3ra-904/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – S. Papuha dosarul nr. 3ra-904/15 instanţa de apel – L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ”Silicar & Co” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 mai 2014, c o n s t a t ă La 09 august 2013 Societatea cu Răspundere Limitată ”Silicar & Co” (SRL ”Silicar & Co”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău prin actul de control din 20 mai 2013 nr. 1-611700 a constatat că SRL ”Silicar & Co” a încălcat prevederile art. 8 alin. (2) lit. f) Cod fiscal, prin neprezentarea documentelor de provenienţă la mărfurile supuse vînzării în magazin. Prin decizia nr. 2239/3/11 din 06 iunie 2013, la baza cărei a stat actul de control nr. 1-611700 din 20 mai 2013, “Asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL ”Silicar & Co” i s-a aplicat în conformitate cu art. 253 alin. (1) Cod fiscal, amendă în mărime de 10 000 lei, pentru neprezentarea la prima cererea a documentelor de provenienţă a mărfii.

Indică reclamantul că, prin notificarea din 07 iunie 2013, a solicitat Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău să abroge decizia nr. 2239/3/11 din 06 iunie 2013 şi toate actele care au stat la baza emiterii acesteia. Prin decizia nr. 528 din 04 iulie 2013 însă Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a respins contestaţia ca neîntemeiată. Consideră reclamantul că, actul de control nr. 1-611700 din 20 mai 2013 şi decizia nr. 2239/3/11 din 06 iunie 2013 contravin prevederilor legislaţiei în vigoare şi solicită anularea acestora. Precizează reclamantul că, la caz, nu a avut loc o încălcare a art. 253 alin. (1) Cod fiscal, ori în calitate de întreprinzător nu a creat impedimente la desfăşurarea controlului fiscal, a asigurat accesul în gheretă şi a prezentat toate documentele de care dispunea.

Or, potrivit actului de control din 20 mai 2013 nr. 1-611700 se confirmă cele indicate. Conform art. 253 alin. (1) Cod fiscal împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează cu amendă de 5000 de lei. Astfel, invocă reclamantul că imposibilitatea prezentării documentelor de origine ca rezultat al lipsei efective a acestora nu poate servi ca motiv de sancţionare a agentului economic.

Cere reclamantul anularea deciziei Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 2239/3/11 din 06 iunie 2013 “Asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL ”Silicar & Co””. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 mai 2014, a fost admisă acţiunea şi a fost anulată decizia Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 2239/3/11 din 06 iunie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 mai 2014. La 05 ianuarie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Astfel invocă legalitatea deciziei nr. 2239/3/11 din 06 iunie 2013 emise în urma controlului fiscal efectuat prin metoda verificării operative de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău la ghereta amplasată pe adresa mun. Chişinău str. Alba Iulia nr. 202/2, care aparţine SRL ”Silicar & Co”, deoarece s-a stabilit încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal prin neprezentarea, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală a documentelor de provenienţă a mărfurilor.

Concomitent, susţine recurentul că art. 21 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 “Cu privire la comerţul interior”, statuează, exhaustiv, că la locul de vînzare a produselor/prestare a serviciilor, comerciantul trebuie să deţină documentele care atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare. În cazul în care documentele respective sînt păstrate în alt loc, în incinta unităţii comerciale trebuie să se păstreze copiile acestora, autentificate cu ştampila comerciantului. Conform art. 214 alin. (1) şi (3) din Codul Fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.

Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

În conformitate cu art. 216 alin. (8) Cod fiscal, contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare. Astfel, susţine reucrentul că, în explicaţia scrisă la momentul controlului, administratorul SRL ”Silicar & Co”, Sculea Iulian, confirmă, că nu a prezentat documentele de provenienţă a mărfurilor, deoarece acestea se află la domiciliu.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat