3ra-1285/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1285/13 prima instanţă: B. Bîrca, DECIZIE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, Iurie Diaconu, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Fashion shoe distribution”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Fashion shoe distribution” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 01 septembrie 2011, reclamantul SRL „Fashion shoe distribution” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la recunoaşterea nulă a acţiunii Biroului Vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă, ca fiind ilegală, anularea actelor de inspecţie emise la declaraţia vamală în detaliu nr.3029112754 din 02.06.2011 şi declaraţia vamală nr. 3019111410 din 24.06.2011 precum şi a acestor declaraţii în varianta modificată şi a menţine în vigoare varianta iniţială cu obligarea restituirii sumei de 25179,83 lei, încasate suplimentar pentru vămuirea mărfii importate.

Ulterior, prin cererea de concretizare reclamantul a solicitat recunoaşterea ilegală a acţiunilor Biroului Vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă a mărfurilor importate conform declaraţiei vamale nr.3029I12754 din 02.06.2011 şi nr.3019Il 1410 din 24.06.2011, recunoaşterea ilegală şi anularea actelor de inspecţie emise la declaraţia vamală nr.3029112754 din 02.06.2011 şi declaraţia vamală nr. 3019111410 din 24.06.2011 precum şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie în contul unic al Serviciului Vamal la SRL „Fashion shoe distribution” suma drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 25 179,83 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 02.06.2011, Î.C.S.

„Fashion shoe distribution” SRL, a depus la Biroului Vamal Chişinău declaraţia vamală nr. 3029 I 12754 din 02.06.2011 şi declaraţia vamală nr. 3019I11410 din 24.06.2011, declaraţiile vamale respective au fost depuse cu scopul vămuirii lotului de marfa şi anume: încălţăminte, preparate pentru îngrijirea încălţămintei, ciorapi, accesorii din textil. Invocă reclamantul că în temeiul art. 214 Cod Vamal, art. 6 Legea cu privire la tariful vamal, odată cu declararea mărfurilor s-a declarat şi valoarea în vamă a acesteia - în baza valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit sau de plătit, deoarece cheltuielile aferente livrării mărfurilor declarate au fost demonstrate prin actele de însoţire ale mărfurilor prezentate organului vamal, prin aceasta consideră că s-au conformat prevederilor pct.2 al art.7 al Legii cu privire la tariful vamal, respectînd procedura stabilită de determinare a valorii în vamă.

Susţine reclamantul că la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova, Î.C.S. „Fashion shoe distribution” SRL a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, conform art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal, unde în baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege şi în conformitate cu pct. 13 al HG 600 din 14.05.2002 Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă. Reieşind din acestea, la vămuirea mărfurilor au fost prezentate actele de însoţire ale mărfurilor anexate la această declaraţie: contract vînzare-cumpărare, facturi comerciale, CMR, declaraţia vamală de export, paking List, cheltuieli de transport, actele de înregistrare a întreprinderii, facturile comerciale de procurare a mărfurilor de către vînzător.

Motivează că indiferent la faptul prezentării tuturor actelor ce atestă corectitudinea executării prevederilor legale în executarea procedurii de determinare a valorii în vamă, şi anume, a metodei de determinare a valorii în vamă valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit, Biroul Vamal Chişinău nu a respectat acestea şi a emis Actul de inspecţie cu obligaţiunea de achitare suplimentară a sumei drepturilor de import în mărime de 25179,83 lei, deoarece a considerat că importatorul (cumpărătorul) Î.C.S. „Fashion shoe distribution” SRL şi exportatorul S.C. Otter distribution SRL (vînzător) sunt persoane interdependente, fapt ce nu permite aplicarea metodei de determinare a valorii în vamă declarate.

Prin completarea Actului de Inspecţie, s-a obligat modificarea declaraţiei vamale în detaliu, în pofida dezacordului manifestat de către declarant, care a solicitat eliberarea condiţionată a mărfurilor prevăzută de HG 600 din 14.05.2002. Menţionează reclamantul că în momentul vămuirii, declarantul a prezentat un şir de acte ce demonstra faptul aplicării corecte a metodei de evaluare a valorii în vamă conform art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal, fapt ce demonstrează că nu există dependenţă la formarea preţurilor de către cumpărător, în cadrul activităţii comerciale. Notează reclamantul că forma juridică de înregistrare a cumpărătorului este Î.C.S. (întreprindere cu capital străin), forma de înregistrare respectivă este stabilită de către Legea nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

Acest fapt, demonstrează că fondatorul a intervenit cu investiţii în Republica Moldova, în scopul organizării afacerii în beneficiul bugetului naţional. Confirmă că SC Otter distribution SRL (vînzător) este şi fondatorul întreprinderii Î.C.S. „Fashion shoe distribution” SRL, dar, cu certitudine, acest fapt nu influenţează asupra preţurilor mărfurilor livrate în Republica Moldova. Preţul în profit la mărfurile importate se stabilesc în beneficiul fondatorului în Republica Moldova şi nicidecum, în România. Reclamantul susţine că colaboratorul vamal a impus aplicarea metodei de rezervă a determinării valorii în vamă conform art. 17 al Legii, operînd modificările respective în declaraţie (brokerul vamal conform ordinului nr.480-0, după depunerea declaraţiei nu are acces la ea în formă electronică).

