3ra-999/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-999/13 prima instanţă: A.Nogai DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, Iurie Diaconu, Nicolae Clima, examinînd recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Inlac”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „Inlac” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 11 septembrie 2012, societăţii pe acţiuni „Inlac” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamantul, SA „Inlac” a invocat că în perioada 26.01.2011 - 11.02.2011 SA”Inlac”, a fost supusă de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, controlului fiscal la faţa locului prin metoda verificării documentare pentru perioada fiscală 01.07.2008 - 31.12.2010, actul de control fiscal nr.5-620981, prelungit pe formularul nr. 5-650982, nr. 3-490236 din 04.03.2011, în rezultatul căruia s-a constatat inclusiv încălcarea termenului de repatriere a mijloacelor financiare în mărime de 2059272 lei, contrar prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr. I466-XII1 din 29.01.1998.

În baza actului de control fiscal, a fost emisă Decizia asupra cazului de încălcare fiscală nr. 113 din 04.04.2011, prin care a fost stabilită amenda pentru nerepatrierea în termen în sumă de 2059272 lei. Decizia asupra cazului de încălcare fiscală nr. 113 din 04.04.2011 a fost contestată de SA „Inlac” la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care prin Decizia nr. 91 din 30.05.2011, a dispus suspendarea executării pct. V al deciziei nr. 113 din 04.04 2011 şi efectuarea unui control fiscal repetat asupra corectitudinii respectării prevederilor Legii nr. 1466 din 29.01.1998. În perioada 07.05.2012 - 11.05.2012, întreprinderea SA „Inlac” a fost supusă controlului fiscal repetat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, privind respectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile economice externe pentru perioada de activitate 01.07.2008 - 31.12.2010.

În rezultatul controlului efectuat a fost întocmit actul de control nr. 3-494198 din 16 mai 2012 în temeiul acestuia, IFPS a emis decizia nr. 226 din 16.07.2012, prin care s-a constatat inclusiv încălcarea prevederilor art. 3 alin. 1) lit. a) din Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr. 1446 din 29.01.1998, prin nerepatrierea mijloacelor băneşti de la cumpărătorii străini în sumă totală de 2059272 lei. Reclamantul nu a fost de acord cu Decizia respectivă, în partea ce ţine de aplicarea amenzii pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti şi la data de 24.07.2012, a depus contestaţie. În rezultatul examinării contestaţiei, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis decizia nr. 247 din 21 august 2012 pe marginea contestaţiei, prin care a lăsat în vigoare decizia nr. 226 din 16.07.2012.

SA „Inlac” nu este de acord cu decizia nr. 226 din 16.07.2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în partea ce ţine de constatarea cazului de încălcare pentru nerepatrierea în termen a mijloacelor financiare şi aplicarea sancţiunii pentru această încălcare, deoarece potrivit ari. 2 al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr. 1446 din 29.01.1998, repatrierea mijloacelor băneşti reprezintă încasarea de la nerezidenţi, în termenul stabilit, a mijloacelor băneşti aferente exportului de mărfuri, prestării de servicii, precum şi altor operaţiuni şi tranzacţii externe, volumul mijloacelor fiind indicat în declaraţia vamală, iar costul serviciilor prestate - în documentele confirmative (contract, acte privind lucrările executate, factură/invoice).

Astfel, la determinarea volumului mijloacelor băneşti ce urmează a fi repatriate în urma tranzacţiilor de export/import, declaraţia vamală este actul esenţial care constituie temeiul calculării volumului mijloacelor pasibile de repatriere. În decizia nr. 226 din 16.07.2012 a IFPS nu este menţionat nici un contract, invoice, nici o declaraţie vamală, sau vre-un alt document întru executarea acestora, în temeiul cărora ar fi fost calculată suma nerepatriată în termen, în mărime de 2059272 lei. Astfel, în pofida faptului, că s-a confirmat nerepatrierea mijloacelor băneşti, nu s-a stabilit la ce declaraţii vamale se atribuie acestea, cerinţă inevitabilă pentru determinarea corectă a sumei nerepatriate, iar în aceste condiţii, decizia nr. 226 din 16.07.2012 este bazată pe fapte presupuse, incerte, iar potrivit art. 11 alin. (1) Codului fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Mai mult ca atât, valorile indicate drept mijloace nerepatriate în decizia nr. 226 din 16.07.2012 a IFPS, de fapt nu reprezintă careva plăţi aferente operaţiunilor de export ce ţin de relaţiile cu întreprinderile vizate, dar constituie creanţe formate în contabilitatea întreprinderii ca urmare a calculării penalităţii, amenzii şi prejudiciului material. Astfel, creanţele au fost formate după cum urmează: - cu referire la „Setis Dis Tigaret” suma de 56841 dolari SUA reprezintă prejudiciul material calculat în baza contractelor încheiate; - cu referire la „Inter Import” LLC - creanţa formată reprezintă doar 20000 dolari SUA, iar suma de 39000 dolari SUA reprezintă penalitatea de întârziere calculată în temeiul contractului încheiat, iar suma de 7900 dolari - creanţă sub formă de amendă; - cu referire la SRL „Stevalco Co Impex” - suma de 33000 dolari SUA reprezintă penalitatea de întârziere calculată în temeiul contractului încheiat.

De asemenea, s-a menţionat că în decizia nr. 226 din 16.07.2012 a IFPS, toate sumele invocate sunt calificate drept mijloace băneşti nerepatriate provenite de la cumpărătorii străini, fapt ce nu corespunde realităţii. Reclamantul susţine că creanţele calculate faţă de nerezidenţii indicaţi mai sus datează încă din anii 2000-2002, astfel, IFPS aplică sancţiuni pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti aferente raporturilor economice care au avut loc mai bine de 10 ani în urmă. Totodată, în anul 2008, sumele menţionate au fost casate, fiind ajustate în anul 2007 şi în scopuri fiscale.

Potrivit pct. 7 al Recomandărilor metodice cu privire la efectuarea controlului asupra repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, aprobate prin Ordinul IFPS nr. 35 din 01.03.2006, IFPS are dreptul şi obligaţia de a verifica perioada anterioară datei de 07.02.2005, doar dacă întreprinderea nu a fost supusă verificării la compartimentul vizat de către organele abilitate anterior cu acest drept. Mai mult ca atât, pct. 8 ale aceloraşi recomandări, menţionează expres, că în cadrul verificării repatrierii mijloacelor băneşti, funcţionarii fiscali urmează să ţină cont de rezultatele verificărilor precedente. La capitolul vizat, SA „Inlac” a fost supusă mai multor verificări şi anume, la 11.02.2004, verificarea repatrierii mijloacelor băneşti de către întreprindere a fost efectuată de către CCCEC, Direcţia teritorială Edineţ (decizia nr. 11 din 1.03.2004)..

prin această decizie, a fost stabilită suma exactă a mijloacelor nerepatriate de către SA „Inlac” în urma tranzacţiilor cu nerezidenţii menţionaţi, constatând existenţa mijloacelor nerepatriate în termen doar in raport cu întreprinderea „Inter Import LLC”, SUA. Ca rezultat, SA „Inlac” a achitat amenda calculată de CCCEC în mărime de 315780,28 lei.

La 12.09.2008, verificarea repatrierii mijloacelor băneşti de către întreprindere a fost efectuată de către IFPS Direcţia administrarea contribuabililor mari, act nr. 5-631731 (3-461682) din 12.09.2008, iar la pct. 12 al Actului de control din 12.09.2008 este menţionat expres, că controlul privind repatrierea mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile externe ale întreprinderii, inclusiv cele trei întreprinderi vizate în decizia nr. 226 din 16.07.2012 a IFPS, nu a depistat încălcarea termenilor de repatriere În Decizia IFPS nr. 226 din 16.07.2012 nu există nici o menţiune referitor la verificările anterioare ale întreprinderii la capitolul dat, precum şi rezultatele acestora. Astfel, rezultatele verificărilor anterioare vin în contradicţie directă cu cea desfăşurată în luna mai 2012, fapt care contravine Recomandărilor sus menţionate.

