3ra-699/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – M. Anton dosarul nr. 3ra-699/13 DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Sanitex Sanitary Ceramic” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Sanitex Sanitary Ceramic” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 07 septembrie 2012 ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că în baza actului de control nr. 3-502273 din 24 mai 2012, IFS a emis decizia nr. 212 din 06 iulie 2012, prin care a constatat că contribuabilul n-a repatriat în termenele stabilite de legislaţie mijloacele băneşti de la beneficiarii mărfurilor exportate întreprinderilor străine din România SC „Pafsan” SRL şi SC „Ceramica Giomu Impex” SRL. Menţionează că prin decizia nominalizată s-a aplicat o amendă în mărime de 34211 lei. Invocă dezacordul cu decizia dată, pe motiv că la 30 septembrie 2010 IFS a emis decizia nr. 1328/1, prin care a fost aplicat contribuabilului amenda în sumă de 132828 lei pentru nerepatriere mijloacelor financiare provenite din operaţiuni de export către SRL „Pafsan” şi SRL „Ceramica Giomu Impex”, decizie care a fost executată cu achitarea amenzii.

Susţine că în prezent societatea se află în litigiu cu SRL „Pafsan” cu privire la încasarea datoriei, astfel executând condiţiile Legii nr. 1466 din 29 ianuarie 1998. 1 Afirmă că contribuabilul nu poate fi sancţionat de două ori pentru aceiaşi încălcare, cum este nerepatrierea mijloacelor financiare, prin adresarea în judecată, odată ce s-a adresat în instanţa de judecată şi procesul de examinare a cererii durează, mai mult că debitorul SRL „Pafsan” este în procedura de faliment, astfel, impunerea contribuabilului să se adreseze în judecată, este o cale ineficientă şi atrage doar pierderi suplimentare din partea contribuabilului. Indică că la 26 iulie 2012 s-a adresat cu cererea prealabilă, însă pârâtul prin răspunsul din 08 august 2012 i-a comunicat că nu este în drept să examineze cererea prealabilă.

Consideră că refuzul pârâtului de a examina cererea prealabilă contravine art. 14 al Legii nr. 793 din 10 februarie 2000. Cu referire la prevederile art. 238 alin. (2) Cod fiscal, indică că încălcarea stabilită în actul de control nr. 3-502273 din 24 mai 2012 şi decizia nr. 212 din 06 iulie 2012, este aceiaşi încălcare, stabilită prin decizia nr. 1328/1 din 30 septembrie 2010, pentru care, contribuabilul achita-se deja amenda şi alte sancţiuni financiare. Consideră că pârâtul a admis încălcarea prevederilor art. 214 alin. (8) şi art. 22615(24) Cod fiscal. Solicită anularea deciziei IFS nr. 212 din 06 iulie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 10 ianuarie 2013 ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” SRL a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe,considerând că de către instanţă au fost aplicate eronat normele de drept procedural, care au dus la încălcarea egalităţii în drepturi ale părţilor la proces, şi corespunzător dreptului la un proces echitabil. Menţionează că la 08 noiembrie 2012 a fost numită prima şedinţa de judecată, care urma să fie şedinţa de pregătire, conform art. 185 CPC, pe motiv că pârâtului n-au fost expediate cererea de chemare în judecată şi anexele, şi respectiv acesta n-a prezentat referinţa.

Susţine că pe parcursul clarificării pretenţiilor societăţii, s-a stabilit că decizia nr. 212 din 06 iulie 2012, contestată la caz a fost emisă nu de Inspectorat Fiscal de Stat mun. Chişinău, care figurează ca pârât, ci de Inspectorat Fiscal Principal de Stat. Invocă că IFS mun. Chişinău are tangenţă cu litigiul în cauză, deoarece a întocmit actul de control nr. 3-502273 din 24 mai 2012, care a constituit temei pentru emiterea deciziei. Afirmă că reprezentantul societăţii a solicitat în şedinţa de pregătire atragerea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în calitate de reclamant, însă instanţa a refuzat această cerere. Consideră că a avut loc o interpretarea eronată a legii, care expres prevede obligaţia judecătorului la şedinţa de pregătire.

2 Mai indică că în şedinţa din 08 noiembrie 2012 instanţa a declarat că trece la examinarea pricinii, însă reprezentantul societăţii, a menţionat că nu este pregătit pentru examinarea, deoarece a fost citat pentru şedinţa de pregătire, nu a primit referinţa pârâtului, mai mult că a solicitat atragerea IFPS în calitate de copârât. Consideră că contrar prevederilor art. 190 CPC instanţa a trecut la examinarea pricinii. Insistă că prin respingerea demersului de atragere a copârâtului, instanţa naţională a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, garantat de art. 6 §1 al Convenţiei.