Notează apelantul că cu decizia majorării valorii în vamă nu a fost de acord. Faptul dezacordului declarantului cu decizia dată demonstrează şi nesemnarea Actului de inspecţie. În drept, consideră reclamantul acţiunile Biroului Vamal Chişinău ilegale, deoarece prevederile pct. 13 al HG 600 Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă au fost respectate integral, invocarea nerespectării pct. 14,15 este nefondată, deoarece prevederile pct. 14 se aplică în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate, documentele menţionate în pct. 13 al Regulamentului nu sunt suficiente.

Conform pct.3 art.8 al Legii cu privire la tariful vamal - în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau, în cazul, în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sinestătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Menţionează că date au fost suficiente, temei legal de neacceptare a valorii în vamă biroul vamal nu s-au prezentat. Indică reclamantul că acţiunile întreprinse de către Biroul Vamal Chişinău au încălcat prevederile alin. 2, art. 10 al legii cu privire la tariful vamal, unde principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

în cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică, doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Reieşind din prevederile acestui articol, reclamantul susţine că Biroul Vamal Chişinău a fost obligat să utilizeze consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă atunci, pîrîtul ignorînd aceste prevederi, prin utilizarea directă a metodei de evaluare „metoda de rezervă” în procesul vămuirii, la etapa verificării corectitudinii valorii în vamă, colaboratorul vamal a eliberat un act-explicaţie care stabileşte imposibilitatea aplicării consecutive a metodelor de determinare a valorii în vamă.

Consideră reclamantul că au fost folosite preţuri arbitrare sau fictive aplicînd metoda de rezervă a evaluării valorii în vamă, fapt ce contravine art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal. Această acţiune contravine prevederilor lit. g al art.7 (valori arbitrare sau fictive), a Acordului privind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ utilizat în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului a cărei membru este RM conform Legii Nr.218-XV din pentru aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului.

Solicită SRL „Fashion shoe distribution” recunoaşterea ilegală a acţiunilor Biroului Vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă a mărfurilor importate conform declaraţiei vamale nr.3029I12754 din 02.06.2011 şi nr.3019Il 1410 din 24.06.2011, recunoaşterea ilegală şi anularea actelor de inspecţie emise la declaraţia vamală nr.3029112754 din 02.06.2011 şi declaraţia vamală nr. 3019111410 din 24.06.2011 precum şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie în contul unic al Serviciului Vamal la SRL „Fashion shoe distribution” suma drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 25 179,83 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 30 aprilie 2013, SRL „Fashion shoe distribution” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîri noi de admiterea acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că prima instanţă la examinarea pricinii, eronat a dat apreciere probelor prezentate la dosar, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, precum şi incorect a aplicat prevederile legii materiale. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit art. 5 al. (2) din Legea cu privire la tariful vamal, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvernul RM, în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. În corespundere cu prevederile Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 218-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie.

Cu derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator. Conform art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Colegiul constată că pct. 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova şi art. 7 al. (2) din Legea cu privire la tariful vamal, prevede că în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte documentele respective indicate în pct. 13 al Regulamentului sus menţionat. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Potrivit normelor legale vamale, actul constatator serveşte ca dovadă a apariţiei obligaţiei vamale.

Cazurile apariţiei obligaţiunii vamale sînt indicate în Codul vamal - art. 127 – 127¹². Conform art. 127¹³ al. (1) Cod vamal, actul constatator reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale, document spre executare obligatorie din momentul aprobării de către conducerea organului vamal şi semnării lui de ambele părţi.

Din materialele dosarului s-a stabilit SRL „Fashion shoe distribution” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la recunoaşterea ilegală a acţiunilor Biroului Vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă a mărfurilor importate conform declaraţiei vamale nr.3029I12754 din 02.06.2011 şi nr.3019Il 1410 din 24.06.2011, recunoaşterea ilegală şi anularea actelor de inspecţie emise la declaraţia vamală nr.3029112754 din 02.06.2011 şi declaraţia vamală nr. 3019111410 din 24.06.2011 precum şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie în contul unic al Serviciului Vamal la SRL „Fashion shoe distribution” suma drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 25 179,83 lei.