Potrivit ari. 214 al Codului fiscal, activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie stabilite de lege. Conform art. 264 alin. (1) lit. c) al Codului fiscal, sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete pot fi stabilite doar timp de cei mult 4 ani din data săvârşirii încălcării fiscale. Or, sumele calificate drept mijloace nerepatriate, invocate în decizia nr. 226 din 16.07.2012a IFPS, datează din anul 2002. Însă, necatând la lipsa temeiului juridic al aplicării sancţiunii pentru nerepatrierea în termen a mijloacelor băneşti, funcţionarii IFPS au admis o eroare gravă şi la calcularea cuantumului amenzii în sumă de 2059272 lei, ceea ce reprezintă 100% din suma nerepatriată în termen, potrivit calculelor angajaţilor IFPS.

Or, art. 5 alin.4) din Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe (în redacţia modificărilor în vigoare din 25.05.2012) nr. 1446 din 29.01.1998, prevede expres că cuantumul total al amenzii stabilite nu poate depăşi 40% din suma mijloacelor băneşti şi materiale nerepatriate în termen. Tot odată, IFPS la acest capitol, menţionează faptul că în cadrul controlului repetat, au fost confirmate sancţiunile stabilite în decizia nr. 113 din 04.04.2011, astfel, încât la stabilirea amenzii a aplicat legislaţia în vigoare la acel moment.

Prin urmare, constatările organului fiscal expuse în decizia pe marginea contestaţiei, conform cărora, prin controlul fiscal soldat cu adoptarea deciziei nr. 226 din 16.07.2012, au fost doar confirmate încălcările constatate anterior prin decizia nr. 113 din 04.04.2011, astfel încât cuantumul amenzii pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti a rămas neschimbat contravin prevederilor art. 249 alin. (3) Cod fiscal. Mai mult ca atât, în actul de control fiscal nr. 3-494198 din 16.05.2012, în temeiul căruia a fost emisă Decizia IFPS nr. 226 din 16.07.2012, funcţionarii IFPS impută întreprinderii SA „Inlac” făptui, că nu dispune de documentele primare ce reflectă tranzacţiile cu agenţii economici menţionaţi mai sus.

În acest context reclamantul SA „Inlac” susţine, că întreprinderea activează în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.

Conform art. 43 al Legii Contabilităţii, entitatea este obligată să păstreze pe suport de hârtie sau în formă electronică documentele contabile în termenele şi conform regulilor prevăzute de Organul de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova Potrivit „Indicatorului documentelor-tip şi al termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova”, aprobat prin Ordinul Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova la 3 decembrie 1997, termenul obligatoriu de păstrare al documentelor primare şi anexelor, înregistrările tranzacţiilor, care au stat la baza înregistrărilor contabile (documente de casa, documente bancare, anunţuri, la bănci şi cerinţele de transfer, extrase de cont, ordine de lucru, tabele de pontaj, acte de primire, acte de casare, cecuri şi facturi, deconturi de avans, s.a.) constituie 5 ani.

Ulterior, întreprinderea este în drept să nimicească documentele respective, cu avizul Organului de Stal pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova. Astfel, SA „Inlac” a nimicit documentele de arhivă în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare, procesele verbale fiind coordonate şi aprobate de către Serviciul Arhivă Edineţ (procesele verbale nr. 14 din 05.11.2008, şi nr. 13 din 01.09.2006), cu desfăşurarea prealabilă, de fiece dată, a controalelor fiscale, conform legii. Astfel, SA „Inlac” a procedat în strictă corespundere cu actele normative ale RM, fapt care în nici un caz nu poate constitui temei de constatare a unei încălcări.

Potrivii art.6 din Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, nr. 1466 din 29.01.1998, doar agenţii economici vinovaţi de încălcarea legislaţiei acestei legi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. Reclamantul SA „Inlac” susţine că nu este vinovat de încălcarea Legii nr. 1466 din 29.01.1998 şi nu este vinovată nici de faptul, că a nimicit documentele contabile aferente anilor 1999 - 2002, deoarece a acţionat în strictă conformitate cu legislaţia şi nu a putut să prevadă verificarea repetată a evidenţei contabile de mai bine de 10 ani în urmă. Cere reclamantul, SA „Inlac” anularea deciziei nr.226 din 16 iulie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în partea ce ţine de aplicare amenzii în sumă de 2059272 lei, pentru nerespectarea termenilor de repartizare a mijloacelor băneşti.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 01 martie 2013, SA „Inlac”, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului recurentul a invocat că prima instanţă la examinarea pricinii a interpretat eronat legea şi incorect a aplicat legislaţia în vigoare, prin ce a emis hotărîre ilegală şi neîntemeiată.

