2rac-223/13 — Declararea nulităţii actelor juridice.

Dosarul nr. 2rac-223/13 Prima instanţă: Judecătoria Economică de Circumscripţie Judecător: Serghei Namaşco Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac L. Popova A. Gavriliţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Vîlcov Iurie Diaconu Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa de producere „Pluguşorul” împotriva SA „Faconis” şi Tabacaru Ştefan, intervenient accesoriu SRL „Glutonus”, privind declararea nulităţii actelor juridice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2012, prin care apelul declarat de Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Economică de Circumscripţie din 16 februarie 2012, ACONSTATAT : La 17 septembrie 2008, reclamanta Cooperativa de producere „Pluguşorul” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SA „Faconis” şi Tabacaru Ştefan, intervenient accesoriu SRL „Glutonus”, privind declararea nulităţii actelor juridice.

În motivarea acţiunii, reprezentantul reclamantei a invocat că, conform contractului nr. 3 din 01 iulie 1990, pîrîtul a transmis, iar reclamantul a primit în arendă depozitul – şopron, situat în or. Bucovăţ. Conform contractului menţionat, Cooperativei i s-a permis construcţia unui frigider, cu capacitatea de 700 t. în valoarea totală de 193,5 mii ruble, ceea ce este confirmat prin Actul de dare în exploatare din 31 octombrie 1990. 1 Mai indică reprezentantul reclamantei că, de nenumărate ori s-a adresat pîrîtului cu propunerea de a-i vinde depozitul – şopron, însă, administraţia SA „Faconis” a refuzat, motivînd prin faptul că, obiectele date nu figurează în evidenţa contabilă a întreprinderii.

Afirmă reprezentantul reclamantei Cooperativa de Producere „Pluguşorul” că, ulterior, la 20 noiembrie 2006, a înaintat o cerere de participare la negocieri directe pentru a procura depozitul – şopron, iar la 21 noiembrie 2006, prin bonul de plată nr, 214 a fost achitată suma de 5000 lei. La 22 noiembrie 2006, au avut loc negocierile directe şi conform procesului-verbal nr. 16-22-11/2006, Cooperativei i s-a vîndut depozitul – şopron arendat cu preţul de 14 500 lei, în cest sens, fiind semnat şi contractul de vănzare-cumpărare. După semnarea contractului de vînzare-cumpărare, Cooperativei i s-a eliberat numai copia procesului-verbal şi a contractului de vînzare - cumpărare, motivînd că, originalul contractului o să-1 primească după ce procesul- verbal va fi semnat de către toţi creditorii.

Din care motiv, afirmă reprezentantul reclamantei, acesta nu a achitat diferenţa sumei indicate în contract şi pînă în prezent pîrîtul nu i-a eliberat originalul contractului de vînzare-cumpărare. La 14 mai 2003, în urma efectuării inventarierii tehnice a imobilului, frigiderul construit de către Cooperativă a fost evaluat la preţul de 974600 lei, de unde, în opinia sa, rezultă că depozitul – şopron nu există. Afirmă reprezentantul reclamantei Cooperativa de Producere „Pluguşorul” că, în anul 2008, a aflat că Administratorul SA „Faconis”, a vîndut frigiderul la un preţ de 54 000 lei, adică numai cu 5% din suma evaluată. Pe parcursul examinării pricinii în fond, reprezentantul reclamantei a depus cerere privind majorarea şi concretizarea cerinţelor.

În susţinerea cererii de concretizare reprezentantul reclamantei Cooperativa de Producere „Pluguşorul” a invocat că, rezilierea unilaterală a contractului de arendă din 1990 din partea Administratorului insolvabilităţii SA „Faconis” este neîntemeiată, deoarece reclamantul nu avea careva datorii ce ţin de plata chiriei conform contractului din 01 iulie 1990. Mai mult decît atît, menţionează reclamanta că, contractul de arendă nu putea fi reziliat unilateral pe motivul prelungirii lui pînă la data de 01 iulie 2010, iar în cazul rezilierii lui, pîrîtul urma să-i restituie reclamantului valoarea investiţiilor efectuate în obiectele menţionate. Totodată, reclamanta consideră că, contractul de vînzare-cumpărare a depozitului – şopron din 22 noiembrie 2006 este valabil, fiind încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor de valabilitate prevăzute de legislaţia în vigoare.

