3ra-934/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: CA Chişinău – T. Pelin Dosarul nr. 3ra-934/13 DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Valeriu Doagă, Judecătorii: Nicolae Clima, Vera Macinskaia Iurie Diaconu, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tamarei Revenco împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 15 august 2012, Tamara Revenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, în luna ianuarie a anului 2012, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîşcani, cu o cerere privind calcularea pensiei pentru limită de vârstă, anexând la cerere certificatele, extrasele şi xerocopiile actelor necesare pentru calcularea stagiului de muncă. La cererea de stabilire a pensiei, CTAS Rîşcani a stabilit reclamantei pensia pentru limită de vârstă în mărime de 992,95 lei.

Decizia i-a fost comunicată reclamantei oral, de asemenea i s-a comunicat că din stagiu de cotizare s-a exclus perioada de muncă realizată prin cumul în cadrul SA „Anastasia Co”, în perioada anilor 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999. În aprilie 2012, reclamanta s-a adresat către Casa Naţională de Asigurări Sociale cu cerere privind includerea în stagiul de cotizare a sumelor salariului pentru perioada: 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999. La 05 mai 2012, reclamanta a primit răspunsul nr.V-R-645/12, în care i s-a comunicat că cuantumul pensiei a fost calculat pe baza stagiului total de cotizare de 43 de ani şi 9 luni şi constituie suma de 1.642,49 lunar.

Prin urmare, reclamanta s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Socială Rîşcani cu o cerere privind recalcularea cuantumului pensiei, însă prin răspunsului parvenit de la CNAS la 05 mai 2012, CTAS Rîşcani a dispus efectuarea unui control la SA „Anastasia Co” întru verificarea veridicităţii drepturilor sociale ale reclamantei. Susţine reclamanta că în urma controlului, colaboratorii CTAS Rîşcani nu au constatat achitarea contribuţiilor de asigurări sociale pe perioada 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999, însă necătînd la aceste circumstanţe, CTAS Rîşcani nu a efectuat recalcularea pensiei reclamantei. Urmare a faptului neîndeplinirii de către CTAS Rîşcani a indicaţiilor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, reclamanta s-a adresat către preşedintele CNAS.

Prin răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. II-03/04-4790 din 27 iulie 2012, i s-a adus la cunoştinţă reclamantei că CTAS Rîşcani în mod întemeiat i-a refuzat în includerea stagiului de cotizare munca realizată prin cumul în cadrul SA „Anastasia Co” în perioada 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999. Cere reclamanta anularea răspunsului Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. II-03/04-4790 din 27 iulie 2012. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă, a fost anulat răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. II-03/04-4790 din 27 iulie 2012 şi a fost obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale să includă reclamantei stagiul de cotizare pentru munca realizată prin cumul în cadrul SA „Anastasia Co” în perioada 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999, cu recalcularea pensiei pentru limita de vîrstă începînd cu 15 august 2012. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 14 februarie 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La fel, a invocat recurentul că intimata nu a prezentat acte veridice privind activitatea sa în cadrul SA „Anastasia Co” în perioada 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 03 decembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal fără a fi specificată data. Cererea de recurs a fost depusă la 14 februarie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe despre recepţionarea hotărîrii de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de Casa Naţională de Asigurări Sociale urmează a fi admis. Conform art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit prevederilor art. l alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

Reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri 2 al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Materialele cauzei atestă că, la 14 ianuarie 2012, Revenco Tamara s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîşcani cu o cerere privind calcularea pensiei pentru limită de vârstă, anexând la cerere certificatele, extrasele şi xerocopiile actelor necesare pentru calcularea stagiului de muncă. Pensia pentru limită de vârstă i- a fost calculată în mărime de 992,95 lei, însă fiindu-i stabilit cuantumul i s-a comunicat că din stagiu de cotizare s-a exclus perioada de muncă realizată prin cumul în SA „Anastasia Co” în perioada 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999. La 02 iulie 2012, Revenco Tamara a primit răspunsul nr. 11-03/04-4790, în care CNAS a indicat că CTAS Rîşcani a refuzat includerea în stagiu de cotizare a sumelor salariului pentru perioada 09 august 1993 – 01 ianuarie 1999, pentru că nu au fost prezentate documente veridice privind activitatea intimatei.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că prima instanţă a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material. Conform art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14 octombrie 1998, pensiile se stabilesc şi se plătesc de către organele de asigurări sociale. Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate. Conform art. 52 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) din aceiaşi lege, în venitul asigurat realizat anterior datei implementării evidenţei individuale se includ toate tipurile de remunerare a muncii, primele şi alte plăţi asigurate, toate tipurile de remunerare a muncii colhoznicilor în gospodăriile colective, plata în natură.

Tipurile de venituri neasigurate sînt stabilite de Guvern. Venitul asigurat se confirmă prin documentele eliberate de întreprinderi, organizaţii, instituţii în care şi-au desfăşurat activitatea asiguraţii sau de organele ierarhic superioare, precum şi de arhive. Documentele menţionate se perfectează în modul stabilit de Guvern. În cazul în care nu este posibil de a prezenta certificatul cu privire la venitul asigurat, deoarece documentele nu s-au păstrat la întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat sau obşteşti, la organele lor ierarhic superioare, precum şi în arhive, lunile respective se substituie cu un număr similar de luni de activitate nemijlocit anterioare.

În cazul în care nu este posibilă prezentarea certificatului cu privire la salariu, deoarece documentele nu s-au păstrat din cauza calamităţilor naturale sau a altor situaţii excepţionale (incendiu, inundaţie, conflict armat etc.), cuantumul pensiei poate fi calculat în baza salariului lunar al lucrătorului de aceeaşi profesie şi calificare în ramura respectivă la data stabilirii pensiei (conform datelor Ministerului şi Comerţului). Certificatul cu privire la salariu se eliberează în baza conturilor personale, fişelor de calcul şi alte documente ce confirmă salarizarea angajatului asigurat. 3 Prin urmare Tamarei Revenco în mod întemeiat i s-a refuzat în includerea sumelor salariului pentru perioada 1993-1998, la stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă, întrucît, nu au fost prezentate acte veridice referitoare la activitatea intimatei în cadul SA „Anastasia Co”.

Or, Casa Naţională de Asigurări Sociale în calitate de organ ce are dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat eliberate de organele abilitate, a fost în drept să nu accepte datele neconfirmate. Mai mult ca atît, Casa Naţională de Asigurări Sociale a inclus stagiul de cotizare pentru perioada 1993-1998, însă i s-a refuzat intimatei în includerea venitului asigurat pentru stabilirea pensiei, venitul realizat prin cumul, întrucît, în urma controlului efectuat de către recurent, prin procesul-verbal privind corectitudinea eliberării certificatului despre salariu, au fost depistat divergenţe la acest capitol. Prima instanţă nu a ţinut cont de circumstanţele şi normele de drept menţionate şi neîntemeiat a admis acţiunea înaintată de către Tamara Revenco.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cererea de recurs urmează a fi admisă, hotărîrea instanţei de fond – casată, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tamarei Revenco împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, privind contestarea actului administrativ, cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Tamarei Revenco.

Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Vera Macinskaia Iurie Diaconu Ion Vîlcov 4