În special s-a invocat că valorile indicate drept mijloace nerepatriate în decizia nr.226 din 16 iulie 2012 a IFPS, de fapt nu reprezintă careva plăţi aferente repatrierii care reiese din operaţiunile de export, cu întreprinderile vizate, dar constituie creanţe formate în contabilitatea întreprinderii ca urmare a calculării penalităţii, amenzii şi prejudiciului material, iar IFPS nu a prezentat dovezi potrivit căror aceste sume nu sunt penalităţi etc., iar potrivit art. 11 alin.(1) al Codului fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Mai mult ca atît, perioada supusă controlului, conform deciziilor de iniţiere a controlului fiscal constituie 01.07.2008 – 31.12.2010, atît pentru controlul efectuat în 2011, cît şi pentru controlul efectuat în 2012, iar sumele calificate ca fiind mijloace nerepartizate datează din anii 2000, 2002. Prin urmare, IFPS la efectuarea controlului a depăşit competenţele de exercitare a controlului, prin verificare unei perioade neincluse în perioada ce urma a fi supusă controlului conform deciziei de iniţiere a controlului fiscal. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Conform art. 2 al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998, repatrierea mijloacelor băneşti, reprezintă încasarea de la nerezidenţi, în termenul stabilit, a mijloacelor băneşti aferente exportului de mărfuri, prestării de servicii/lucrări nerezidenţilor, precum şi altor operaţiuni şi tranzacţii externe în conturi deschise la băncile licenţiate în Republica Moldova, volumul mijloacelor fiind indicat în declaraţia vamală, iar costul serviciilor prestate sau al lucrărilor executate – în documentele confirmative (contract, acte privind lucrările executate sau serviciile prestate, factură/invoice).

Din materialele dosarului s-a stabilit că de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr.1190 din 26 ianuarie 2011, au fost efectuat un control fiscal la faţa locului prin metoda verificării documentare a actelor şi corectitudinii calculării şi pletitudenii transferării la bugetul de stat a impozitelor şi taxelor prevăzute la art. 6 din Codul fiscal, pentru perioada fiscală 01.07.2008 -31.12.2010, inclusiv impozitului pe venit din activitate de întreprinzător pentru anii 2008-2010, fiind întocmit în acest sens actul de control nr.5-650981 di 04 martie 2011, prelungit pe formularul nr.650982 şi 490236, în rezultatul căruia s-a stabilit inclusiv încălcarea prevederilor art. 3 alin.(1) lit.a) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998 şi anume modul de repatriere a mijloacelor financiare în mărime de 156741 dolari SUA sau echivalentul acestora în lei moldoveneşti în mărime de 2059272 lei.

Astfel, în urma efectuării controlului sus menţionat a fost întocmită decizia nr.113 din 04 aprilie 2011 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, asupra cazului de încălcare a legislaţiei, prin care au fost aplicate amenzi inclusiv amendă pentru încălcarea legislaţiei: - conform prevederilor art. 5 alin.(2) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998, pentru nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor băneşti în sumă de 2059272 lei.

Ca urmare a examinării contestaţiei depuse de SA „Inlac” din 29 aprilie 2011, de către IFPS a fost pronunţată decizia nr.91 din 30 mai 2011 prin care s-a decis suspendarea executării pct.V din decizia asupra cazului de încălcare a legislaţiei nr.113 din 04 aprilie 2011, cu efectuarea unui control repetat Astfel, în urma controlului fiscal repetat la SA „Inlac”, privind respectarea termenilor de repatriere a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile economice externe pentru perioada de activitate 01.01.2008 – 31.12.2010, a fost întocmit actul de control nr.3-494198 din 16 mai 2012, conform căruia s-a confirmat suma de 2059272 lei, constatată ca nerepatrierea în ultimul act nr.5-650981 prelungit pe formularul act 5-650982, 3-490236 din 04 martie 2011, ca suma nerepatriată rezultată din operaţiunile de export.

La data de 16 iulie 2012, IFPS a emis decizia nr.226 asupra cazului de încălcare fiscală depusă în rezultatul controlului fiscal repetat efectuat la SA „Inlac” cît şi contestaţiei depusă împotriva deciziei IFPS din 113 din 04 aprilie 2011 prin care s-a confirmat amenda aplicată pentru nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor băneşti conform prevederilor art. 5 alin.(2) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998, în baza deciziei nr.113 din 04 aprilie 2011, în sumă de 2059272 lei.