Însă, autentificarea şi înregistrarea contractului nu au avut loc din vina vînzătorului - pîrîtului. Reieşind din aceste circumstanţe, reclamantul consideră petrecerea licitaţiei în anul 2008, în urma căreia a fost semnat contractul de vînzare-cumpărare cu Tăbăcaru Ştefan, ca fiind ilegală, deoarece obiectul contractului încheiat între SA „Faconis” şi Tăbăcaru este acelaşi ca şi în contractul de vînzare-cumpărare din 22 noiembrie 2006. Reclamantul afirmă că, contractul de vînzare-cumpărare din 08 mai 2 2008, urmăreşte scopul ascunderii actului juridic încheiat anterior, adică a contractului din 22 noiembrie 2006 şi din care motive urmează a fi declarat nul.

Ulterior, reprezentantul reclamantei Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, a mai înaintat o cerere privind majorarea cuantumului cerinţelor, prin care a menţionat că, la 27 aprilie 2011, Tăbăcaru Ştefan a înstrăinat bunul imobil, obiect al contractului de vînzare-cumpărare din 08 mai 2008 persoanelor terţe Ursu Boris şi Ursu Măria, iar ultimii, la rîndul său, la 19 mai 2011, au înstrăinat bunul imobil litigios, Societăţii cu Răspundere Limitată „Glutonus”.

Solicită, reprezentantul reclamantei Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, anularea actului unilateral din 30 noiembrie 2006 al Administratorului SA „Faconis” cu privire la rezilierea contractului de arendă nr. 3 din 01 iulie 1990, anularea actului unilateral din 05 ianuarie 2007 al Administratorului SA „Faconis”, cu privire la rezilierea repetată a contractului de arendă nr. 3 din 01 iulie 1990, anularea procesului-verbal nr. 03 din 27 martie 2008, cu privire la rezultatele negocierilor directe a comisiei de licitaţie privind lotul nr. 34 Depozit – Şopron ca ilegal, anularea contractului de vînzare-cumpărare a lotului nr. 34 Depozi – şopron 870,6 m2, situat în r-l Străşeni, or.

Bucovăţ încheiat între Administratorul insolvabilităţii SA „Faconis” şi Tăbăcaru Ştefan, anularea Actului de predare-primire din 12 mai 2008 a depozitului – şopron, anularea contractului de vînzare-cumpărare din 27 aprilie 2011 încheiat între Tăbăcaru Ştefan şi Ursu Boris şi Măria, anularea contractului de vînzare-cumpărare din 19 mai 2011, încheiat între Ursu Boris şi Măria şi SRL „Glutonus”, aducînd părţile la poziţia iniţială. Totodată, mai solicită reprezentantul reclamantei, recunoaşterea ca fiind valabile procesul-verbal nr. 16-22-11/2006, cu privire la rezultatele negocierilor directe din 22 noiembrie 2006 şi contractul de vînzare-cumpărare din 22 noiembrie 2006, încheiat între Administratorul procesului de insolvabilitate SA „Faconis” şi Cooperativa de producţie „Pluguşorul”.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 27 iunie 2011, a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu SRL „Glutonus”.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 februarie 2012, acţiunea înaintată de Cooperativa de producere „Pluguşorul” împotriva SA „Faconis” şi Tabacaru Ştefan, intervenient accesoriu SRL „Glutonus”, privind anularea actului unilateral din 30 noiembrie 2006 al Administratorului SA „Faconis” cu privire la rezilierea contractului de arendă nr. 3 din 01 iulie 1990, anularea actului unilateral din 05 ianuarie 2007 al Administratorului SA „Faconis”, cu privire la rezilierea repetată a contractului de arendă nr. 3 din 01 iulie 1990, anularea procesului-verbal nr. 03 din 27 martie 2008, cu privire la rezultatele negocierilor directe a comisiei de licitaţie privind lotul nr. 34 Depozit – Şopron ca ilegal, anularea contractului de vînzare- cumpărare a lotului nr. 34 Depozi – şopron 870,6 m2, situat în r-l Străşeni, or.

Bucovăţ încheiat între Administratorul insolvabilităţii SA „Faconis” şi Tăbăcaru Ştefan, anularea Actului de predare-primire din 12 mai 2008 a depozitului – şopron, anularea contractului de vînzare-cumpărare din 27 aprilie 2011 încheiat între 3 Tăbăcaru Ştefan şi Ursu Boris şi Măria, anularea contractului de vînzare-cumpărare din 19 mai 2011, încheiat între Ursu Boris şi Măria şi SRL „Glutonus”, aducînd părţile la poziţia iniţială, recunoaşterea ca fiind valabile procesul-verbal nr. 16-22- 11/2006, cu privire la rezultatele negocierilor directe din 22 noiembrie 2006 şi contractul de vînzare-cumpărare din 22 noiembrie 2006, încheiat între Administratorul procesului de insolvabilitate SA „Faconis” şi Cooperativa de producţie „Pluguşorul”, a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, apelul declarat de Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Economică de Circumscripţie din 16 februarie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 25 februarie 2013, reprezentantul Cooperativei de Producere „Pluguşorul” – avocatul Constantin Creţu, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, recurentul indică încălcarea de către instanţele de judecată a normelor de drept procedural şi aplicarea incorectă a normelor de drept material.

Copia motivată a deciziei instanţei de apel a fost recepţionată de către recurentă la 24 decembrie 2012, iar recursul a fost declarat la 25 februarie 2013. Dat fiind faptul că, data de 24 februarie 2013, cere era data limită de declarare a recursului, a fost zi de Duminică, conform normelor legale în acest sens, următoare zi a fost data limită de declarare a recursului şi anume date de 25 februarie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 01 iulie 1990, între SA „Faconis” şi CP „Pluguşorul”, a fost încheiat contractul de arendă a depozitului – şopron pe un termen de 15 ani. Astfel, în conformitate cu clauzele contractuale, SA „Faconis” a transmis, iar CP „Puguşorul” a preluat în arendă depozitul – şopron cu suprafaţa de 792 m2, situat în or. Bucovăţ.

Colegiul Civil, Comercial şi de contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, este întemeiată concluzia primei instanţe menţinută prin decizia instanţei de apel precum că, la încheierea contractului de arendă, părţile nu au respectat condiţiile art. 280 CCRM 1964(în vigoare la momentul încheierii 4 contractului), care stabilesc că, termenul contractului de închiriere a unei clădiri sau a unei încăperi nelocuibile, încheiat între organizaţii de stat, cooperative şi alte organizaţii obşteşti nu trebuie să depăşească cinci ani. Astfel, contractul de arendă nominalizat, nefiind prelungit de către părţi, a expirat la 01 iulie 1995, iar reclamantul urma să înainteze creanţele sale în ceea ce priveşte restituirea cheltuielilor pentru reparaţia capitală a frigiderului printr-o acţiune separată, lucru ce nu a fost făcut.

Instanţa de recurs afirmă că, din actele pricinii se constată cu certitudine că, la 22 iunie 2006, în urma negocierilor directe, între CP „Pluguşorul” şi SA „Faconis” a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a depozitului – şopron cu suprafaţa de 792 m2. Totodată, s-a mai stabilit că, conform pct. 2.2 din contract, valoarea negociată a obiectului la data semnării contractului a constituit 14 500 lei, însă, din cauza nerespectării procedurii de autentificare şi înregistrare a contractului menţionat în ordinea stabilită de lege, acesta nu a fost executat de către părţi. Instanţa de recurs menţionează că, este corectă concluzia primei instanţe precum că, este neîntemeiată pretenţia reclamantei cu privire la declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare din 22 noiembrie 2006. Or, din actele pricinii se constată că prin hotărîrea Judecătoriei Economice a RM din 26 septembrie 2000 în privinţa SA „Faconis” a fost intentată procedura de insolvabilitate.

În acest sens, Colegiul judiciar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 84 din Legea insolvabilităţii, care statuiază expres că, din momentul intentării procesului de insolvabilitate activitatea organelor de producere a debitorului se suspendă. Totodată, conform art. 124 din Legea nominalizată, vînzarea sau înstrăinarea bunurilor din masa debitoare se face prin licitaţie publică sau prin concurs. Anunţul cu privire la licitaţie sau concurs se publică în mod obligatoriu în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi după caz, în ziarele locale din zonele unde debitorul îşi are sediul sau unde sînt concentrate sediile celor mai mulţi creditori, în condiţiile art. 19. Bunurile nevîndute la prima licitaţie sau concurs se scot repetat la licitaţie sau concurs.

În cazurile în care bunurile nu se vînd la cel puţin trei licitaţii sau concursuri desfăşurate în modul stabilit, la decizia adunării sau comitetului creditorilor, ele pot fi vîndute de către administrator prin negocieri directe, în baza contractului de vînzare- cumpărare. Instanţa de recurs menţionează că, este întemeiată şi legală concluzi primei instanţe, menţinute prin decizia instanţei de apel, precum că, contractul de vînzare- cumpărare din 22 noiembrie 2006, a fost încheiat de către părţi fără acordul comitetului creditorilor, fapt ce contravene normelor imperative citate şi, prin urmare, nu poate fi declarat valabil. Mai mult decît atît, un alt temei de respingere a pretenţiei respective este faptul că, reclamanta – recurentă nu şi-a onorat obligaţiile de plată a preţului bunului în 5 termenul stabilit de contract.

