încălcărilor cu privire la înregistrarea presupusei subdiviziuni (f.d. 24-27). Circumstanţele enunţate denotă suplimentar ilegalitatea deciziei contestate.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că pe parcursul examinării pricinii, Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău nu a dovedit faptele care au stat la baza adoptării deciziei contestate, şi anume că Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” a încălcat prevederile art. 8 alin. (2) lit. b) Cod Fiscal, care prevede obligaţia contribuabilului de a fi pus la evidenţă la organul fiscal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este nefondată, iar argumentele prezentate de către intimat sunt neîntemeiate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ 6 lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite acţiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează decizia Direcţiei administrare fiscală Ciocana a Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău nr. 01-13/2-128 din 04 aprilie 2012, privind aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în sumă de 4000 lei faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iunitex”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 7