Prin decizia nr.247 din 21 august 2012 a IFPS pe marginea contestaţiei nr.118 din 24 iulie 2012 a SA „Inlac” împotriva deciziei nr.226 din 16 iulie 2012 s-a decis că contestaţia este neîntemeiată cu obligarea contribuabilului să execute pct.IV din partea decisivă a deciziei nr.226 din 16 iulie 2012. În conformitate cu art. 442 alin.(1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. După cum rezultă din recursul declarat de SA „Inlac”, ultima a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă cu anularea deciziei IFPS nr.226 din 16 iulie 2012, în partea ce ţine de aplicarea amenzii în sumă de 2059272 lei, pentru nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor băneşti.

Prima instanţa a emis hotărîrea sus enunţată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin prisma art. 442 alin.(1) CPC se va expune asupra legalităţii şi temeinicii pct. IV a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, adică în privinţa aplicării amenzii pentru nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor băneşti conform prevederilor art. 5 alin.(2) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998, în baza deciziei nr.113 din 04 aprilie 2011, în sumă de 2059272 lei.

Potrivit art. 5 alin.(2) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998, în cazul în care în contul curent, în lei moldoveneşti, al agentului economic mijloacele necesare lipsesc sau sînt insuficiente, agentul economic este obligat să vîndă, în modul stabilit, valuta străină din conturile sale valutare, iar mijloacele obţinute să le transfere în contul curent pentru achitarea amenzii. Reieşind din cele sus menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţa la examinarea pricinii incorect a dat apreciere argumentelor invocate de către reclamant expuse în cerere prin prisma legislaţiei fiscale care reglementează raportul juridic litigios.

După cum sus s-a menţionat colaboratorii IFPS au efectuat control fiscal la faţa locului prin metoda verificării documentare a actelor şi corectitudinii calculării şi pletitudenii transferării la bugetul de stat a impozitelor şi taxelor prevăzute la art. 6 din Codul fiscal, pentru perioada fiscală 01.07.2008 -31.12.2010, inclusiv impozitului pe venit din activitate de întreprinzător a SA „Inlac” pentru anii 2008- 2010, în rezultatul căruia s-a stabilit inclusiv încălcarea prevederilor art. 3 alin.(1) lit.a) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998 şi anume modul de repatriere a mijloacelor financiare în mărime de 156741 dolari SUA sau echivalentul acestora în lei moldoveneşti în mărime de 2059272 lei, fiind aplicată amenda pentru încălcarea legislaţiei: - conform prevederilor art. 5 alin.(2) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr.1466 din 29 ianuarie 1998, pentru nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor băneşti în sumă de 2059272 lei.

Conform art. 214 alin.(1), (2) şi (4) al Codului fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale. Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele competenţei acestuia, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora. Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art.264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.

Conform art. 264 al Codului fiscal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2), obligaţiile fiscale pot fi determinate în următoarele termene: a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale respective sau pentru plata impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale; b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi taxa menţionată sau pentru plata impozitului şi taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale; c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din data săvîrşirii încălcării fiscale.

Prin urmare, dat fiind faptul că sumele calificate drept mijloace nerepatriate, se datează din anul 2002, în cazul „Setis Dis Tigaret”, anul 2000, în cazul „Inter Import LLC”, şi din anul 2002, în cazul SRL „Stevalco Co Impex”, aceste creanţe drept mijloace nerepatriate, termenul în care putea fi constatată încălcarea fiscală a expirat, cea ce contravine prevederilor art. 214 al Codului fiscal, în coroborare cu art. 264 alin.(1) lit. c) al Codului fiscal, sus menţionat, potrivit cărora activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie stabilite de lege, adică, doar timp de cel mult 4 ani din data săvârşirii încălcării fiscale.