Prima instanţă a emis hotărîrea sus enunţată, de respingere a acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţa cu certitudine a stabilit circumstanţele raportului juridic litigios şi anume, că ÎCS „Fashion shoe distribution” SRL în temeiul contractului de vînzare-cumpărare din 31 octombrie 2008, încheiat cu SC „Otter Distribution” SRL, cu sediul str. Industriilor 10, comuna Chijiajna, jud. Ilfov, România, a importat încălţăminte.

ÎSC „Fashion Shoe Distribution” SRL a prezentat spre vămuire la postul vamal Chişinău intern 3 Varniţa, marfa - încălţăminte, preparate pentru îngrijire încălţămintei, tălpi interioare detaşabile pentru încălţăminte, genţi de mînă, curele din piele si material plastic, portmoneuri conform declaraţiei vamale nr. 3029 I 12754 din 02.06.2011, şi la postul vamal Chişinău intern 4 Petricani marfa - încălţăminte, preparate pentru îngrijire încălţămintei, tălpi interioare detaşabile pentru încălţăminte, genţi de mînă, curele material plastic, portmoneuri, portchei, articole din materiale textile pentru încălţăminte conform declaraţiei vamale nr. 3019I11410 din 24.06.2011.

Potrivit actelor cauzei şi anume din borderoul documentelor rezultă că declaraţia vamală nr. 3029 I12754 din 02.06.2011, era însoţită de următoarele documente: scrisoarea de transport internaţional nr. 0477796 din 01.06.2011; contractul de vînzare - cumpărare din 31.10.2008; declaraţia vamală a tării de export nr.1 1ROBU1400E0051396 din 31.05.2011; factura comercială (INVOICE) nr. 21 din 31.05.2011; paking list nr. 21 din 31.05.2011; carnetul TIR nr. SX65865408; permisul conducătorului auto şi paşaportul tehnic al mijlocului de transport; calculaţia cheltuielilor de transport nr.17039732 din 01.06.2011; factura comercială (INVOICE) nr. 22 din 30.05.2011; scrisori ale agenţilor economici.

Declaraţia vamală nr. 3019I11410 din 24.06.2011, era însoţită conform borderoului documentelor de următoarele documente anexate: scrisoarea de transport internaţional din 21.06.2011; contractul de vînzare - cumpărare din 31.10.2008; declaraţia vamală a ţării de export nr.1 1ROBU1400E0059835 din 21.06.2011; factura comercială (INVOICE) nr. 23 din 20.06.2011; paking list nr. 23 din 20.06.2011; carnetul TIR nr. UX66891844; permisul conducătorului auto si paşaportul tehnic al mijlocului de transport; calculaţia cheltuielilor de transport nr. 17040278 din 23.06.2011. Colegiul remarcă că ÎCS „Fashion Shoe Distribution” SRL a stabilit valoarea în vamă a mărfii în baza metodei nr. I, adică în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, prin urmare recurentul a considerat că organului vamal i-au fost prezentate documente care în viziunea declarantului ar confirma pe deplin valoarea în vamă declarată.

În urma verificării corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii, autoritatea vamală a ajuns la concluzia că documentele prezentate de declarant nu sînt suficiente pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate prin metoda în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit şi că nu sînt respectate prevederile art. art. 13, 14, 15 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002 şi invocînd metoda de rezervă a propus o altă valoare în vamă decît cea indicată de declarantul - ÎCS „Fashion shoe distribution” SRL.

Ca urmare a celor menţionate, Biroul Vamal Chişinău a emis actul de inspecţie la declaraţia vamală în detaliu nr.3029I12754 din 02.06.2011 şi nr.3019I11410 din 24.06.2011, iar ca rezultat a propus importatorului să achite plata unor taxe excedentare în mărime de 25179,83 lei, astfel, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor respective intimatul a utilizat metoda 6 (metoda de rezervă) din cauza imposibilităţii utilizării metodelor precedente. Conform art. 6 alin.(l) al Legii nr. 1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu art.7 alin.(l) valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să veridice şi confirmate prin acte.

Potrivit art. 8 alin.(l), (2) al Legii menţionate, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. In cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de legea cu privire la tariful vamal.

Conform pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale, documentele de constituire a persoanei care introduce mărfurile pe teritoriul Republicii Moldova; contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma, precum şi alte documente de plată şi/sau contabile ce confirmă valoarea mărfurilor; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate,

conformitate etc. Conform pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernul RM nr.600 din 14.05.2002, declarantul de sine stătător determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse conform metodelor de evaluare stabilite de art. 10 al Legii nr. 1380-XIII cu privire la tariful vamal din 20.11.1997, iar în baza pct.10 al Regulamentului sus-menţionat, declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, completând de sine stătător toate rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DW-1 sau DW-2), în modul stabilit de Serviciul Vamal, cu excepţia rubricilor destinate menţiunilor organului vamal (pct. 17 Regulament), fiind responsabil de veridicitatea datelor indicate în declaraţia privind valoarea în vamă şi a documentelor anexate.