Or, potrivit cap. 3 pct. 2 al contractului de vînvare- cumpărare, cumpărătorul se obligă să achite costul bunului în termen de 10 zile din momentul semnării contractului. Din actele pricinii, rezultă că, la 21 noiembrie 2006 reclamantul a achitat în prealabil suma de 5 000 lei – acontul şi taxa de participare la licitaţie, fapt ce se confirmă prin chitanţa nr. 214, însă, restul sumei în termenul stabilit de contract nu a fost achitat. În această ordine de idei, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 185 CC, care statuiază expres că, în cazul în care adjudecatarul nu achită preţul în condiţiile contractului adjudecătorul are dreptul, pe lîngă remediile de care dispune vînzătorul, să revîndă bunul la licitaţia următoare în conformitate cu uzanţele şi numai după notificarea corespunzătoare a adjudecatarului.

Adjudecatarul nu are dreptul să participe din nou la licitaţie şi este obligat să plătească diferenţa dintre preţul cu care bunul i-a fost vîndut şi preţul cu care a fost revîndut, dacă acesta este mai mic, dar nu are dreptul să pretindă excedentul. Mai mult decît atît, din cererea de chemare în judecată se constată cu certitudine că, reclamanta a recunoscut faptul neachitării costului bunului în mărimea şi termenul stabilit în contract. Prima instanţă corect a concluzionat că, contractul de vînzare-cumpărare din 22 noiembrie 2006, nu poate produce efecte juridice fără achitarea preţului, iar faptul că reclamanta a achitat acontul şi taxa de participare la licitaţie nu poate fi calificat ca o executare parţială a contractului.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie afirmă că prima instanţă întemeiat a respins pretenţiile reclamantului care fac referire la recunoaşterea nulităţii procesului verbal de negocieri directe nr. 03 din 27 martie 2008, contractului de vînzare-cumpărare din 08 mai 2008 încheiat între SA „Faconis” şi Tăbăcaru Ştefan, contractului din 27 aprilie 2001 încheiat între Tăbăcaru Ştefan şi Ursu Boris şi Măria, contractului din 19 mai 2011 încheiat între Ursu Boris şi SRL „Glutonus”. Or, pe parcursul examinării cauzei în fond, reclamantul nu a demonstrat instanţei de judecată prin probe concludente şi pertinente faptul că contractul de vînzare-cumpărare din 08.05.2008, precum şi contractele de vînzare- cumpărare încheiate ulterior, sunt simulate, încheiate cu intenţia de a ascunde un alt act juridic.

În acest sens, instanţa de recurs reiterează prevederile art. 375 alin (3) CC, care statuiază expres că, banii, valorile mobiliare la purtător şi bunurile dobîndite la licitaţie nu pot fi revendicate de la dobînditor de bună-credinţă. Astfel, din materialele administrate la dosar în sensul soluţionării corecte a pricinii date, se atestă faptul că, Tăbăcaru Ştefan era posesor şi proprietar de bună- credinţă, a intrat în posesia şi proprietatea bunului în urma licitaţiei petrecute în ordinea stabilită de lege. Prin urmare, şi contractele de vînzare-cumpărare din 27 6 aprilie 2011 şi 19 mai 2011, au fost încheiate cu respectarea tuturor normelor ale legislaţiei în vigoare. Astfel, conform principiilor generale ale dreptului civil, bună-credinţă se prezumă pînă la proba contrarie.

Sarcina probaţiunii revine reclamantului. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia primei instanţe menţinută prin decizia instanţei de apel despre necesitatea respingerii integrale a acţiunii înaintate de Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea corectă şi obiectivă, corespunzătoare cerinţelor art. 130 CPC. În concluzie, instanţa de recurs menţionează că, hotărîrea Judecătoriei Economică de Circumscripţie din 16 februarie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2012, prin care a fost respinsă ca nefondată acţiunea înaintate de Cooperativa de Producere „Pluguşorul”, este întemeiată şi legală.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Cooperativa de Producere „Pluguşorul”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economică de Circumscripţie din 16 februarie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa de producere „Pluguşorul” împotriva SA „Faconis” şi Tabacaru Ştefan, intervenient accesoriu SRL „Glutonus”, privind declararea nulităţii actelor juridice. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecătorii /Semnătura/ Nicolae Clima /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Iurie Diaconu /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7