Mai mult ca atît, sumele calificate de către inspectori drept mijloace nerepatriate, invocate în Decizia IFPS nr. 226 din 16.07.2012, reprezintă penalităţi şi sancţiuni pentru nerespectarea de către companiile nominalizate a cerinţelor conform contractelor care nu cad sub incidenţa prevederilor cu privire la repatriere. Potrivit pct. 7 al Recomandărilor metodice cu privire la efectuarea controlului asupra repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, aprobate prin Ordinul IFPS nr. 35 din 01.03.2006, IFPS are dreptul şi obligaţia de a verifica perioada anterioară datei de 07.02.2005, doar dacă întreprinderea nu a fost supusă verificării la compartimentul vizat de către organele abilitate anterior cu acest drept.

Iar, conform pct. 8 ale aceloraşi Recomandări, în cadrul verificării repatrierii mijloacelor băneşti, funcţionarii fiscali urmează să ţină cont de rezultatele verificărilor precedente. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că la 11.02.2004, de către CCCEC direcţia teritorială Edineţ a fost efectuată verificarea repatrierii mijloacelor băneşti de către întreprindere,fiind întocmită decizia nr. 11 din 1.03.2004, prin care s-a stabilit şi suma exactă a mijloacelor nerepatriate de către SA „Inlac” în urma tranzacţiilor cu nerezidenţii sus menţionaţi menţionaţi, constatînd existenţa mijloacelor nerepatriate în termen doar în raport cu întreprinderea „Inter Import LLC” SUA, şi ca rezultat SA „Inlac” a achitat amenda calculată de CCCEC, în mărime de 315780,28 lei.

Conform art. 43 alin.(1) şi (2) al Legii contabilităţii, entitatea este obligată să păstreze pe suport de hîrtie sau în formă electronică documentele contabile care includ: documentele primare, registrele contabile, rapoartele financiare şi alte documente aferente organizării şi ţinerii contabilităţii (denumite în cele ce urmează documente contabile). Documentele contabile vor fi sistematizate şi păstrate în termenele şi conform regulilor prevăzute de Organul de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova.

Potrivit Indicatorului documentelor-tip şi al termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova, aprobat prin Ordinul Serviciului de Stat de Arhivă al Republici Moldova la 3 decembrie 1997, termenul obligatoriu de păstrare al documentelor primare şi anexelor, înregistrările tranzacţiilor, care au stat la baza înregistrărilor contabile (documente de casă, documente bancare, anunţuri, la bănci şi cerinţele de transfer, extrase de cont, ordine de lucru, tabele de pontaj, acte de primire, acte de casare, cecuri şi facturi, deconturi de avans, ş.a.) constituie 5 ani. Ulterior, întreprinderea este în drept să nimicească documentele respective, cu avizul Organului de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova.

Prin urmare, SA „Inlac” la solicitarea colaboratorilor IFPS în urma efectuării controlului de a prezenta documente care ar confirma apariţia soldului mijloacelor băneşti nerepatriate în sumă de 2059272 lei, după cum susţine prima instanţa, era în imposibilitate, deoarece SA „Inlac” a nimicit documentele de arhivă în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare, procesele verbale fiind coordonate şi aprobate de către Serviciul Arhivă Edineţ (procesele verbale nr. 14 din 05.11.2008, şi nr. 13 din 01.09.2006), cu desfăşurarea prealabilă, de fiece dată, a controalelor fiscale, conform legii, care nu au depistat la acea perioadă careva încălcări la capitolul repatrierea mijloacelor băneşti. Ca rezultat, neprezentarea acestor documente nu poate fi imputată SA „Inlac”, deoarece aceasta a respectat prevederile art. 43 alin.(1) şi (2) al Legii contabilităţii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine că potrivit art. 11 alin. (1) Cod fiscal apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite corect de către prima instanţa, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea lor suplimentară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre, prin care acţiunea societăţii pe acţiuni „Inlac” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la anularea pct. IV din decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 226 din 16 iulie 2012 se admite.

În conformitate cu art.445 al.(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de societatea pe acţiuni „Inlac” . Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „Inlac” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, cu pronunţarea unei noi hotărîri hotărîrea prin care: Se anulează pct. IV al deciziei nr.226 din 16 iulie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, prin care a fost confirmată amendă aplicată pentru nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor băneşti conform prevederilor alin.(2) art. 5 din Legea nr.1466-XIII din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe” în baza Deciziei IFPS nr.113 din 04.04.2011, în sumă de 2059272 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, Iurie Diaconu, Nicolae Clima,