Conform art. 30 al Legii contenciosului administrativ (prevederi aplicabile la data adoptării hotărârii contestate) hotărârea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii redactate a fost expediată în adresa recurentului la 29 noiembrie 2012, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 31), iar careva probe ce ar atesta data recepţionării acesteia la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului anularea deciziei IFPS nr. 212 din 06 iulie 2012 prima instanţă, reieşind din pretenţiile formulate la caz temeinic a ajuns la concluzia respingerea acţiunii.

În susţinerea concluziei date instanţa de recurs reţine că prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 212 din 06 iulie 2012 în temeiul art. 5 alin. (1) şi alin. (3) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, pentru nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti, faţă de ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” SRL a fost aplicată amendă în proporţie de 0,1 la sută din suma mijloacelor nerepatriate pentru fiecare zi calendaristică de întârziere în mărime de 34211 lei. Din materialele dosarului rezultă că la 26 iulie 2012, ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” SRL s-a adresat Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu cererea prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 212 din 06 iulie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei (f. d. 12), iar prin răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 12-1539/5009 expediat în adresa societăţii la 08 august 2012, ultima a fost 3 informată că IFPS nu este în drept să examineze cererea prealabilă, deoarece examinarea acesteia ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ. Tot materialul probator atestă că deşi decizia nr. 212 din 06 iulie 2012 a fost emisă de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” SRL a înaintat prezenta acţiune cu privire la anularea actului administrativ nominalizat faţă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, care de fapt nu este emitentul deciziei contestate. În conformitate cu art. 240 alin. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din faptul că reprezentantul ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic”, în cadrul judecării pricinii a susţinut acţiunea în sensul formulat faţă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al şedinţei de judecată din 08 noiembrie 2012 (f. d. 24-25), instanţa de recurs reţine drept corectă soluţia primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii, or autoritatea emitentă a deciziei nr. 212 din 06 iulie 2012, prin care ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” consideră că i s-a vătămat un drept al său, este Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi nu Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău. Prin urmare, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu referire la faptul că la caz ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” a înaintat pretenţii faţă de o altă autorizate decât cea emitentă a actului contestat în speţă, astfel, justificat a conchis că acţiunea este îndreptată împotriva unui pârâtului necorespunzător.

Argumentul recurentului precum că la 08 noiembrie 2012 a fost numită prima şedinţa de judecată, care urma să fie şedinţa de pregătire, pe motiv că pârâtului n-au fost expediate cererea de chemare în judecată şi anexele, şi respectiv acesta n-a prezentat referinţa, nu poate fi reţinut, deoarece din încheierea judecătorului Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2012 rezultă că şedinţa de pregătire a pricinii pentru dezbaterile judiciare a fost fixată pentru 04 octombrie 2012 (f. d. 2), la care părţile nu s-au prezentat, fapt ce se reflectă din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 04 octombrie 2012 (f. d. 16). Mai mult ca atât din recipisa anexată la dosar (f. d. 22), rezultă că atât reprezentantul ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” – avocatul Alexei Croitor, în baza mandatului, cât şi reprezentantul IFS mun.

Chişinău au semnat pentru faptul că sunt pregătiţi pentru examinarea cauzei numite pentru 08 noiembrie 2012. De altfel, nu are suport şi este declarativă şi afirmaţia recurentului cu referire la faptul că în şedinţa din 08 noiembrie 2012 instanţa a declarat că trece la examinarea pricinii, însă reprezentantul societăţii, a menţionat că nu este pregătit pentru examinarea şi a solicitat atragerea IFPS în calitate de copârât.

Aceasta deoarece din procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 08 noiembrie 2012 nu se reflectă asemenea invocări sau demersuri, iar recurentul nu a fost lipsit de posibilitatea de a-şi exercita drepturile în conformitate cu art. 275 alin. (6) CPC, care stipulează că participanţii la proces şi reprezentanţii lor au dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi, în decursul a 5 zile de la data semnării acestuia, să prezinte în scris observaţii asupra lui, indicând inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet. 4 Nu constituie temei de admitere a recursului nici invocarea recurentului cu privire la faptul că IFS mun.

Chişinău are tangenţă cu litigiul în cauză, pe motiv că a întocmit actul de control nr. 3-502273 din 24 mai 2012, care a constituit temei pentru emiterea deciziei, deoarece prin acţiunea formulată în speţă ÎCS „Sanitex Sanitary Ceramic” nu a solicitat şi anularea actului de control, dar numai a deciziei IFPS nr. 122 din 06 iulie 2012. Mai mult că deşi actul de control nominalizat este întocmit pe blancheta Inspectoratului Fiscal de Stat, acesta este semnat de Inspectorul fiscal principal de stat Raisa Şepteluti. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe este legală, fiind adoptată în limitele competenţei sale, cu respectarea prevederilor legale, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar criticele formulate în recurs nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Sanitex Sanitary Ceramic” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Sanitex Sanitary Ceramic” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev 5