Conform art. 11 al Legii nr. 1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal care reglementează metoda-1 determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit: la determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii: a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal: cheltuielile aferente asigurării; costul transportului; costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii; b) cheltuielile suportate de cumpărător: comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii; costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg cu marfa; costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare; c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate,

în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit: materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfa; instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii; materiale cheltuite la producerea mărfii; lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii; d) redevenţele şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a producţiei cinematografice; e) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni, direct sau indirect, vînzătorului.

Reieşind din prevederile normelor de drept citate în coraport cu conţinutul contractului prezentat de către declarat, Colegiul constantă că prima instanţă corect a stabilit că contractul de vînzare-cumpărare din 31.10.2008 nu corespunde pct. 15 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002. deoarece în contractul comercial nu este specificat nomenclatorul sortimental al mărfurilor, volumul (cantitatea) mărfurilor importate, preţul pentru o unitate de marfă şi valoarea totală a contractului, cerinţele privind calitatea mărfurilor. Potrivit pct. II art. 1,2 al contractului menţionat se indică că „obiectul contractului priveşte vînzarea încălţămintei în cantitatea şi sortimentele stabilite prin comenzi certe ce vor constitui anexe a contractului.

Vînzătorul se obligă să transmită proprietatea mărfii, iar cumpărătorul să primească şi să plătească preţul convenit la termenele şi condiţiile stipulate în contract/comandă. Marfa se determină în anexele contractului (comenzi certe, facturi fiscale) prin cantitate, calitate, sortiment, specificaţie, caracteristici menţionate de către vînzător, iar după cum rezultă din materialele pricinii, declarantul nu a prezentat organului vamal anexele specificate în contract - comenzi certe, facturi fiscale în vederea determinării cantităţii, sortimentului, calităţii şi preţului mărfii importate.

Colegiul remarcă că la declaraţia vamală nr.3029I12754 din 02.06.2011 s-a solicitat contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului, specificaţia la contract; certificatul de origine a mărfii; certificatul de calitate si conformitate; contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; facturi pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; documente contabile; recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, iar cele menţionate sunt confirmate de formularul întocmit de Biroul Vamal Chişinău la care a fost primit de către declarant şi consemnat prin semnătură.

Declarantul nu a prezentat actele solicitate de organul vamal, indicînd în formularul înaintat de organul vamal că „agentul nu posedă unele din actele cerute”. Totodată pe verso-ul formularului declarantul a indicat „Am prezentat adăugător facturile de intrare a mărfurilor în România (punctul 21 din actele cerute), facturi ce pot demonstra realitatea valorii declarate în vamă. Alte acte nu pot fi prezentate din lipsa acestora”, inscripţie consemnată prin semnătură. Reieşind din faptul că declarantul nu a prezentat acte sau informaţia pentru a determina valoarea în vamă conform metodelor stabilite de art. 12, 13, 14, 16. Reieşind din imposibilitatea aplicării metodei nr. I de determinare a valorii în vamă în conformitate cu principiul consecutivităţii a fost aplicată metoda nr. VI.

Or, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal (art. 8 alin (3) al Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. Colegiul concluzionează că prima instanţă corect a stabilit că intimatul a procedat prin aplicarea metodei 6, or, setul de acte prezentat iniţial nu era complet şi conţinea date contradictorii, iar actele solicitate suplimentar de organul vamal nu au fost prezentate.

Astfel, circumstanţele relatate anterior au condiţionat imposibilitatea aplicării metodei nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii. Se menţionează că declarantului i-a fost acordată posibilitatea de a determina valoarea în vamă a mărfii conform metodelor 2.3,4,5 şi prezentării actelor corespunzătoare, fapt confirmat de fisa-act întocmită de organul vamal. In cazul dat declaratul a indicat că „Informaţia a fost prezentată de agentul economic parţial" consemnînd acest fapt prin semnătură. Prin urmare cert s-a stabilit că organul vamal a fost în imposibilitate de a aplica metodele de determinare a valorii în vamă prevăzute de art.art.

12, 13, 15, 16 ale legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal din următoarele considerente: - metodele 2 si 3 (art. 12,13 legea cu privire la tariful vamal) de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza tranzacţiilor cu mărfuri identice sau similare au fost imposibil de aplicat deoarece organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceiaşi cantitate si în aceleaşi condiţii comerciale; - metoda nr.4 în baza costului unitar al mărfii (art. 15 legea cu privire la tariful vamal) nu a putut fi aplicată reieşind din faptul că organul vamal nu a dispus de date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vînzării, cheltuielile de transport, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova; - metoda de determinare a valorii în vamă nr. 5 în baza valorii calculate nu a fost aplicată deoarece nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de ÎCS „Fashion shoe distribution” SRL şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Fashion shoe distribution”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Fashion shoe distribution” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Iurie Diaconu Nicolae Clima